KorAP: Find »[drukola/base=tinde & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...43 44 45 ...576 >

14,383 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937

de piață îi eliberează efectiv pe proprietari de obligațiile lor față de cei lipsiți de proprietate. Ea ignoră realitatea faptului că, contractele încheiate între slabi și puternici rareori sunt echitabile și că instituția contractului, la fel ca și cea a proprietății, tinde să reafirme și chiar să sporească inegalitatea, în cadrul unor societăți inechitabile. Ea legitimează și întărește sistemele care instituționalizează sărăcia, chiar atunci când susțin că sărăcia este o consecință a indolenței și a inerentelor defecte de caracter ale săracilor;" Premisa primordială a

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
PSD în doar câteva ore, în ciuda apatiei alegătorilor. [...] Megapartidul PSD nu s-a sfiit să blocheze în Justiție coaliția dintre liberali și democrați, sub pretextul că titulatura (DA sună afirmativ) ar împinge electoratul în confuzie. Motivul real este că DA tinde să devină veritabila alternativă la dominația PSD-istă, alianța începând deja (după ultimele sondaje) să sufle, procentual, în ceafa partidului guvernamental. Un alt eveniment ce mărturisește temerile puterii că mesajul triumfalist nu ajunge - în lipsa datelor concrete - pentru convingerea electoratului este

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
hegemonia pe scena politică. Un singur partid este mai mare decât toate celelalte la un loc. Pe fundalul unei proporții de numai 15% în Parlament a opoziției democratice, sigur că există o aroganță a Puterii, care, prin logica ei internă, tinde să controleze totul, presă, afaceri, administrație. Pe de altă parte, acest elefant printre animale de câmpie, pisici, tigri, zebre, șoricei, generează cele mai mari probleme pentru sine. Toată corupția, spre exemplu, se îndreaptă spre PSD; toată lumea trebuie să cotizeze. Nu

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
de anarhie. Într-o asemenea perioadă, prin forța împrejurărilor cam haotică, nu este ușor de spus de îndată ce se va putea întâmpla într-o zi. [...] Era în care intrăm va fi cu adevărat ERA MULȚIMILOR. Astăzi revendicările mulțimilor devin din ce în ce mai nete, tinzând să distrugă în întregime societatea actuală, aducând-o la starea comunismului primitiv care a fost starea normală a tuturor grupărilor umane înainte de zorii civilizației. Limitarea orelor de muncă, exproprierea minelor , a căilor ferate, a uzinelor și a pământului, repartizarea egală

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
treacă costurile pe umerii altora. Aceasta creează o tensiune între cerințele pieței și ceea ce vor face ei, mânați de interesul propriu. Concurenții pieței sunt atrași de corporație, ca formă de organizare a afacerilor, tocmai pentru că natura juridică și structura acesteia tind să o scutească atât pe ea, cât și pe cei de la conducerea ei de răspunderea pentru multe dintre costurile activităților lor.” La fel se întâmplă în cazul revoltelor sau revoluțiilor, când individul acționează în cadrul unei mulțimi fiind absolvit de vinovăția

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
ciocnesc cu violență, nu numai în meditațiile solitare ale oamenilor mai reflexivi, ci și în manifestările publice ale celor mai întreprinzători. Iar aceste conflicte, care au încetat de mult a se mai reduce la discuții academice, pașnice, îngăduitoare sau curtenitoare, tind să ia din ce în ce mai mult forme intolerante, agresive sau brutale sau chiar sângeroase. În vălmășagul acesta întunecat și crunt, în care oamenii, cuprinși de o inexplicabilă furie, par mai doritori să lovească decât să înțeleagă și mai grăbiți să distrugă decât

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
iar patima în cele din urmă îl distruge. Nu mai are prieteni adevărați, devine risipitor sau avar. Această mentalitate care sporește rolul banilor în viața noastră face astăzi ravagii. Cei bogați, care nu își folosesc averile în acte de caritate tind să devină o sectă sau un club excentric, desprinzându-se cu totul de realitate. Nu mai reușesc să vadă ce se întâmplă cu adevărat în societate. Cei săraci devin pentru ei practic inexistenți. Dar averea atrage după ea o povară

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
idoli și implică suferință. Omul nu poate fi nici fericit și nici mulțumit fără Dumnezeu. Trebuie să ajungem împăcați cu noi înșine dar și cu ceilalți din jurul nostru. De la credință se ajunge la nepătimire iar de aici la iubire. Numai tinzând spre perfecțiune, deci spre Dumnezeu, putem obține în viață un mult râvnit echilibru sufletesc. Un om care respectă poruncile lui Dumnezeu este mai înainte de toate un om integru, având bine definite anumite principii morale pe care le respectă. Este un

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

seama că exemplele pe care le dai sunt doar două. Există o lacună, marcată de un punct și de „Și apoi...“, care corespunde povestirii despre oglinzi (Într-o rețea de linii ce se intersectează), adică unui exemplu de narațiune ce tinde să se structureze ca o operație logică, o figură geometrică, sau o partidă de șah. Dacă am încerca aproximarea numelor proprii, părintele cel mai ilustru al acestui mod de a povesti ar fi Poe și punctul de sosire cel mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
încerca aproximarea numelor proprii, părintele cel mai ilustru al acestui mod de a povesti ar fi Poe și punctul de sosire cel mai deplin și actual Borges. Între aceste două nume, îndepărtate între ele, îi putem situa pe autorii care tind să filtreze emoțiile cele mai romanești, într-o climă mentală de abstracție rarefiată, garnisită adesea cu afectări erudite. Într-o rețea de linii ce se intersectează, unicul roman uitat de tine, a fost scos în evidență (poate prea mult?) de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
acea „stare de disponibilitate“, despre care vorbești tu, „prin care relația cu lumea se poate dezvolta nu în termeni de recunoaștere, ci sub formă de căutare“; dar, cel puțin în cartea aceasta, „forma căutării“ a fost tot cea canonică: multiplicitatea tinzând spre (sau propagându-se din) o unitate tematică de fond. Nimic deosebit de nou, din acest punct de vedere: încă în 1947, Raymond Queneau publica Exercices de style, în care o anecdotă de câteva rânduri era tratată în 99 de redactări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
totul îți fugea printre degete; poate și din cauza traducerii, ți-ai spus, care poate fi fidelă, dar cu siguranță nu restituie substanța densă pe care acei termeni trebuie că o au în limba originară, oricare ar fi ea. Fiece frază tinde să-ți transmită în același timp soliditatea relației mele cu casa din Kudgiwa și restul pierderii ei, ba mai mult: și - poate nu ți-ai dat încă seama, dar dacă te gândești, vezi că e chiar așa - impulsul să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
de presiune asupra sănătății, dar și despre timpurile instabile pe care le trăim, citând ca exemple episoade din viața locală sau știri citite în ziare. În aceste clipe, dezvăluie o fire mai puțin închisă decât la prima vedere, ba chiar tinde să se înflăcăreze și să devină vorbăreț, mai ales când dezaprobă modul de a acționa și de a gândi al celor mulți, căci e nemulțumit din fire. Astăzi, domnul Kauderer mi-a spus că, având de gând să plece din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Ariciul de mare, voaleta, cei doi necunoscuți: culoarea neagră continuă să-mi apară în circumstanțe care o impuneau atenției mele; sunt mesaje pe care le interpretez ca pe o aluzie la noapte. Mi-am dat seama de multă vreme că tind să reduc prezența întunericului din viața mea. Faptul că medicii mi-au interzis să ies după apusul soarelui m-a constrâns să trăiesc luni de zile în granițele lumii diurne. Dar nu numai asta: găsesc în lumina zilei, în acea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
plin, pubisul strâmt și ascuțit, în formă de triunghi isoscel (cuvântul „isoscel“, asociat cu pubisul Irinei, se încarcă pentru mine cu o senzualitate atât de profundă, încât nu-l pot pronunța fără un frison). Apropiindu-se de centrul scenei, liniile tind să se răsucească, să devină sinuoase, ca fumul de la un vas cu jeratic, unde ard bietele arome, relicve ale unei drogherii armenești a cărei faimă - uzurpată de localul în care se fuma opium - provocase mulțimea, care voia să răzbune bunele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
zona celor ce le citesc, de aceea sunt atentă să mă mențin mereu în afara liniei. Dacă nu, plăcerea dezinteresată a cititorului se sfârșește, sau se transformă în altceva, ceva ce nu-mi doresc. E o linie de demarcație aproximativă, ce tinde să se șteargă: lumea celor care au de-a face cu cărțile la modul profesional e mereu mai populată și tinde să se identifice cu lumea cititorilor. Desigur, și cititorii devin mai numeroși, dar s-ar spune că cei ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
se sfârșește, sau se transformă în altceva, ceva ce nu-mi doresc. E o linie de demarcație aproximativă, ce tinde să se șteargă: lumea celor care au de-a face cu cărțile la modul profesional e mereu mai populată și tinde să se identifice cu lumea cititorilor. Desigur, și cititorii devin mai numeroși, dar s-ar spune că cei ce folosesc cărțile pentru a produce alte cărți se înmulțesc mai mult decât cei ce se bucură pur și simplu să le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
persoane diferite, inclusiv ție, de fiecare dată întrerupt înainte de a-și da seama de echivoc, de vizitatori sau de alți redactori și funcționari. Înțelegi imediat că doctor Cavedagna e acel personaj indispensabil în orice întreprindere, pe ai cărui umeri colegii tind instinctiv să descarce toate obligațiile mai complicate și spinoase. Nici n-ai început bine să-i vorbești, că cineva îi aduce planul de lucru pentru următorii cinci ani să-l aducă la zi, sau un indice de nume la care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
destul de regulat); pentru tine singură sau și pentru alții (adesea numai pentru tine, dar cu multă grijă, de parcă ai face-o și pentru alții; uneori și pentru alții, dar cu multă dezinvoltură, de parcă ai face-o pentru tine singură); dacă tinzi spre un minimum indispensabil sau spre arta culinară (cumpărăturile și ustensilele tale sugerează rețete elaborate și neobișnuite, cel puțin în intenție; nu ești neapărat lacomă, dar ideea de a mânca seara două ouă la tigaie te-ar întrista); dacă statul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
de câteva zile; dar poate că tu le-ai ales în mod special dintre cele ce nu aveau nevoie de prea multă grijă. De altfel, în camerele astea nu sunt urme de câini, pisici sau păsări: ești o femeie ce tinde să nu-și multiplice obligațiile; asta ar putea să însemne egoism, dar și concentrare în alte zone mai puțin superficiale, faptul că nu ai nevoie de substitute simbolice pentru pornirea naturală de a te ocupa de alții, de a participa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
te cuprinde, alimentându-ți neliniștea de om gelos, care încă nu se recunoaște ca atare. Ludmila, cititoare de mai multe cărți în același timp, pentru a nu se lăsa surprinsă de deziluzia pe care i-o poate rezerva fiecare poveste, tinde să trăiască și alte povești... (Nu-ți închipui că volumul te pierde din vedere, Cititorule. „Tu“, care se referă la Cititoare, poate, de la o frază la alta, să se fixeze asupra ta. Ai rămas unul dintre posibilii „tu“. Cine ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
punct oarecare, sare, se repetă, revine înapoi, insistă, se ramifică în mesaje simultane și divergente, converge din nou, înfruntă momente de plictiseală, întoarce pagina, regăsește firul, se pierde. E posibil să se recunoască o direcție, drumul către o țintă, căci tinde spre un climax, iar în vederea acestei ținte dispune de faze ritmice, scandări metrice, recurențe de motive. Dar oare ținta este climaxul? Sau cursa spre acea țintă e concurată de un alt impuls ce se agită împotriva curentului, revenind asupra clipelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
i-am prezentat executarea acestei puneri în scenă ca pe o măsură de siguranță. Cât despre Elfrida, nu e dispusă să asculte de sfaturile mele de a da o maximă publicitate deplasărilor ei, pentru a dezorienta eventuale planuri criminale; Elfrida tinde să se ascundă, așa cum evită oglinzile colecției mele, de parcă s-ar teme ca imaginea ei să nu fie zdrobită și distrusă: o atitudine ale cărei motivări profunde îmi scapă și mă contrariază foarte mult. Aș dori ca toate detaliile pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
și-l îndrept spre cititoare. Între ochii ei și pagina cărții zboară un fluture alb. Orice ar citi acum, e cert că fluturele i-a captat atenția. Lumea nescrisă își atinge apogeul în acel fluture. Rezultatul spre care trebuie să tind e ceva precis, adunat, ușor. Privind femeia de pe șezlong, simțisem nevoia să scriu „după natură“, s-o scriu, deci nu pe ea, ci lectura ei, să scriu orice, dar gândindu-mă că trebuie să treacă prin lectura ei. Acum, privind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
ar sluji drept ieșiri și nu drept intrări. Povestirea ar trebui să redea senzația de dezorientare produsă de locuri văzute pentru prima oară, dar și de locuri ce au lăsat în memorie nu o amintire, ci un gol. Acum, imaginile tind să reocupe golurile acestea, dar rezultatul este că se colorează și ele în culoarea visurilor uitate în clipa în care apar. Se succed: o curte unde sunt întinse covoare la bătut (caut în memorie amintirea unui leagăn într-o locuință

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]