1,495 matches
-
modul cel mai puțin expus când e vorba de ele, și despre femei din veacurile trecute, mult mai puțin riscante și ele pentru cine le studiază decât femeile din ziua de azi. Pe acest Antolín, erudit și solitar, care, din pricina timidității de a li se adresa femeilor în viață și pentru a-și răzbuna timiditatea, le studia în cărți, se duse Agusto să-l vadă spre a-i cere sfatul. Nici nu apucă să-i expună intenția sa, că eruditul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
veacurile trecute, mult mai puțin riscante și ele pentru cine le studiază decât femeile din ziua de azi. Pe acest Antolín, erudit și solitar, care, din pricina timidității de a li se adresa femeilor în viață și pentru a-și răzbuna timiditatea, le studia în cărți, se duse Agusto să-l vadă spre a-i cere sfatul. Nici nu apucă să-i expună intenția sa, că eruditul și exclamă: — Vai, sărmane domnule Pérez, cât vă compătimesc! Vreți să studiați femeia? Vă doresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
El personal nu ne-a povestit și după ce Biblia s-a aflat din nou acolo unde îi era locul și halatul atârna iar în șifonier ca un suvenir, tata a devenit din nou cel pe care îl priveam uneori cu timiditate sau chiar cu frică, înalt, arătos, cu o prestanță ce nu îngăduia să fie contrazis. Numai mama mai pierduse din elanul pe care i-l dăruise Italia. În atitudinea ei revenise un soi de așteptare. Până și ce ura mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
un sentiment dureros și apăsător. Din cauza asta deveniserăm lipsiți de vlagă și muți. Dar iată, în sfârșit, fratele meu avea voie să intre în cameră, să-l vadă pe tata și în acea ușurare se amesteca și un fel de timiditate, transformată brusc în frică și compătimire, când dădu cu ochii de tata zăcând complet neajutorat în fața lui. Aparatul de siguranță, mai spuse fața palidă, fără să-l privească, ar fi celălalt produs pe care aveau să-l vândă împreună. Scurtarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
bijuterii discrete, dar scumpe. Ar fi ele în vreun fel mișcate de cadoul acesta meșterit de mână? Probabil că nu. Atunci ar trebui să găsești pe cineva care să-ți aprecieze talentul pentru ceea ce este el. —E doar un hobby. Timiditatea lui era evidentă în conversația împiedicată pe care o purta. Poate ar fi trebuit să-l prezint bărbatului cu „lista pentru conversații“, i-ar fi putut da niște ponturi. Le voi păstra cu drag. Mulțumesc. E plăcut să întâlnesc oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Câți ani ai? m-am scăpat eu, fără să gândesc. Brusc, i-am înțeles scăparea lui Kieran și mi-am promis să-l iert data viitoare când vom vorbi. Maria îngheță. —Douăzeci și șase, răspunse el fără vreun pic de timiditate. Nu ți-a spus Maz? Maz? Îi spune „Maz“? Nici când avea cinci ani, nu mi-o imaginez pe Maria numită Maz. Dregându-mi vocea: — Nu, cred că a uitat să-mi spună asta. —Sinceră să fiu, Jen, am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
îngropă mai mult între subțiori, brațele groase, încrucișate și goale până la cot, cu care-și strângea mamelele uriași, prăbușite peste coama pântecului balonat de prea multe sarcini. Chipul ei, cu părul încă negru, lins, înnodat la ceafă, mi-a risipit timiditatea cu un surâs blajin pe o gură întinsă ce-i descoperea un șir de dinți prea albi, de porțelan, lungi la colțul drept al buzelor și tot mai scurți spre stânga, unde șeaua protezei de cauciuc îi acoperea gingia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe aclamatul actor fără să-și ridice privirile. Greoi, dar activ, pregătea un mate Într-o căniță de culoarea cerului plină cu apă clocotită. Montenegro era gata să-l accepte; dar Parodi, având fără doar și poate doar alibiul propriei timidități, nu i l-a oferit; ca să-i insufle curaj, Montenegro l-a bătut cu palma pe umăr și a aprins o țigară din pachetul de Sublime de pe o băncuță. — Ai venit Înaintea orei stabilite, don Montenegro; știu ce te aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sa e normală, proprie unui mare scriitor care depășește agitația romantică, pentru a se Încorona, În final, cu nobila seninătate a clasicului. Să lămurim că, mai presus de orice reminiscență școlărească, Paladión nu cunoștea limbile moarte. În 1918, cu o timiditate care astăzi ne emoționează, a publicat Georgicele, după versiunea spaniolă a lui Ochoa; un an mai târziu, conștient de-acum de măreția sa spirituală, a tipărit De Divinatione, În limba latină. Și ce latină! Aceea a lui Cicero! Pentru unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
1932 (după cum afirmă Bioy În Șapte convorbiri cu Aldolfo Bioy Casares, de Fernando Sorrentino), În vila Victoriei Ocampo, care avea să devină cumnata lui Bioy, acesta are 18 ani și o droaie de neliniști literare, iar Borges - 33 și o timiditate comparabilă doar cu cea a noului prieten. La vila Victoriei este invitat În seara aceea celebrul Georges Duhamel. Borges și Bioy se iau cu vorba și pur și simplu Îl uită singur Într-un colț. Victoria se supără pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Astfel Încât volumul rezultat din atari colaborări e, Înainte de orice, o carte de Borges. Dar Bioy e, fără nici o Îndoială, un colaborator mai mult decât excepțional: „Aproape toate aceste prime narațiuni - mărturisește el peste ani - au intrigi concepute de Borges, pentru că timiditatea nu-mi Îngăduia să tratez cu el de la egal la egal. Nu mă refer la redactarea, ci la conceperea intrigii. Primele narațiuni de Bustos Domecq au mult mai multe de la Borges decât de la mine. Eu aduceam fraze, detalii, lucruri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Salut, Adam, i-a răspuns Anna râzând prostește. —Ce mai faci? a întrebat-o el. Părea sincer interesat. „Las-o pe ea! Cu mine cum rămâne?“ aproape că am urlat eu. Sunt bine, a zis Anna zâmbind din nou cu timiditate. —Dumnezeule, a mormăit Helen, aruncându-i Annei o privire care spunea „ești demnă de milă“. Adam și Anna au continuat să murmure. Apoi Helen și-a întors atenția asupra mea. —Dă-te la o parte, mi-a ordonat ea încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de minuscule expectorații În tweeter, În ploaie, saliva prelingîndu-se apoi În difuzoarele de medii, gîfÎitul sacadat produs de-o constipație rebelă Împreună cu, dar pe celălalt canal, oftatul de ușurare adus de Înlăturarea-n cele din urmă a astupării anale, a timidității, a obiceiurilor nesănătoase, și instaurarea unei noi și vijelioase ordini intestinale pe bază de laxative și reacție tinerească Împotriva stupidelor reguli de comportament, freamăt diareic, vuiet de același ordin, un vînt distins, greu și prelung, cu o frecvență situată-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
erau decât exagerările exterioare, exaltante și exuberante care nu izbucneau decât cu puține prilejuri și mai mult de față cu Andrei Vlădescu. Atenția ei se îndrepta întotdeauna mai curând spre lucrurile concrete și palpabile. Se simțea cum vibrează. Probabil din timiditate sau dintr-o slăbiciune nemărturisită, părea aproape supusă, chiar și atunci când în mod vizibil n-ar fi fost de acord cu o opinie, încât se putea crede că nu are opinii proprii. Andrei Vlădescu descoperise, în timp, că multe din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
asemenea formă, încât cei din jur, mai întotdeauna neatenți la spusele altora, nu descopereau nimic. Era ca și cum le-ar fi gândit ea însăși în acea clipă, încât părea nedrept s-o învinuiești de contrariu, mai ales că le spunea cu timiditatea și cu teama autorului, de parcă i s-ar fi simțit dintr-odată slăbiciunile trupului și ale minții. Însă chiar și slăbiciunile acestea erau aparente, o haină de care nici ea nu-și dădea seama. În spatele ei se ascundeau dârzenie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
scânteietor și plin de farmec. Silvia Zara la început, cu care semăna infirmiera din pragul ușii. I se păruse una din cele mai frumoase fete pe care le întâlnise, cu ani în urmă, ascunzându-și sub o energie de fier timiditatea. Știa să se entuziasmeze pentru orice fleac, reușind să-l facă să se simtă un mic burghez dornic să nu fie deranjat din carapacea lui. Scria poezii superbe, credea el, dar îi lipsea curajul să le ducă la o revistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de feminitate și duritate masculină, extraordinar de atrăgător, explicând succesul avut în relațiile cu oamenii atâtea decenii la rând, amestec ce nu era decât mândrie și dorință de a învinge, aceasta făurită pe îndelete, pentru a-și acoperi slăbiciunea și timiditatea; dar acum nu mai exista, pentru că nu mai avea ce ascunde sau de cine, nu mai avea rost. Iar ea, fiica ei, pricepuse asta încă dinainte, poate chiar din clipa cînd s-a întors să stea un timp cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nouă, largă și argintie, și s-a așezat mai aproape de el, tot pe marginea sofalei, puțin pe o parte, cu fața spre el, dar fără să-l privească. „Mai e un lucru care se poate face“, i-a spus, cu timiditate. „Ce lucru?“ L-a privit numai o clipă, apoi se uita la propria mână care netezea pe genunchi fusta ce nu trebuia netezită. Apoi s-a ridicat la fel de brusc și s-a dus spre fereastră, privind un timp în stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ca în transă. Trăgea un bilet cu totală indiferență, și atunci parcă se luminau niște străfunduri din mintea lui și ajungeau la suprafață într-o zvâcnire, stabilea relații între subiecte, dezvolta teorii pe care altădată le-ar fi explicat cu timiditate și neîncredere, cu convingere, ferm, metodic, argumentând logic orice ar fi spus, nu se lăsa întrerupt, își contrazicea energic profesorii, îmi permit să remarc o inadvertență sau să insist asupra altei opinii care e sprijinită de cutare și despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
am cărat sacoșa. Du-te, Julia. — Sfinte Dumnezeule, zise Julia. Se ridică fără grație, luă sticlele, una În fiecare mînă, și o luă prin iarbă spre un grup de tineri care stăteau tolăniți. Mergea destul de țeapănă, aplecată Întrucîtva, poate din timiditate, dar o clipă, Helen o văzu prin ochii unui străin: Îi remarcă frumusețea, dar și faptul că arăta matură, avînd aproape un aer de matroană, pentru că puteai sesiza la ea ceva din silueta colțuroasă, șoldurile late și pieptul Îngust pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nu mă poate opri! zise Duncan pe un ton sforăitor. Am luat-o pe străzi. Fraser Îl cercetă, uitîndu-se la haină, și se Încruntă din nou, dar apoi zîmbi. — Ești Îmbrăcat În pijama! — Ei, și? spuse Duncan, atingîndu-și gulerul cu timiditate. Ce-i rău În asta? O să economisesc timp. — Ce? — O să economisesc timp mai tîrziu, cînd o să mă duc la culcare. Ești nebun, Pearce! — Tu ești ăla nebun. Miroși a băutură. Puți groaznic! Ce-ai făcut? Dar, derutat, Fraser Începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
banii mei. De fiecare dată o să mergem la Ritz sau la Savoy. — Nu-mi pasă unde este, spuse ea. — Numai așteaptă! N-o să-mi pese unde-o să fie, atît timp cît ești tu acolo. Rostise cuvintele astea aproape cu timiditate. Se uitară unul la altul - numai atît, se priviră, obișnuindu-se unul cu celălalt. Nu-l văzuse de o lună. Era staționat lîngă Worcester, și ajungea la Londra o dată la patru-cinci săptămîni. Asta, pe vreme de război, era o nimica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Julia Împreună: o văzu pe Helen, cu fața ei rotundă de copil, cu părul nepieptănat și buzele crăpate și pe Julia, delicată, stăpînă pe sine ca o piatră prețioasă neagră și rece... — Ei, a mers bine? — Da, rîse Helen cu timiditate. De ce să nu fi mers? Nu știu. Dar Binkie auzise. Și ea o cunoștea pe Julia, dar destul de puțin. — De Julia Standing vorbiți? — Da, zise Kay fără chef. Helen a Întîlnit-o azi. — Așa-i, Helen? Ce mai face? Arată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
era acrișor și uscat - bucățile se rupeau ușor. Dar senzația sucului strivit pe limbă era minunată. — Acum deschide-ți cadoul, spuse Kay nerăbdătoare, după ce Helen termină portocala. Helen Își mușcă buza. — De-abia Îndrăznesc. Ce cutie frumoasă! O luă cu timiditate. O aduse lîngă ureche și o scutură jucăuș. CÎnd Începu să scoată capacul, cu multă delicatețe, Kay rîse de ea. — Desfă-l odată! Nu vreau s-o stric. — Nu contează. Nu, zise Helen. E prea frumoasă. Oh! Tresări uimită. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Uitase că există asemenea nasturi. Uitase și cum sînt la pipăit. Dorea să poată să Întindă mîna peste masă, să ia unul, doar o clipă, Între arătător și degetul mare. Ea Îl văzu cum se uită și se foi cu timiditate, parcă. Își Împături paltonul În poală. — Cum te mai simți, de fapt? Îl Întrebă ea, după ce termină această operație. Ești bine? — Da, sînt OK. — Arăți teribil de palid. — Chiar așa? Ai spus-o și data trecută. — Uit mereu. — Cum ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]