KorAP: Find »[drukola/base=terapeut & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...43 44 45 ...113 >

2,808 matches

Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328

retrogradă, mergând înapoi pe segmente de timp, ceea ce este cea mai bună alternativă pentru cei ce sunt începători în hipnoanaliză evitând probabilitatea de abreacție care ar putea produce necazuri. Pentru a diminua riscul de abreacție, care poate fi realizată de către terapeut înaintea căutării, astfel ca pacientul să nu fie nevoit să retrăiască un eveniment tulburător și să poată să privească evenimentul de parcă i s-ar fi întâmplat altcuiva. Pentru a obține permisiunea inconștientului înainte de a încerca ca pacientul să raporteze la

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
evenimentelor traumatice reprimate precum și a sentimentelor asociate cu distresul, care sunt legate de problemele psihologice și psihosomatice actuale (Cheek și LeCron, 1968; Erickson și Rossi, 1979; Rossi și Cheek, 1988; Hawkins, 1994c, 1997a; Rossi, 1995a, 1996Ă. Prin utilizarea abordărilor ideodinamice terapeutul în colaborare cu pacientul poate „controla” nivelul de disociere și în consecință gradul de distanțare emoțională și catharsis asociat. În acest fel „procesul catharctic” poate fi gestionat foarte eficient. Semnalizarea ideodinamică cu degetul accesează rapid informația legată de stare care

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
1988Ă spun:”Abordările ideodinamice par să fie cele mai potrivite pentru accesare rapidă și recadrarea codării psihologice a problemelor traumatice și legate de stres, mai ales atunci când ele sunt deja pe cale să fie reactivate datorită stresului actual” (p.382Ă. Deoarece terapeutul și pacientul pot gestiona terapeutic nivelele de disociere și distanțare emoțională în mod colaborativ, posibilitatea reacțiilor iatrogene este minimalizată considerabil. De asemenea este recunoscut faptul că trecerea în revistă repetitivă, recursivă și secvențială a experienței originale este adesea necesară pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
furnizate studii de caz care ilustrează această abordare. Trebuie notat că abordarea sugerată aici diferă în unele aspecte de modelul prezentat de Rossi și Cheek. De exemplu nu se fac eforturi pentru a obține semnale la aceeași mână, deși unii terapeuți (Braun , 1984; Putman, 1989Ă susțin această strategie. Pentru ca pacienții să se angajeze în aceste procese ideodinamice ei trebuie să își centreze atenția în modalități inductoare de transă și în consecință nu mai este necesară nici o altă inducție. Pentru aceia pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
Dificultăți în construirea Starea civilă relației terapeuticeexamiSuportul social disponibil Construirea relației narea valorilor, proiecției, Natura problemei transferului, dinamicii Scurt istoric al problemei Centrarea terapeutică interpersonale. Problema Centrare pe terapie poate să nu fie ușor de Modularea simptomelor Întărirea eului definit; terapeutul și tratamente precedente/ pacientul trebuie să defiactuale Auto-hipnoza învățată nească problema de coUtilizarea de alcool, de pacient mun acord și în colabodroguri rare Experiența hipnozei Întărirea eului (temă de casăă Pacientul este rugat să Întărirea eului pentru Pacientul poate necesita

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
degetele tale?... poți observa la început o senzație sau un sentiment diferit... poate o gâdilare, sau căldură, sau chiar o tresărire... așteptând ca acest lucru să se întâmple... și lăsând ca acest deget să se miște ușor de unul singur. (Terapeutul poate chiar sugera ca pacientul să ajute degetul să se mișteă. Și atunci când ești conștient de acele senzații din degetul tău „da” atunci îl poți ridica conștient astfel încât să îmi dai și mie de știre. Este de asemenea important să

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
vizualizează o serie de bare verticale negre care o sperie foarte tare. Am întrebat mintea ei inconștientă dacă este potrivit să știe mai multe despre acest lucru și a apărut mișcarea ideomotorie a degetului. Apoi a avut loc următorul dialog: Terapeutul: Își este foarte frică. Ce vârstă ai? Pacienta: Am patru ani. Terapeutul: Ai patru ani și unde ești atunci când se întâmplă acest lucru? Pacienta: Tata tocmai m-a abuzat sexual și mă ține de glezne deasupra casei scărilor și pot

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
Am întrebat mintea ei inconștientă dacă este potrivit să știe mai multe despre acest lucru și a apărut mișcarea ideomotorie a degetului. Apoi a avut loc următorul dialog: Terapeutul: Își este foarte frică. Ce vârstă ai? Pacienta: Am patru ani. Terapeutul: Ai patru ani și unde ești atunci când se întâmplă acest lucru? Pacienta: Tata tocmai m-a abuzat sexual și mă ține de glezne deasupra casei scărilor și pot vedea barele de pe trepte (cele la care făcea referire înainteă. Terapeutul: Știi

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
ani. Terapeutul: Ai patru ani și unde ești atunci când se întâmplă acest lucru? Pacienta: Tata tocmai m-a abuzat sexual și mă ține de glezne deasupra casei scărilor și pot vedea barele de pe trepte (cele la care făcea referire înainteă. Terapeutul: Știi că asta nu se întâmplă cu adevărat acum deoarece eu sunt aici și poți auzi vocea mea. Este și altceva ce ai vrea să spui legat de această experiență? Pacienta: Tata spune: „Dacă îi spui mamei atunci te las

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
să confirme acest rezultat subiectiv. Cu toate acestea metoda duce la creșterea expectanțelor pentru schimbare. Se poate realiza o ratificare a lucrurilor învățate în cursul ședinței de terapie, deoarece aceasta este un feed-back valoros atât pentru pacient cât și pentru terapeut. Intervenția 29Ratificarea(1Ă Întoarce-te la acel moment în care ai început ședința de terapie și lasă mintea ta inconștientă să trăiască toate evenimentele în care ai învățat diverse lucruri.. și de fiecare dată când acest lucru se întâmplă degetul

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
pe durere și las-o să se intensifice (poate până la nivelul 7 sau 8 pe o scală analogică vizuală care merge până la 10 (VASĂĂ... când a fost prima ta experiență asociată cu această senzație? În toate situațiile este important ca terapeutul să gestioneze nivelele de disociere legate de evenimentele prototip pentru a controla orice reacții iatrogene. Așa cum este posibilă realizarea unui „pod” înapoi până la evenimentele negative, tot așa putem realiza un „pod” către experiențele și evenimentele pozitive. Terapia stărilor eului Helen

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
dintre diferite „stări ale eului” care constituie o „familie a sinelui” în cadrul unui singur individ. Deși stările ascunse ale eului nu devin în mod aparent evidente cu excepția personalității multiple, ele sunt activate hipnotic și devin accesibile contactului și comunicării cu terapeutul. Oricare din tehnicile comportamentale, cognitive, analitice sau umaniste pot fi astfel folosite într-un fel de diplomație internă. Cei aproximativ 20 de ani de experiență cu această abordare au demonstrat că problemele psihodimanice complexe pot fi adesea rezolvate într-un

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
avea încredere în propriile procese interne (Phillips și Frederick, 1995, p. 57Ă. Există multe modalități pentru a începe terapia stărilor eului. O metodă simplă este aceea de a hipnotiza pacientul, fie prin inducție formală, fie prin relaxare progresivă sau imagerie. Terapeutul poate apoi să spună pacientului: Aș dori să vorbesc cu acea parte din tine care este supărată pe ceea ce se întâmplă, dar dacă nu există o asemenea parte separată, este în regulă (H. Watkins, 1993Ă. Sau, mai specific: Aș dori

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
sugerăm crearea unei stări, dacă ne asigurăm că au fost luate precauțiile necesare atunci este improbabil să se întâmple ceva semnificativ în acest sens. Cu toate acestea, conform cu Watkins, persoanele înalt hipnotizabile sunt capabile să producă ceea ce cred că dorește terapeutul. Watkins adaugă: Chiar și artefactele tind să fie foarte tranzitorii și să dispară, pentru că ele nu reprezintă o experiență cu adevărat semnificativă pentru pacient, indiferent dacă din trecut sau din prezent și în terapia continuă cu multe ședințe terapeutice ficțiunea

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
Gibson și Heap (1991Ă descriu o procedură pentru a ajuta pacientul să rezolve amintirile traumatice și deranjante din copilărie prin utilizarea stărilor eului, după cum urmează: Pacientul este regresat spre un asemenea incident și se permite să apară orice abreacție: apoi terapeutul ghidează pacientul printr-un fel de psihodramă în fantezie în care se sugerează că starea eului adultă, posedând toate resursele, cunoștințele și învățăturile acumulate de la acel incident încoace se întoarce în timp și furnizează stării copil a eului resigurarea, confortul

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
au fost mai târziu întărite prin terapie cognitivă, care anterior nu îi adusese prea mari beneficii. Tehnica vizualizării teatrului (Wolberg, 1964Ă În această abordare pacientului i se cere să își imagineze că se duce la teatru să vadă o piesă. Terapeutul „ghidează” pacientul prin piesa de teatru (care este legată de problemăă în timp ce lasă pacientului suficient spațiu pentru introducerea materialului propriu (gânduri, sentimente, senzațiiă, care apare spontan în timpul ședinței de terapie. Piesa poate fi organizată de terapeut în „scene” și „acte

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
să vadă o piesă. Terapeutul „ghidează” pacientul prin piesa de teatru (care este legată de problemăă în timp ce lasă pacientului suficient spațiu pentru introducerea materialului propriu (gânduri, sentimente, senzațiiă, care apare spontan în timpul ședinței de terapie. Piesa poate fi organizată de terapeut în „scene” și „acte” funcție de informația furnizată deja de către pacientde exemplu, Actul Întâi, Scena 1: Nașterea copilului; Scena 2: Primul an; Actul Doi, Scena 1: Șase ani mai târziu, și așa mai departe. Bineînțeles această abordare poate „progresa” în viitor

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
adecvată. Într-o regresie sau retrăire completă pacientul „retrăiește” experiențele trecute, adesea cu abreacție considerabilă, fără prezența aparentă a învățăturilor, experienței și rațiunii adulte. Din punctul meu de vedere o regresie „conștientă” completă are prea puțină valoare terapeutică, deși unii terapeuți propun acest lucru în anumite situații clinice (Greenleaf, 1969, 1990Ă. O serie de psihoterapeuți susțin că este posibil să regresăm pacientul până la momentul nașterii și experiențelor prenatale (Janov, 1973; Grof, 1976, 1988; Lake, 1981; Verny, 1982Ă. Conform propiei mele experiențe

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
verificate în timpul progresiei de vârstă (număratul înainte pînă la vârsta actuală a pacientuluiă. Dacă este adecvat din punct de vedere clinic terapeutul poate lucra cu pacientul la orice vârstă în timpul regresiei sau progresiei de vârstă utilizând oricare tehnici cunoscute de terapeut. Pacienților li se poate cere de asemenea să își imagineze că întineresc (intervenția 31Ă. Intervenția 31Regresia de vârstă Și vezi în fața ta un ecran de televizor și un video. Și lângă ele se află o casetă video cu numele tău

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
și iritabilitate, mai ales în relația cu oamenii cei mai apropiați ei. S-a oferit voluntar pentru a lua parte la o demonstrație în timpul unui curs de hipnoză și gestionare a stresului. Această ședință terapeutică a fost înregistrată și ulterior terapeutul și pacientul au adăugat propriile comentarii. Trebuie notat faptul că această prezentare nu este o analiză a întregii ședințe de terapie ci o prezentare a secvențelor cheie. Sarcina terapeutului a fost aceea de a facilita procesul vindecării inconștiente prin utilizarea

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
rezolvare a problemei psihosomatice există mai puține șanse de redeschidere a leziunilor traumatice. Evenimentele dureroase pot fi restructurate prin folosirea resurselor adulte disponibile pentru a retrăi trauma dintr-o perspectivă diferită în timp ce trecutul poate începe să fie controlat. Evaluarea inițială Terapeutul a realizat o evaluare inițială care a acoperit următoarele zone: Sugestibilitatea pacientei a fost evaluată prin folosirea unei adaptări a profilului de inducție hipnotică a lui Spiegel (Spiegel și Spiegel, 1978vezi intervenția 1 din capitolul 3Ă. Aceasta a indicat faptul

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
a lui Spiegel (Spiegel și Spiegel, 1978vezi intervenția 1 din capitolul 3Ă. Aceasta a indicat faptul că pacienta răspunde bine prin semnalul ideomotor cu ajutorul degetului și levitația brațului. A fost explicat faptul că terapia este un proces colaborativ în care terapeutul se află acolo pentru a o ajuta pe Ana să găsească resursele sale interioare și soluțiile la problema ei legată de stres. Au fost adresate întrebări legate de modularea problemei; de exemplu problema este uneori mai ameliorată sau se înrăutățește

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
vârsta aproximativă la care a început problema Anei și dacă are o „poveste” care să explice problema. Au fost stabilite expectanțele pacientei atât la nivel conștient cât și inconștient descriind ce urmează să se întâmple (de ex. ce va face terapeutul și ce se așteaptă din partea pacienteiă. Ana a fost rugată să coteze problema pe o scală de la 0 la 10. Prin folosirea VAS Ana a învățat că problemele ei comportamentale variază și că poate modifica acest proces atât conștient cât

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
să întărească sentimentele asociate cu experiența. Ana a găsit experiența prea dureroasă și a descoperit o cale „naturală” de disociere amintindu-și în mod conștient faptul că are 22 de ani și stă într-o sală de clasă în Finlanda. Terapeutul trebuie să se asigure întotdeauna că este menținut un nivel adecvat de disociere, deși, așa cum este cazul în acest exemplu, disocierea poate să cedeze parțial. O procedură necesară este pregătirea pacientului prin întărirea eului și abordările legate de timpul prezent

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
această vindecare interioară, vei găsi că picioarele tale se vor mișca întâi sau brațele tale se vor întinde întâi pe măsură ce revii la strea de veghe pentru a discuta orice este necesar? Verificarea experiențelor de învățare terapeutică are valoare atât pentru terapeut cât și pentru client. Anei i s-a dat feed-back privitor la mișcările observate ale degetului, levitația brațului și scrierea automată a datei. I s-a spus că aceasta este o indicație pozitivă a succesului ședinței terapeutice și că orice

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]