2,055 matches
-
recunoașterii formelor și texturilor, învățătorul solicită elevilor să pipăie, să identifice în gând (fără să vadă) și apoi să descrie forma și textura așa cum și le amintesc; prin confruntarea formelor descrise cu cele naturale se observă asemănările, deosebirile, redarea texturii; b) se cere elevilor să decupeze formele acelor flori sugerate de tampoane de vată îmbibate cu diferite parfumuri de flori; c) decuparea acelor plante din care au fost făcute ceaiuri pe care elevii le-au mirosit sau le-au gustat
?ABILIT??I PRACTICE by Laura Savin () [Corola-publishinghouse/Science/83166_a_84491]
-
Fig. 24), Erich Heckel, Karld Schmidt-Rottluff și Emil Nolde. Odată cu reluarea acestei tradiții putem observa că tehnica de imprimare este aceeași, dar elaborarea lucrării, de cele mai multe ori, neagă procedeul clasic de execuție. Fibra lemnului este tăiată și în plan transversal, textura lemnului devine un mijloc de expresie nou, accidentele materialului se transformă în semne grafice personalizând fiecare autor și stil în parte. Putem aprecia astfel cum aparente handicapuri ale unei tehnici sunt reconfigurate în semne plastice de o mare expresivitate. Chinuitele
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
cu o bază comună. Din această cauză, tirajul care stă la baza tuturor tehnicilor tradiționale, dispare. Din punct de vedere al redării materialităților, este o tehnică ce rezolvă mai mult materialitatea unui gest pictural și mai puțin pe cea a texturilor care compun formele figurate. Elementul esențial în zugrăvirea materialității îl constituie culoarea. Deși nu avem o recunoaștere istorică a originilor monoprintului, putem să-l asociem cu momentul în care au fost folosite pentru prima dată gravurile în adâncime, colorate după
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
asemănătoare fotografiei. După cum bine observăm în imaginea din (fig. 21), publicată în Century Magazine of New York artiștii gravori americani au ajuns la o performanță ieșită din comun. Imaginea arată ca o fotografie; materialitățile sunt sugerate cât se poate de real, texturile definesc perfect pielea, barba, părul. Chiar dacă linogravura nu poate fi enumerată printre tehnicile cu adevărat tradiționale, ea și-a găsit un loc aparte în cadrul genului, pentru simplul fapt că a fost folosită în ultimii 60 de ani de artiști importanți
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
sau punctului este redat nu numai prin lățime sau lungime, ci și prin adâncimea șanțului gravat, care preia mai multă sau mai puțină cerneală. Această noutate a făcut posibilă apariția unei noi forme de materialitate, cu redări mai nuanțate ale texturilor și spațiului. Astfel, noțiunea de aproape departe capătă noi dimensiuni, putându-se vorbi despre situări perspective sau chiar despre perspectiva aeriană. Chiar dacă linia are o grosime egală, datorită adâncimii ea devine transparentă într-un plan îndepărtat atunci când cerneala este într-
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
a fost considerat un meseriaș, și nu un artist. Modalitățile de multiplicare a unor teme impuse au creat impresia despre gravor că este un simplu traducător-executant al unor opere, uitându-se faptul că el trebuia să analizeze formele, culorile și texturile, pentru a le face ușor multiplicabile, semnele grafice cele mai simple cu putință. Nevoia de reprezentare a materialității a funcționat și în cadrul altor teme, relativ deosebite, precum marile subiecte ale învățămintelor religioase sau cele legate de teme profane, precum identitatea
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
mă voi folosi de cazurile concrete ale unor imagini care reprezintă argumentul de forță al oricărui artist, indiferent de modalitățile de exprimare. Materialitatea în cazul „Autoportretului” lui Rembrandt (Fig. 5.) este exprimată atât la nivel de formă, cât și de textură. După cum putem vedea valorile semnelor în plan depărtat, părul sau mâna sunt mai palide și cu o încărcătură texturală mai mică decât forma veșmântului din planul apropiat. Dacă părul din planul al doilea se citește vag, haina este atât de
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
este atât de clară, încât se poate percepe chiar și forma care o decorează. Rembrandt a reușit să sugereze distanțele atât prin valorile tonale mai mici sau mai mari, datorate unor corodări succesive ale semnelor figurate, cât și prin aglomerarea texturilor pe zonele de interes. Ca în mai toate lucrările sale, artistul creează într-o compoziție statică, prin structurile aparent dezordonate, o adevărată „furtună plastică”. Un artist ar spune că este o lucrare făcută cu „suflu” sau „stare”. Rembrandt are în
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
în peniță. Prin analiza cu o lupă a semnelor figurate, putem observa că materia părului sau a pielii este foarte atent desenată, cu o structură aproape regulată ordonată pe toată suprafața (Fig. 7), pe când în cazul veșmântului sau al beretei texturile semnelor figurate sunt ordonate doar în zonele unde materialul textil ia forma corpului (Fig. 8). Semnele dezordonate le regăsim aparent în toate zonele unde mișcarea modifică forma, fie că este vorba de o cută a stofei sau un rid al
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
bine rezolvată în gravură de Rembrandt. Dacă ne apropiem de detaliile figurate, observăm cum, prin câteva modificări ale semnului, izbutește să ne prezinte credibil fiecare materie și material în parte, de la luciul ochilor la firele din blana veșmântului sau la textura feței de masă. Un alt element esențial în figurarea materialităților în cazul lui Rembrandt este umbra, prezentă printr-o textură aglomerată, aproape egală, spre deosebire de zona contrastantă, de conflict cu lumina, unde semnul gravat este cel mai puternic, din punct de
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
să ne prezinte credibil fiecare materie și material în parte, de la luciul ochilor la firele din blana veșmântului sau la textura feței de masă. Un alt element esențial în figurarea materialităților în cazul lui Rembrandt este umbra, prezentă printr-o textură aglomerată, aproape egală, spre deosebire de zona contrastantă, de conflict cu lumina, unde semnul gravat este cel mai puternic, din punct de vedere valoric. Acest joc al semnului redundant cu semnul aleator ne poartă în atmosfera rembrandtiană, făcându ne să realizăm că
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
mici puncte lichefiate aderate la metal (Fig. 45, 46). Placa este apoi scufundată în mordant (Fig. 47). Porțiunile acoperite de rășină sunt protejate de acțiunea corozivă a mordantului, în vreme ce spațiile dintre particulele de pulbere permit trecerea lui și corodarea plăcii. Textura și profunzimea semnelor corodate sunt determinate de timpul cât stă metalul în baia de mordant, afectându-i valoarea tonurilor imprimate. Pentru a opri corodarea de pe porțiunile destinate tonurior deschise, placa e scoasă din baia de mordant, astfel încât acele porțiuni să
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
unele din lucrările sale, artistul izbutește să realizeze o figurare integrală numai prin jocul bine orchestrat al tintelor, cu absența liniilor de contur din aquaforte. El reușește în aceste lucrări să materializeze într-un mod personal atât atmosfera, cât și texturile aferente figurării. Pe lângă aceasta, în gravurile sale, pata obținută are un rol pictural, reușind să mimeze și vibrația culorii. Semitonurile nuanțate, oferite de structura proprie aquatintei, prin cele câteva pete, materializează atât volumele, umbrele și luminile cât și texturile materialelor
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
și texturile aferente figurării. Pe lângă aceasta, în gravurile sale, pata obținută are un rol pictural, reușind să mimeze și vibrația culorii. Semitonurile nuanțate, oferite de structura proprie aquatintei, prin cele câteva pete, materializează atât volumele, umbrele și luminile cât și texturile materialelor folosite. Astfel putem putem recepta diferit soliditatea unor forme față de moliciunea drapajului, chiar în absența altor detalii. Cele câteva pete de pe drapaj se pliază pe volumetria creată de cute subliniind geometria concretă a corpului. Gradația valorică a petelor este
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
borcan cu un capac din tifon sau al unui sac de tifon. Depunerea aleatorie creează structuri neregulate și plastice în același timp. Se folosește de obicei cu celelalte maniere ale aquatintei. MANIERA AQUATINTA CU PASTEL Este o manieră care imită textura și structura pastelului pe hârtie. Placa de metal, înainte de a fi desenată cu un pastel uleios sau o cretă litografică, a fost pregătită la moara de sacâz cu granulă regulată. Acolo unde s-a depus pastelul prin corodare, suprafața rămâne
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
la traseul pe care îl descrie un creion pe hârtie (Fig. 88). Gestul gravorului este cel mai bine captat în această manieră. Materialitatea formelor figurate depinde de tipul de structură ales. Se poate imita rigiditatea semnului din xilogravură sau precizia texturii din aquaforte. Practic, semnul poate să-și modifice structura în funcție de abilitatea sau experiența personală plastică a artistului gravor. Singurul moment în care semnul poate să-și modifice valoarea tonală este acela al corodării, operațiune care respectă regulile atacului succesiv din
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
treptat zone de retenție a cernelei din ce în ce mai puțin adânci, pentru tonurile din ce în ce mai deschise. În cele din urmă, lustruiește porțiunile ce urmează să redea suprafețe albe, în raport cu starea originară neatinsă a plăcii. După terminarea acestui proces, placa rămâne acoperită cu o textură produsă manual, de depresiuni minuscule, ale căror adâncimi variază în funcție de tonalitatea dorită. Imprimarea se face la fel ca în celelalte tehnici de gravură în adâncime. Maniera neagră sau mezzotinta este deosebit de spectaculoasă din punct de vedere al redării materialității. Din
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
gravori, dispuși să își sacrifice timpul și să depună eforturile necesare pregătirii plăcilor. Din imaginea stampei lui Abraham Blooteling (Fig. 130) realizăm cât de apropiată este maniera neagră, din punct de vedere al semitonurilor figurate, de clișeul modern fotografic. Structura texturii, datorată miilor de puncte componente, se aseamănă izbitor cu grain-ul fotografiei alb-negru, sesizabil când aceasta este mărită. În cazul tehnicilor pe metal în adâncime, există două maniere de obținere a gravurii colorate: amestec substractiv, prin transparență, și altul, „à la
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
Anca Boeriu culoarea este doar un moment al unei imprimări. Tehnica colorării directe a plăcii în același timp presupune riscul unei imagini unice, fără ca gestul să poată fi repetat întocmai (Fig. 146). Chiar dacă reperele colorate respectă spațiul compozițional, gestul și textura tușei nu pot fi realizate identic la fiecare imprimare. GRAVURA ÎN PLAN litografia, serigrafia, printul LITOGRAFIA Tiparul plan (litografia) reprezintă totalitatea procedeelor de imprimare a căror suprafață activă nu prezintă o adâncire sau o înălțare sensibilă față de cea neutră. Diferența
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
laviului, maniera aerografului, maniera peniței, litografia colorată, fotolitografia. După cum observăm, numai prin enumerarea manierelor de lucru din tehnica litografică, regăsim aproape toate tipurile de semne grafice folosite în tehnicile gravurii sau de șevalet. Astfel, maniera creionului își are corespondentul în textura specifică tehnicii creionului sau a cărbunelui pe hârtie, maniera neagră corespunde cu mezzotinta pe metal, maniera laviului cu tehnica aquatinta, laviul cu tuș se raportează la lucrul pe hârtie. Este probabil prima manieră de lucru în tehnica litografiei, texturile create
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
în textura specifică tehnicii creionului sau a cărbunelui pe hârtie, maniera neagră corespunde cu mezzotinta pe metal, maniera laviului cu tehnica aquatinta, laviul cu tuș se raportează la lucrul pe hârtie. Este probabil prima manieră de lucru în tehnica litografiei, texturile create fiind asemănătoare cu cele ale desenului în creion pe hârtie. Creionul sau creta litografică (diferența este doar de formă, nu și de materie) sunt materialele de bază ale acestei tehnici. Această manieră de lucru este cea mai la îndemână
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
Această manieră de lucru este cea mai la îndemână, fiind practicată de numeroși artiști, fie că sunt gravori sau nu, pentru că se apropie de tehnica curentă a desenului în lucrările de șevalet. Ea permite o varietate bogată de griuri, iar textura semnului figurat se poate modifica în funcție de granulația pietrei, în așa fel încât să devină asemănătoare cu un desen realizat pe hârtii deosebite ca netezime și grain. Performanțele acestei maniere, sub aspectul redării materialității formelor figurate, sunt remarcabile. Maniera creionului, în
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
gen artistic de gravură și mai puțin transpunerii întocmai a unui proiect inițial. Pentru desenul în peniță, piatra litografică este preparată astfel încât suprafața să fie similară cu cea a hârtiei lucioase, în vreme ce pentru laviu suprafața trebuie să fie granulată. Aceste texturi diferite ale suprafeței de lucru dau șanse sporite materialităților specifice lăsate de traseul unei penițe sau de tușa unei pensule pe hârtie. În cazul peniței sau al penei, semnele sunt figurate printr-o serie de țesături sau puncte apropiate de
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
semne grafice proprii tehnicilor gravurii în adâncime (aquaforte, pointe sèche, dăltiță). În cazul laviului, semnele figurate se apropie de tehnica în adâncime, aquatinta (Fig. 12). Sugestia materială a formelor figurate se bazează în mare măsură pe gestul neintermediat, ajutat de textura tușului litografic și a pensulei. Chiar dacă formele care compun suprafața au fost bine elaborate în plan mental, materialitățile structurale sunt pur întâmplătoare, dat fiind că au rezultat în urma unei mișcări spontane a pensulei (Fig. 11). Traseele rezultate sunt o proiecție
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
în cazul materialității părului sau a ciorapului de damă este contrazisă în cazul proiectelor tradiționale. Cu toate acestea, semnele astfel realizate tind să devină materii credibile, aparținând lumii materiale. MANIERA STROPILOR ÎN LITOGRAFIE (fr. crachis) Acest tip de manieră, prin texturile rezultate, se apropie de performanțele tușului pulverizat cu ajutorul unui suflător sau prin stropirea cu o pensulă prin sită (șablon). Semnele obținute sunt asemănătoare cu cele realizate prin picăturile de tuș pe hârtie sau prin tehnica aquatinta de mână (Fig. 20
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]