1,900 matches
-
măsura lumii În care trăiesc... Nu era chiar un bărbat model Thomas, așa cum credeau, privindu-l când trecea de la cursuri, unele mame, gîndindu-se la fiii lor. La fiice, cărora un astfel de soț li s-ar fi potrivit. Dar nici un ticălos nu era; un om nici mai bun, nici mai rău decît mulți alții: așa se socotea chiar el. Un corect plătitor de impozite, nu omora oameni, nu violase niciodată, vorbea politicos, era Îngrijit Îmbrăcat și avea o slujbă. Iubea Danemarca
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
funcționare În mai puțin de zece minute. De Thomas aproape că uitaseră. Oricum, nu aveau cum să-l scoată imediat din casă, iar timpul ajunsese măsurat la secundă, bărbatul era În trening, cu bagajul desfăcut, da, tipul nu era un ticălos, putea să rămînă acolo, iar cînd pleca În oraș nu avea decît să deblocheze yala și să tragă ușa după el - Ann se scula, sîmbăta, spre prînz. Ele se vor Întoarce spre seară și, poate, vor ieși toți patru, pentru
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și simplu Îl exaspera; fiul era parcă al altuia, Întîrzia la școală, venea mereu murdar acasă, cu maieul sau cămașa atîrnînd peste curea, nu ținea rînduială În cameră, vorbea cu gura plină, nu se spăla pe mîini, mințea, un mic ticălos care, spunea tatăl, avea să ajungă un adevărat bandit mai tîrziu. Dacă ar mai fi apucat, chiar așa i s-ar fi părut fiul; să fi știut doar de raidurile nocturne pe motocicletă, de bătăile cu pumnii, cu scaunele, cu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
prin eprubetă și prin azot lichid era destul pentru un capitol. Numai că Antonia Îi cerea tot mai des lui Dumnezeu să ardă Cartea cea Nouă Încă de la primele file, cu profeții ei mincinoși cu tot, niște stricați și niște ticăloși, Îi știa ea bine, și lui Thomas avea să-i spună, Într-o bună zi, că e un impostor, preda el etica - după ce trăise doar În păcat -, dar degeaba! Și Antonia nu știa Încă de sămînța vîndută și de incest
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mai degrabă avea să ajungă Antonia acolo, pentru că prea Îi vroia pe alții fierți, arși, distruși pentru totdeauna, chiar dincolo de ipotetice cicluri cosmice ce nu i dădeau pace. Pentru că, atunci, peste miriade de ani, după fiecare Big-Bang, toți stricații și ticăloșii lumii ar fi putut să se reîntrupeze. Era tot mai neîndurătoare; dacă s-ar fi gîndit doar la amiaza În care Își pierduse fecioria, demult, nesilită de nimeni: o apucase un tremur, atunci, În pădure, În brațele iubitului din vremea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pe turnul orașului, acolo unde, în tinerețe, am făcut dragoste cu orașul. Dacă mai continui, mă arunc în gol, îi spun. „aruncă-te, aruncă-te, să se termine odată” îmi șoptește Vocea. închid ochii. trag aer în piept. — sunteți niște ticăloși ! toți ! mă pregătesc să mă arunc în gol. trupul meu se înclină pe marginea abisului. „Hai, curaj” șoptește Vocea. — niște ticăloși, niște ticăloși, urlu eu, cu ochii închiși, aplecat din ce în ce mai mult pe marginea abisului. „este singurul lucru inteligent care-ți
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
aruncă-te, aruncă-te, să se termine odată” îmi șoptește Vocea. închid ochii. trag aer în piept. — sunteți niște ticăloși ! toți ! mă pregătesc să mă arunc în gol. trupul meu se înclină pe marginea abisului. „Hai, curaj” șoptește Vocea. — niște ticăloși, niște ticăloși, urlu eu, cu ochii închiși, aplecat din ce în ce mai mult pe marginea abisului. „este singurul lucru inteligent care-ți mai rămîne de făcut” îmi susură Vocea la urechea din creier. Voce asasină. Voce criminală ce ești ! îmi dau creierul pe
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
aruncă-te, să se termine odată” îmi șoptește Vocea. închid ochii. trag aer în piept. — sunteți niște ticăloși ! toți ! mă pregătesc să mă arunc în gol. trupul meu se înclină pe marginea abisului. „Hai, curaj” șoptește Vocea. — niște ticăloși, niște ticăloși, urlu eu, cu ochii închiși, aplecat din ce în ce mai mult pe marginea abisului. „este singurul lucru inteligent care-ți mai rămîne de făcut” îmi susură Vocea la urechea din creier. Voce asasină. Voce criminală ce ești ! îmi dau creierul pe mîna justiției
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
curioasă! Cine e ăsta care scrie așa înțepat? Costache căzu scăldat în sudori, iar Otilia sorbi repede întîile rânduri. Deodată se făcu serioasă, apoi liniile feței se lăsară obosite. - Nici nu mi-aș fi închipuit altfel, papa. Costache șopti umilit: - Ticăloși mari! Auzi, tu, fetița mea. - Și cine crezi tu că ți-a trimis scrisoarea asta? Costache privi nedumerit, fără răspuns. - Papa, mă prind că asta e opera lui Stănică. Ăsta e scrisullui, mai mult, stilul lui. Toate astea vin de la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-i depună la bancă și-i ține în casă. I-a pus pe undeva prin sobă, sau într-un dulap, între două scânduri, așa ceva. Spune dumneata, moș Costache, unde se țin banii de obicei? - Unde nu-l taie capul pe ticălosul de moștenitor! Toți râseră, iar Stănică, în gândul lui, făcu pe bătrân pezevenghi. - În sfârșit, i-a pus pe undeva prin casă, unde poți doar să-ipui, în pivniță, în pod, sub saltea etcetera. Ei, și servitoarea a șters parchetul cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Am copii mari și nu i-am pus la casa lor. Tocmai când să îngrijesc și eu de bătrânețea mea, că nu mai sunt așa tânără cum am fost odată, îmi faci zile fripte? Mi-am mâncat tinerețea cu tine, ticălosule! Aglae începu deodată să plângă, din nervozitate, cu sughițuri ascuțite, ca și Aurica altă dată. Apoi își șterse brusc ochii și luă o mină și mai dușmănoasă ca înainte. Pe buzele lui Stănică flutură un zîmbet: " Mare cutră, soacră-mea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu adevărat grațioasă. Era un fel de Otilie oacheșă, care însă prevestea că avea să evolueze spre burghezie. Stănică mai pipăi puțin pe Lili, lăsând tamburinarea dinspre coapsă înspre genunchi. " Hm, comentă el mental, ce nepoată plinuță am! Ferice de ticălosul care-o s-o ia. Știu că am rude frumoase! Cu așa familie, mă pot mîndri!" - Ei, continuă iarăși tare, ai pus cumva ochii pe cineva,jucăm la nuntă? Lili ascultă aceste vorbe liniștită, cu naturalețe, doar cu o notă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Atențiune! Mă numesc Anghel Raicopol. Și pentru ce i-am făcut eu tânărului pe care l-am strivit între uși (mie mi se făcea onoarea). Și altora, pe care i-am zdrobit la fel de bestial... Declar că sânt o brută, un ticălos și-n aceste clipe grele mă gândesc la mama!..." - Zău, mă? - Lumea înmărmurise. Mi-am zis: "Lasă-l în pace. Poate coboară la prima. Garnitura a mai mers vreo două minute cu pas mărunt. Și apoi s-a oprit cam
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
râs sau în plâns și-ți venea să-i spui în dialectul băieților acelora cu care se întovărășea și pe care, evident, nu-i înțelegeam: Dina-mamă, ușcheală la tine acasă, că p-aicea s-a furat mult. Le învățasem expresiile ticăloșilor, de vreme ce mă apucasem să colind după ea, în mediile acela porcești. Nu mi-aș îngădui să vă mint, spunîndu-vă că mă bucuram foarte mult aflând că o porecliseră Pațachina. Mă strecuram prin cele mai scandaloase aventuri după ea, îmi alegeam
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de femeia aceea în mahala, rudele lui Bică-Jumate -lar fi înmormîntat pe cămătar noaptea, pe neștiute, și nimeni nu -lar fi dus cu atâta alai la cimitir. Rândurile se îngroșaseră, pentru că de pe Grivița mai veneau oameni care-l cunoscuseră pe ticălosul de răposat. Până la cimitir mai era cam un kilometru. Atunci se întîmplă ceva neașteptat. Din cauza unei hurducături, coșciugul alunecă cu totul spre spatele dricului și capacul bătut în cuie se desfăcu, alunecând într-o parte. Giulgiul sfâșiat de cuiele smulse
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe seama unor țapi ispășitori mediul, puterea, exploatarea ceea ce ține de natura noastră. Precum Edmund din Regele Lear, supraeul ne interzice să facem "răspunzători de nenorocirile noastre Soarele, Luna și stelele; ca și cum am fi nelegiuiți de nevoie, imbecili în urma mișcărilor cerului, ticăloși, hoți și trădători în urma reașezării sferelor, bețivi, mincinoși și adulteri din cauza supunerii nesmintite față de influența planetelor și vinovați de toate ca urmare a cruzimii zeilor. Ce admirabil subterfugiu pentru omul cu suflet de curvă: împovărează stelele cu instinctele de țap
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a da Înapoi. Eu trimit Întotdeauna articole sau notițe unui cerc larg de persoane de contact. Rareori se Întâmplă ca acestea să nu-mi ofere ceva În schimb. 4. Nu renunțați! Este posibil să mai Întâlniți uneori și câte-un ticălos care să nu vrea să investească În alții, dar nu uitați că felul În care se comportă oferă informații despre el, și nu despre dumneavoastră. Cei mai mulți sunt bucuroși să aibă ocazia de a da sfaturi. 5. Fiți un model al
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
se afla ascuns de frica vrăjmașilor Într-o căsuță: „În diiastimă de o giumătate de ceas și plin de frică, de bătaie de inimă și deznădăjduită hotărîre”. În fine, Trandafirașul norocit este rezultatul unui pariu În Împrejurări, iarăși, neprielnice scrisului. „Ticălosul poetic”, aflîndu-se Într-un loc izolat numai cu „scumpa pricină a flăcărilor sale”, a fost pus la ambiție și a improvizat stihurile cu repeziciune: „Deci el, nepierzînd vreme nici un minut, țiind trandafirașul În mînă, cu ochii plini de lacrimi, au
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și Alecu promiteau tăcerea cea mai adîncă, dar desconspirau, În acrostih numele Zoicăi, Lucsandrei sau Elencăi. Nicolae amenință să spună lucrurilor pe nume, dar nu dă, În fond, nici un clement concret care să ne poată duce spre izvorul suferinței lui: „Ticălosul al mieu piept, Lasă taina, spune drept, Arată ce pătimești, Și d-al cui foc te trudești Că focul ce te-au pătruns Nu mai e să stea ascuns, Iar să taci e În zadar, Că tăcerea n-are dar
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
subiectiv. Poetul schimbă atunci foaia și pruncul cu arc devine simbolul unei mari, iremediabile nenorociri. Într-un poem meditativ ( CÎnd mă mîniesăm pe Amori) numele lui Amor este nălucire, ademenire, privirea lui e otrăvită, plăcerea ce o provoacă este pentru ticălosul om o suferință lungă și grea. Conachi dezvoltă ideea, desigur comună În poezia Renașterii și În mica poezie pastorală, că legea iubirii este tiranică. Ea zdruncină așezările, tulbură treburile oamenilor mari, nimeni nu i se poate Împotrivi: „MÎndrii Împărați a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lumea care în cele din urmă mă ocolește. Am ajuns la situația când până și pietrele par să spioneze și să acuze de ticăloșii poate nicicând săvârșite. Ei, dragă fra' Tommaso, fii atent: în ochii multora, eu trec drept un ticălos, sunt, cum să zic?, un infect, ce trebuie evitat. Tommaso asculta în liniște, dar nu își dădea seama despre ce e vorba; omul acela nu-i displăcea; în haosul acelei stranii spovedanii, a acelei grăiri în cascadă, se regăsea ceva
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
se udase și Geronimo, taică-meu, îmi dăduse pantalonii lui vechi și haina. Lui Spinelli îi place să omoare oamenii pentru decorații: pentru el un om nu face nici cât o para chioară. Nu pot să mă tem de un ticălos de șacal ce i-a făcut pe toți să mărturisească ceea ce niciunul dintre ei n-a săvârșit, care a folosit șantajul, mituirea, amenințări felurite pentru a obține mărturii ale unor delicte neexistente. Spinelli este de aceeași teapă cu Xaravas. O
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Tommaso fu silit să dea amănunte pe care le-ar fi evitat bucuros. Se cuvenea, însă, să spulbere asemenea abjecții, altfel s-ar fi crezut despre el că e Diavolul în persoană. Drept care, spuse: Curtea nu poate ignora un amănunt: ticălosul care a jurat să spună adevărul este un delincvent cunoscut în toate ținuturile Regatului. Este un provocator de scandaluri, un scelerat infam, a fost condamnat pentru furt în Calabria, cu ocazia adunării preoților canonici din Catanzaro, confiscându-i-se banii
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mâncat carne de om, bucățele din cei osândiți pentru a fi sigur că au murit cu adevărat. Tommaso se uită la el din cap până-n picioare, se opri îndelung asupra gulerului scrobit, a părului cărunt, a nasului acvilin; se gândea: "Ticălosul ăsta se teme de moarte ca nimeni altul, și vrea să o exorcizeze asistând la agonia mea și la agonia a încă o sută". Îl compătimi. Individul era acolo, așteptă să-l vadă cum își dă duhul sau cum arde
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de-ajuns doar să slujești și să pleci grumazul, iar restul nu mai conta, chiar așa și era. Când nu mai rezista să tacă, când obosea să tot urmeze fantasmele trecutului, ale oamenilor de nimic și trădătorilor, ale slugarilor și ticăloșilor, ale turnătorilor, bătea în gratiile grilajului cu palmele și-l făcea atent pe vreunul care tocmai se scărpina în cap și visa la o ciorbă de fasole adevărată cu ciolan de porc. Vorbea fără să fie atent la cuvinte, doar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]