1,581 matches
-
se aștepta, stăpânul a luat-o la dreapta, vor merge așadar în sat. De trei ori, pe drum, Găsit a trebuit să se oprească brusc. Cipriano Algor mergea așa cum mergem cu toții în situații asemănătoare, când ne apucăm să discutăm în tihnă cu ființa noastră intimă dacă vrem sau nu vrem ceea ce în mod evident a devenit clar că vrem, începem o frază și n-o terminăm, ne oprim deodată, alergăm ca și cum ar trebui să ne salvăm tatăl de la spânzurătoare, ne oprim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
aeroporturilor, Întocmai cum substanțele hrănitoare curg, din ce În ce mai rapid, dinspre plante și animale către gurile hulpave ale oamenilor. Mașinăria simultană a lăcomiei și hulpăviei jertfește individualul În favoarea ego-ului corporatist, Încarcerînd trupul Într-o celulă de grăsime și orice milimetru furat din tihna trupului sfîrșește În spațiul corporatist. CÎndva, existau vapoare cu cabine luxoase, trenuri cu minunate vagoane de dormit și avioane cu saloane elegante În care doamne zvelte stăteau la taifas cu domni arătoși, sorbind cocktailuri din pahare de cristal. Călătoria era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
precum și case vechi care aminteau de fostele familii de samurai. Hotelul era aproape de centru. — E cel mai bun hotel japonez din Yamagata, îi asigură șoferul. Era într-adevăr splendid. Din camera lor de la etaj, Takamori și Tomoe puteau privi în tihnă minunata grădină japoneză cu meșteșugitul aranjament de copaci, pietre și iaz. Hotelul părea destul de gol. Când i-a condus camerista în camera lor, au luat-o pe niște coridoare întortocheate. Camerele prin fața cărora au trecut păreau neocupate. — Cred că sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ar putea spune și așa. Abia peste vreo oră or să vină și restul. Tonul și expresia de pe chipul meu sînt posomorîte. Nu Îmi doream decît o baie care să mă relaxeze și să am timp să mă pregătesc În tihnă, iar acum, probabil că va trebui să stau aici și să mă ocup de ei doi. Ca să folosesc un eufemism, starea mea a devenit dintr-odată una nu tocmai bună. Apoi bag de seamă că Michael duce niște sacoșe mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
lui. În zori, ne-am dat jos din copac; ne dureau toate cele. La nici măcar două mile pe care le-am făcut pe urmele carului, s-a ivit mănăstirea. Ne-am dat pe după un mur, ca s-o privim în tihnă. Era un soi de castel pătrat, cu ziduri nu foarte înalte și cu două mici turnuri rotunde. Nu avea șanț de apă, dar pe fiecare turn stătea de pază un soldat. Se zărea și acoperișul a ceea ce trebuia să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
celor trei sute treizeci și cinci de ceruri, să te binecuvânteze. S-a încruntat surprins, iar eu am continuat: - Lucrurile pe care le am de spus nu pot să i le spun decât lui Andras, nu sunt pentru sfinți. Dorim câteva ceasuri de tihnă. Jur pe cel care n-a fost niciodată răstignit. Bătrânul m-a ajutat să mă ridic și a poruncit gărzilor: - Lăsați-i să intre și găzduiți-i. Ne-a surâs, spunând: - Fie ca Tatăl cel Născut să vă ocrotească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a multor altora din partea răsăriteană a regatului. Sufletul meu se clătina și de data asta, nu fugind de Dumnezeu, ci încercând să-i vin în întâmpinare. Ce anume nădăjduiam să găsesc la Aquileia nu mi-era clar, știam doar că tihna adevărată a spiritului în brațele ei trebuia s-o caut. De pe vremea când a fost aproape nimicită de Attila, Aquileia nu și-a mai recăpătat frumusețea de odinioară, asta și pentru că Odoacru și Teodoric au desăvârșit fărădelegea. Doar una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
regele pare să se ferească de treburrile tronului. A făcut mult bine nației noastre, ne-a dat noi ținuturi și un răstimp de pace și belșug care nu s-au pomenit înainte. Nu-ți face griji dacă acum dorește puțină tihnă, noi ne vom strădui să i-o asigurăm. Dar, același bătrân, la numai zece zile, m-a întrebat: - Dacă Rotari a fost în stare s-o repudieze pe Gaila, numai și numai ca să se urce pe tron, de ce suferă acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a strâns cât a putut de tare și mi-a spus: - Prietene, simt că sunt pe moarte. Ai grijă de fiul meu și amintește-ți de făgăduința făcută Gailei. Eu mă duc la ea, oriunde s-ar afla locul de tihnă al sufletelor, te vom aștepta împreună. După aceste cuvinte, s-a prăbușit în încremenirea morții ce căutase să-l surprindă cel puțin de trei ori înainte de a izbuti. S-a luptat precum o acvilă care nu mai poate să zboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și acum neînsemnat preot al bisericii ariene din pricina preoților catolici. Amin. Jeluire Prea grabnic încheiasem această carte. A trebuit să descos din sul foile de pergament ca să pot să adaug și altele. Căci planurile lui Dumnezeu m-au smuls din tihna căpătată prin renunțare la propria persoană și la lucrarea în fapt, implicându-mă în noi și îngrozitoare întâmplări pe care trebuie neapărat să le povestesc. Dar cu ce să încep mai întâi? Ura ce reînvie din mormânt? Furia și durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
grisine și jeleuri cu fructe de pădure, apoi își drese glasul, mimând o figură serioasă, de înțeleaptă: Poftește, de ia un loc, până ce eu îți voi aduce legume proaspete, după care a coborât în grădină. Mi-am mâncat jeleurile în tihnă, apoi m-am ridicat de pe sofaua moale și am început să fac un tur al salonașului în care mă aflam. Atenția mi-a fost furată de oglinda din colțul încăperii, ce lucea minunat în bătaia luminii. M-am îndreptat către
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nins mult. Zăpada a acoperit pomi, copaci, grădini, trotuare. Deafară răzbăteau din când în când vocile precipitate ale unor copii încântați de anotimpul alb. În rest, tăcere. Nepoată și bunică păreau a fi intrat definitiv într-un timp special al tihnei. Doar Ionică și știrile de seară mai aduceau în casa lor agitația unei lumi noi. Dar vai! Într-o seară, într-o nefastă seară, vocea crainicei a distrus pacea. Anunțul producerii unor avalanșe în munții Himalaya nu a trecut neauzit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
da și mie o ceașcă de cafea și ziarul? Sigur. Poftim! Mulțumesc!! Oh, Sherlock! Trebuie să plec la fiul meu. Sper să nu te superi. Nu. Poți merge liniștită. Ne mai vedem! Adio! Doamna Mary pleacă, iar Sherlock citește în tihnă ziarul și își bea cafeaua până când dă de o știre mare: „Domnul Criminalistica dă din nou lovitura”. Citește subtitlul și pică cu tot cu scaun pe spate, răsturnându-și cafeaua pe pijamaua lui cea nouă. Un alt mister pe care nimeni nu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de foarte multe ori mi-a privit eșecurile ca reușite, iar eu când o simțeam alături de mine, mă și vedeam învingătoare în lupta cu necazurile. În cele mai grele momente ale vieții mele, mă cuibăresc la pieptul ei izvorâtor de tihnă, pace. Cu orice teamă, durere sau dezamăgire m-aș confrunta, sunt conștientă că mai presus de toate acestea stă dragostea ei nemăsurată. Îi mulțumesc pentru momentele petrecute împreună, pentru momentele ei libere - rezervate numai mie, pentru momentele în care reușim
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
justețea remarcii lui Fersen, Marie se gîndea la Nicolas, dar și la Christian, care o aștepta la hotel și care cu siguranță se Întreba unde se dusese, cu atît mai mult cu cît Își Închisese mobilul ca să poată cugeta În tihnă. Făcu totuși cale-ntoarsă și tocmai se Îndrepta spre mașină cînd o mișcare ușoară venind dinspre sit Îi atrase atenția. De departe, semăna vag cu fumul papal care se Înalță la Vatican pentru a se vesti alegerea suveranului pontif. Aici, emanația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cel pe care-l iubise dintotdeauna. Încerca să alunge oribila imagine a trupului iubitului ei, umflat de apa mării, mutilat de mușcăturile peștilor și crustaceelor, dar știa că acele imagini aveau s-o hărțuiască pînă la capătul zilelor ei. Fără tihnă, Își rememora firul evenimentelor care se succedaseră de la ultimul apel telefonic al lui Loïc, sălbatica lui dorință de a-i spune totul surorii lui, și apoi plecarea precipitată a lui Yvonne pe continent. Am să-l fac eu să tacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
atît de tare se confundau cerul și marea la ceasul acela privilegiat al zilei. Briza ușoară era Încărcată de mirosuri, de stropi smulși din valuri, de zări Îndepărtate, și doar țipătul pescărușilor, care treceau În zbor razant pe deasupra traulerului, tulbura tihna unei zile atît de pașnice. Eu, eu, eu, păreau ei să spună, la fel ca Marie cînd era fetiță și tropăia de nerăbdare sîcÎindu-l pe taică-său ca s-o ia cu el cînd mergea să golească năvoadele. TÎnăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fi trebuit să facă un copil cu Annabelle; apoi Își aminti subit că-l făcuse, sau mai curând că Începuse să-l facă, sau cel puțin că acceptase ideea; la gândul acesta simți o mare bucurie. Înțelegea acum pacea și tihna care-l Învăluiseră În ultimele săptămâni. Acum nu mai putea face nimic, nimeni nu poate face nimic În imperiul bolii și al morții; dar, cel puțin pentru câteva săptămâni, Annabelle a avut sentimentul că este iubită. Cine Îmbrățișează gândul iubirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fac fișa de pontaj a zilei în minte. Uită de intervalele de șase minute. Uită de grabă. Azi, timpul meu se măsoară în ore. O oră pentru zăbovit în baie și pentru îmbrăcat. O oră pentru luat micul dejun în tihnă. O oră pentru citit ziarul, din scoarță-n scoarță. O să am cea mai indolentă, cea mai lenevită, cea mai plăcută dimineață din viața mea de adult. În clipa în care intru în baie, simt că mă dor toți mușchii. Mușchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
gata-gata să mă atingă. Dar, nu făcu altceva decât să Înghită În sec. Apoi, luându-și inima În dinți, spuse dintr-o răsuflare: - Ești Krog, ești toiag pentru Tatăl din Cer! Nu ești om de rând. N-o să ai nici tihnă și nici măcar femeie frumoasă așa că, spune acum, mă Îmboldi el, spune când omori la Enkim ăsta cu două fețe? Vorbise printre dinți, privindu-mă drept În ochi. - Spune, pfuuh, că din cauza lui o să pierim! Apoi, se ridică deodată și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
rolul de pitre. - De justițiar. - De bufon. Amândoi trăisem un timp În Franța. Francezii sunt realmente educați - sau așa fuseseră cândva. În secolul ăsta au luat‑o rău pe spinare. Totuși, au păstrat Încă un autentic simț pentru frumos, pentru tihnă, pentru lectură și conversație; nu disprețuiesc necesitățile lumești - elementele bazic umane. Ce‑i al lor e al lor. Pe orice stradă puteai cumpăra o baghetă, o pereche de chiloți taille grand patron, o bere, un coniac sau o cafea, ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
parc, dă de ele ciugulind pe maldărele de gunoaie. Se va auzi tramvaiul. Se vor aprinde felinarele cu lumina lor verzuie. De jur împrejurul parcului, parcă l-ar împresura deodată un gând înspăimântător, se vor aprinde becurile cetățenilor întorși de la muncă în tihna domiciliului familial, pe șoseaua Colentina. Luminile se lățesc pe zidurile de zece, douăsprezece etaje, Iliuță nu le poate număra niciodată până la capăt, și fiara deschide ochii ei de peste tot. Iliuță nu știe că nu după el se uită dânsa, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în camera asta în care praful plutește în lumină. Dar e un adevăr care va trece, ca un nor pe cer sau o durere de măsele. În vreme ce madam Martinescu se găsește, ca în fiecare după amiază la acea oră de tihnă, în pijama, sub plapumă, cu mâinile sub cap, telefonul continuă să țârâie stăruitor, rugător aproape. Și ce este orice apel dacă nu o rugăminte? Martineasca se ridică alene, își lasă picioarele să lunece în papuci, își pune halatul și începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cruce mică, repezită. Era în costumul cărămiziu popa, cu umbrela șiroind, cu geanta voluminoasă lucind de apă, cu barba roșcată răsfirată. Părea un negustor venit să vândă ceva, orice, unul dintre nenumărații comercianți ambulanți care năvăleau prin birouri, perturbând dulcea tihnă a făcutului de-a muncitul cu care vrednica funcționărime aștepta ziua de leafă. Așa cum prevestise acela, procesul se amânase. Maestrul Ieronim Pârțângău solicitase un nou termen, pretinzâd că mai așteaptă o expertiză de la mina Uricani, de unde fusese ridicat fratele popei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
unul din ăia să-și pună potcoave la Gentimir, cizmarul de pe Străduinții? Vă dați seama, potcoave! Dar nimeni nu spune că e halucinații de lume dezorientată! Aulius sforăia ușor. Îl podidise un somn molcom, răsfăț de depărtări și duh de tihnă. Vergilică îl trase ușor de halat. - Dom’ Aulius, Goncea v-a scos atunci, dom’le. El v-a făcut om, să nu uitați asta. Toți îngerii vă lăsau acolo, la zbârnă, mult și bine. Dom’ Goncea v-a dat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]