KorAP: Find »[drukola/base=terapeut & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...43 44 45 46 >

1,126 matches

Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319

așa fel încât aceasta să pună capăt manifestării emoționale în desfășurare (corecție), și competențele privind eficacitatea interpersonală prin exprimarea furiei sale într-o manieră respectoasă atât față de sine cât și față de celălalt (corecție), cât și să-și prezinte scuzele sale terapeutului pentru că l-a insultat (supracorecție). Doamna B. are douăzeci de minute pentru a realiza acest obiectiv; în această perioadă, terapeutul o consiliază în vederea aplicării competențelor sale pentru a corecta-supracorecta comportamentul problemă. Vacanțele terapeutice ”Vacanțele terapeutice” sunt utilizate atunci când limitele terapiei

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
a insultat (supracorecție). Doamna B. are douăzeci de minute pentru a realiza acest obiectiv; în această perioadă, terapeutul o consiliază în vederea aplicării competențelor sale pentru a corecta-supracorecta comportamentul problemă. Vacanțele terapeutice ”Vacanțele terapeutice” sunt utilizate atunci când limitele terapiei sau ale terapeutului au fost în mod serios depășite. Aceste „vacanțe” constau în întreruperea terapiei pe o perioadă predefinită, perioadă în care pacientul este invitat să realizeze o schimbare în mod clar explicită și realizabilă; pentru realizarea acestei schimbări, pacientul este ajutat în

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
eludat o întrebare pe care i-a adresat-o, pretextând că nu avea legătură cu subiectul tratat, dar și-a manifestat fără cuvinte enervarea atunci când ea a insistat, încercând să-și apere punctul său de vedere. Ea prezintă această situație terapeutului său individual care îi răspunde: Terapeutul - Dacă am înțeles bine, M.C. a considerat că întrebarea dumneavoastră nu avea legătură cu tema tratată în timpul ședinței și, atunci când v-ați apărat punctul de vedere, el și-a manifestat enervarea suspinând? Ințeleg că

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
capabil să acționeze singur, dacă și numai dacă viața pecientului sau aceea a altei persoane este în pericol, sau atunci când mediul este intransigent și puternic. De exemplu, casa de asigurare de boală a Doamnei B. îi scrie pentru a cere terapeutului său să redacteze un raport în care să justifice continuarea tratamentului. Acesta pregătește un document pe care îl redactează împreună cu Doamna B. și îi înmânează și ei o copie. Consultația telefonică Terapeutul care practică TCD oferă pacientului intervale orare în cadrul

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
și exigențele să fie stipulate cu claritate. Terapeutul evaluează împreună cu Doamna B. riscul suicidar și iau în considerație un plan de acțiune în cazul în care răspunsul în situație de criză ar putea apare în următoarele ore. Apelul telefonic din partea terapeutului Doamna B. nu s-a prezentat la ultima ședință de terapie individuală. Terapeutul o contactează telefonic și află că aceasta este bolnavă, a adormit și n-a putut să-i telefoneze pentru a se scuza înainte de ora fixată pentru întâlnire

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
a continua cu această ocazie travaliul terapeutic. In timpul desfășurării următoarei ședințe de terapie individuală, Doamna B. mărturisește că sentimentul de rușine provocat de faptul că nu și-a anunțat absența era atât de puternic încât, fără apelul telefonic din partea terapeutului, i-ar fi fost foarte dificil să vină la întâlnire. Supervizarea echipei Stresul provocat de terapia persoanelor cu TPEL impune terapeutului ca acesta să găsească mijloacele de a-i face față și de a evita ca unele comportamente iatrogene să

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
rușine provocat de faptul că nu și-a anunțat absența era atât de puternic încât, fără apelul telefonic din partea terapeutului, i-ar fi fost foarte dificil să vină la întâlnire. Supervizarea echipei Stresul provocat de terapia persoanelor cu TPEL impune terapeutului ca acesta să găsească mijloacele de a-i face față și de a evita ca unele comportamente iatrogene să se manifeste în cadrul terapiei. Problemele terapeutului sunt rezolvate în timpul ședințelor de supervizare a echipei. La aceste ședințe participă activ și în

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
dificil să vină la întâlnire. Supervizarea echipei Stresul provocat de terapia persoanelor cu TPEL impune terapeutului ca acesta să găsească mijloacele de a-i face față și de a evita ca unele comportamente iatrogene să se manifeste în cadrul terapiei. Problemele terapeutului sunt rezolvate în timpul ședințelor de supervizare a echipei. La aceste ședințe participă activ și în mod obligatoriu animatorii grupurilor și terapeuții individuali. Intâlnirile de supervizare a echipei sunt echivalentul grupurilor psiho-educaționale de antrenament pentru însușirea de competențe: ele sunt în

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
de a-i face față și de a evita ca unele comportamente iatrogene să se manifeste în cadrul terapiei. Problemele terapeutului sunt rezolvate în timpul ședințelor de supervizare a echipei. La aceste ședințe participă activ și în mod obligatoriu animatorii grupurilor și terapeuții individuali. Intâlnirile de supervizare a echipei sunt echivalentul grupurilor psiho-educaționale de antrenament pentru însușirea de competențe: ele sunt în același timp spații care terapeuții au posibilitatea de a-și însuși și de a-și consolida competențele de gestionare a situațiilor

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
de supervizare a echipei. La aceste ședințe participă activ și în mod obligatoriu animatorii grupurilor și terapeuții individuali. Intâlnirile de supervizare a echipei sunt echivalentul grupurilor psiho-educaționale de antrenament pentru însușirea de competențe: ele sunt în același timp spații care terapeuții au posibilitatea de a-și însuși și de a-și consolida competențele de gestionare a situațiilor dificile cu care sunt confruntați. Aplicare asupra propriilor persoane a principiilor TCD permite terapeuților să controleze mai bine desfășurarea terapiei. Dificultăți în cadrul echipei terapeutice

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
însușirea de competențe: ele sunt în același timp spații care terapeuții au posibilitatea de a-și însuși și de a-și consolida competențele de gestionare a situațiilor dificile cu care sunt confruntați. Aplicare asupra propriilor persoane a principiilor TCD permite terapeuților să controleze mai bine desfășurarea terapiei. Dificultăți în cadrul echipei terapeutice Doamna T, terapeut în cadrul grupurilor psiho-educaționale unde face echipă cu M.C., îl întrerupe mereu pe acesta din urmă când vorbește și respectă cu dificultate orarul propus. M.C., deranjat, prezintă această

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
situații, inclusiv în cazul unui refuz, la care aceasta se expune în mod progresiv. Tratamentele medicamentoase Doamna B. urmează un tratament psihofarmacologic compus dintr-un medicament antidepresiv de tip inhibitor al recaptării serotoninei și un neuroleptic atipic în doză mică. Terapeuții care practică terapia comportamentală dialectică (TCD) consideră că acest tratament medicamentos trebuie să fie prescris în cantități moderate, astfel încât să se limiteze realizarea de stocuri și facilitarea utilizării acestora în momentele de criză suicidară. Pentru a se evita transformarea tratamentului

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
tratament ambulatoriu. Se întâmplă, totuși, ca spitalizarea să fie indispensabilă, în special atunci când este vorba despre decompensările psihotice, când tratamentul medicamentos trebuie ajustat, atunci când riscul suicidar este mai ridicat decât cel asociat unei spitalizări inadecvate sau atunci când limitele personale ale terapeutului sunt în mod grav depășite. Orice spitalizare este consecința unei gândiri mature în care avantajele și dezavantajele sunt cântărite, în măsura în care este posibil împreună cu pacientul, astfel încât să se evite ca aceasta să devină o întărire pozitivă puternică a răspunsului de criză

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
serie de tehnici care conduc la diminuarea confuziei în ceea ce o privește, a sentimentului de vid și a perturbațiilor cognitive, la ameliorarea controlului emoțiilor, la utilizarea unor comportamente alternative conduitelor impulsive, automutilante și suicidare și la ameliorarea controlului conflictelor. Cu ajutorul terapeutului individual, Doamna B. a învățat să aplice competențele însușite în cadrul grupului la situațiile cotidiene, inclusiv la situațiile de criză. Ea a învățat, de asemenea, în cadrul terapiei, să ceară ajutor în mod eficient și să beneficieze de ajutorul acordat, lucrând în

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
gânduri... care nu sunt observabile din exterior dar de care terapeutul este conștient prin auto-observare. “Simt că sunt iritabil”; “mă simt trist”; simt că sunt anxios”, etc. Care sunt avantajele a ceea ce simt, care sunt înconvenientele, care sunt riscurile? Empatia terapeutului este suficientă? Se simte acesta în voie în cadrul relației terapeutice? Este el suficient de cordial? Suficient de profesionist? Vezi p. 91. Vezi capitolul 2. Tehnici de dialog, conceptualizare comună a problemelor, definirea obiectivelor. Pentru a relua cazurile din tabelele anterioare

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
pe imaginea de sine și a celorlalți pe care pacientul le-a dezvoltat și tinde să le modifice. Acest exercițiu trebuie să fie de intensitate și de dificultate superioară exercițiilor executate în afara ședinței, deoarece pacientul se simte susținut de prezența terapeutului; expunerea cu feedback imediat servește de model, de reper pentru exercițiile care urmează a fi executate între ședințe. Frica de a muri, de a fi ridicol, de a deveni nebun, de a roși sau de a tremura, de a fi

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
iraționale, de a deveni nebun sau de a muri... Căutarea de obiecte contrafobice, consum necontrolat de medicamente, consum exagerat de alcool... Teamă de a pierde controlul, de a deveni nebun... Această analiză se realizează prin intermediul auto-observației pacientului ghidat cu ajutorul instrucțiunilor terapeutului. Aproximativ douăzeci de ședințe pentru o tulburare de panică cu agorafobie. Pacientul respiră puternic și rapid timp de două minute; acesta resimte imediat aceleași fenomene anxioase de amețeală, înțepături, amețeală, greață...pe care le poate resimți în timpul crizei anxioase. Pacientul

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
obicei. Acestea riscând să activeze un "răspuns de alarmă" la fel cum se întâmplă în cazul atacurilor de panică nocturne. Pentru a lua în considerație un travaliu terapeutic în plan cognitiv. Sedința următoare este programată după două săptămâni,din cauza absenței terapeutului. Atenție selectivă, inferențe arbitrare și standarde imposibil de atins. S-a stabilit să nu mai lucreze la casa de bani. Control după o lună. Chiar dacă acestea nu mai sunt necesare în perioada de supraveghere. Control după două luni. Control după

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
perioada de supraveghere. Procent de ameliorare = (scor înainte - scor după)÷ scor înainte. ∗ FrșdȘric Fanget Psihiatru, profesor cu diplomă interuniversitară la universitățile Lyon-I și Chambșry, vicepreședinte al asociației AFFORTHECC (Asociația francofonă de formare în terapii comportamentale și cognitive) și membru terapeut practician al asociației AFTCC (Asociația franceză de terapii comportamentale și cognitive). Bernard Rouchouse Psihiatru la Lyon, membru în consiliul de administrație al AFFORTHECC (Asociația francofonă de cercetare și instruire în terapie comportamentală și cognitivă. Afirmarea de sine în cadrul terapiei individuale

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
franceză de terapii comportamentale și cognitive). Bernard Rouchouse Psihiatru la Lyon, membru în consiliul de administrație al AFFORTHECC (Asociația francofonă de cercetare și instruire în terapie comportamentală și cognitivă. Afirmarea de sine în cadrul terapiei individuale poate fi practicată de toți terapeuții formați pentru a utiliza aceste metode. Mai mulți autori descriu un al patrulea comportament, cel al "manipulatorului", care utilizează un stil pasiv sau asertiv pentru a-și atinge scopul, fără a-l respecta pe celălalt. Boisvert și Beaudry, 1984. Duse

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
o manieră empatică. S-a realizat un al treilea joc de rol: Christine joacă din nou propriul său rol și reia refuzul în forma în care a fost exprimat de către terapeut în timpul celui de al doilea joc de rol. Cu ajutorul terapeutului, ea reușește să refuze. Personalitățile schizoide sunt incluse cu prudență; personalitățile excesiv de dependente suportă greu destrămarea grupului; personalitățile accentuat psihorigide sunt puțin sensibile la feedback în timpul jocurilor de rol. Conversație în sala de așteptare, schimb de informații, confruntarea propriilor dificultăți

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
învățarea prin imitație observându-i pe ceilalți... Ereutofobia este teama obsedantă de a nu roși. Rolurile de animator și de observator alternează de la o ședință la alta (fiecare terapeut animează jumătate din numărul total de ședințe). La sfârșitul fiecărei ședințe, terapeuții fac schimb de impresii timp de cincisprezece minute: acest lucru este util pentru intervizare. Se poate utiliza fișa pe trei coloane a lui Beck. Dacă anxietatea este prea crescută, este propusă o situație mai puțin dificilă. Terapeutul trasează sarcini accesibile

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
o realizeze el însuși. Planul fiecărei ședințe este prezentat cu ajutorul retroproiectorului sau pe tablă. Se obișuiește să se folosească prenumele atunci când se adresează unul altuia Acest exercițiu necesită timp, dar este important, pentru prima ședință, ca fiecare să se exprime. Terapeuții participă la jocul prenumelor. De exemplu, să nu joace un rol dacă se simte în dificultate. Idealul ar fi, atunci când se face turul sălii, ca pacienții să nu vorbească într-o ordine sistematică în funcție de locul ocupat (de la dreapta la stânga, de

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
cu acești pacienți în timpul ședințelor care urmează și să nu ezităm să le precizăm, individual, motivele acestei creșteri. Nu trebuie să ezităm să consacrăm mai mult de jumătate din timpul rezervat ședinței pentru această primă trecere în revistă a sarcinilor. Terapeuții ajută participanții să-și prezinte modul în care au îndeplinit prima lor sarcină: este vorba despre o primă luare de cuvând în cadrul grupului și efortul fiecărui pacient trebuie susținut, ținând cont de modul în care se vor desfășura celelalte ședințe

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
dificultățile întâmpinate, avantajele și dezavantajele schimbării și, eventual, să contribuie la dezvoltarea sugestiei. Aceste jocuri de rol sunt detaliate: D (descriere) mai întâi, apoi E (emoții negative), apoi S (soluție) și C (consecințe emoționale pozitive). In timpul jocurilor de rol, terapeuții utilizează tehnica sufleurului. Sunt necesare trei ședințe pentru a începe familiarizarea pacienților cu această tehnică. In caz că apar unele dificultăți în timpul jocului de rol, tehnica restructurării cognitive permite să se intervină, dirijând gândurile negative care împiedică răspunsul la critici

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]