417,522 matches
-
erau cărțile populare de tip cheia-visurilor, la care se forma o oarecare îmbulzeală și, de altfel, la cărțile din toată zona “paranormalului” șarlatanesc, de la zodiacuri din care aflai că pe 20 martie cîștigi la loto, pînă la broșuri cu sfaturi tip “cum să prinzi fantomele de guler”. Cititorii români mi s-au părut mai bucuroși de eveniment și mai avizați în selecție. Pe scurt, mai pofticioși. Capitolul II, unde se vede că există o legătură ascunsă între 1 Mai și 1
Tîrguri și tîrguri.. by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13317_a_14642]
-
jos face parte din volumul Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea, în curs de apariție la Editura Curtea Veche (Colecția „Byblos”). Reactivarea unei monarhii nu e atît de simplă pe cît ar putea să pară. Se pune problema tipului de monarhie ce urmează să fie instituit. Pépin vedea cu ochi foarte buni varianta constituțională, iar asta nu doar datorită firii lui tolerante, ci și din cauză că răspunderea absolutismului era foarte mare. Recunoștea că era prea comod ca să depună eforturile pe
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
pe o bucată de hârtie: «Am așteptat 11 ore ca măcar un om să se oprească. Nu mai pot îndura frigul. Și mașinile trec fără să-și încetinească viteza.» Apoi scoase din cutia de lângă volan un revolver calibru 22 - un tip numit în argoul american: «prietenul de sâmbătă seara». Și trase. Duminică dimineața, trupul sinucigașului fu descoperit, înghețat, pistolul și nota informativă.” șși totuși: nu se doarme prea bine cu un glonț de calibrul 22 în căpățânăț „Vezi agricolul ministru cum
Eu, cititorul lui Cosașu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13328_a_14653]
-
atributele compuse care indică dubla natură a obiectului sau faptului desemnat: “o struțocămilă cultural-ideologică” (observatorcultural.ro), „«struțocămila» economico-muzicală” (cotidianul.ro/2000), “Struțocămila autorității rațional-charismatice” (universitatea media. ro /cercetare). Poate deveni chiar epitet peiorativ, apt să intre în construcții specifice de tipul „prostul de Ion”: „struțocămila de contract colectiv de muncă” (groups.yahoo.com). Oricum, termenul nu s-a clișeizat total, fiind încă simțit ca o metaforă, pe care dezvoltări imagistice o pot supralicita. Apar astfel struțocămila șchioapă (ființă de două ori
Struțocămila by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13326_a_14651]
-
lac pe unghii, care poartă (mă rog, purtau astă vară) pantofi fără șosete, cămăși roz cu floricele, deschise la piept să se vadă pectoralii epilați și bronzați cu cremă (căci, mai nou, e foarte masculin să fii, de pildă, fotomodel), tipi fițoși cu gesturi studiate și afectate, care vorbesc la celulare cât bricheta, plini de texte de amor de tip sms care ascultă când manele, când O-Zone, pentru care Holograf e stilul absolut. Doi tineri discută în autobuz: „«- Bă, ai
Parai, lovele și euroi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13369_a_14694]
-
piept să se vadă pectoralii epilați și bronzați cu cremă (căci, mai nou, e foarte masculin să fii, de pildă, fotomodel), tipi fițoși cu gesturi studiate și afectate, care vorbesc la celulare cât bricheta, plini de texte de amor de tip sms care ascultă când manele, când O-Zone, pentru care Holograf e stilul absolut. Doi tineri discută în autobuz: „«- Bă, ai văzut ce gagică și-a tras Mutu?», « Da’ ce, mă, Alexandra nu era bună?», «Ba da, da’ asta e
Parai, lovele și euroi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13369_a_14694]
-
deschide nu numai un orizont al cunoașterii, ci și o Întoarcere spre sine, spre personalizare. Când? Numai atunci când intensitățile vieții scot la suprafața gândului prea multe Întrebări. Iată cum ideația și simbolistica unui poem redactat pe o formulă prozodică de tip clasic afișează modernitatea, caracterizând un stil și un om. Asemenea transferuri - cu dus / Întors - găsim și În poemele: Gândurile mele, Portocala. Mai sus, semnalam cantabilitatea unor poezii, a căror metrică vine de la Alecsandri, Eminescu, Coșbuc, Goga și a imitatorilor - cel
Trăitor în Canada, gândind românește. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
cel puțin la acest nivel, nu și al tematicii, al vocabularului folosit. Bunăoară, Rugă se alătură fericit unor poeme semnate de Grigore Vieru: „Hoarde roșii Încă / Sunt la răsărit/ Unde ești tu, Doamne - / Iar ne-ai părăsit?” Câteva poeme de tip folcloric rămân memorabile: Dor de dor („Din Canada, din Québec, / Unde nopți și zile trec, / Mă Întreb și mă frământ/ Unde-i casa-mi pe pământ?”), Ține-mi, Doamne, dorul, Mă Întreb ca omul, Dor de pupăză și cuc, Song
Trăitor în Canada, gândind românește. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
băgând un crawl viguros, și poate că asta i-a plăcut la mine cel mai mult (pe vremea aia înotam foarte bine). După aceea, însă, când mi-a oferit un pahar la barul tropical, am înțeles imediat că era un tip de calitate. Ne sorbeam amândoi băuturile acolo, la barul tropical, transpiram în costumele noastre de baie ude, eu mă vedeam roșie toată în oglinzile din tavan, un negru masiv ne făcea vânt cu un evantai. Beam niște cocteiluri foarte dulci
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
ea l-a tratat pe Cioran (în principal). Am găsit multe exemple similare privind modul în care ea l-a abordat pe Eliade. Sigur, d-na Lavastine a fost interesată de succesul „de piață”. Este o jurnalistă de un anumit tip, non-academic. Scopurile ei sînt faima și banii. - Nu e păcat că se pierd atîta timp și energie, care ar putea fi valorificate constructiv, nu distructiv-polemic? - Cît e de adevărat! Simt asta irosind prea mult timp cu LÎOubli du fascisme, o
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
T.V. ar fi modul cel mai probabil de a avea succes. Dacă s-ar reuși asta, de fapt s-ar constitui un grup puternic de „fani” care ar putea permite producerea unui film de lung metraj pentru cinematografe. Realizarea acestui tip de film ar fi costisitoare, bineînțeles, dar găsirea fondurilor ar fi prima problemă. - Lectura nuvelelor strînse în volumul „Maddalena”7) v-a entuziasmat și v-a făcut să afirmați, în articolul An American View of Eliadeîs “Maddalena” următoarele: „Ca o
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
un prefix expresiv, mai ales în structuri bazate pe repetiție, indicînd atitudinea negativă a vorbitorului față de ceea ce consideră a fi un exces. L-a descris Iorgu Iordan, în Stilistica limbii române (1944), cu multe exemple de limbă vorbită (colocvială), de tipul: „mișună ministerele de directori și paradirectori”. Noi exemple erau aduse de același autor în Limba română actuală (ed. a II-a, 1948): „examene și paraexamene, legi și paralegi, ordine și paraordine, rapoarte și pararapoarte, regulamente și pararegulamente, statistici și parastatistici
Paralei, paranormali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13364_a_14689]
-
continui cu sfârșitul, apoi închei cu începutul și zici că ești un inovator în spirit postmodern, narator realist, obiectiv, cu camera de filmat pe umăr. Modelul este, cum altfel, Pulp Fiction sau Occident. Un alt fan al istorisirii cadru de tip Tarantino este Florin Lăzărescu. În volumul, editat on-line, Șase moduri de a-ți aminti un cal, prozatorul ieșean are o proză intitulată chiar Pulp Fiction, numai că Florin Lăzărescu știe să scrie foarte bine și tot ce i se poate
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
curiozitate și onestitate intelectuală”. Se poate adăuga că, indiferent dacă credem sau nu în îngeri, indiferent dacă sîntem sau nu curioși să le descoperim “urmele”, avem cu toții o imagine a lor, pe zi ce trece mai clișeizată și mai deformată, tip reclamă. Împotriva acestei imagini roz, vesele, a îngerului-amoraș, a îngerului-talisman-bun-la-toate stă o întreagă literatură filozofică și teologică, pe care Andrei Pleșu a pus-o la temelia cărții lui. A citi Despre îngeri înseamnă deci a redescoperi adevăratul sens al unui
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
luxoase și obraznice și rînjește ispititor, amăgitor ca să mă-ntoarcă din drum. Haosul de pe străzi îmi joacă răbdarea pe degete și-mi pune la grea încercare cuvîntul dat... Am plecat spre Tîrgoviște pentru că acolo se întîmplă ceva. Pentru că acolo, un tip fanatic și ciudat în prețiozitățile lui a adus misterul teatrului într-o cetate în care prea puțini dintre locuitorii ei sînt conștienți de ce li se întîmplă. Păcatul lor. Cu o imaginație atipică pentru acest loc amorțit în zilnice șabloane, mult
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
o insulă a fericirii pentru tineri și mai puțini tineri artiști. Pentru noi toți cei care mai credem în miracol. Am mai scris despre asta. Oamenii n-au avut teatru în oraș, abia acum li se formează organul receptării unui tip de limbaj practic necunoscut, care a dat buzna în viața lor. Îl studiază, unii, îl întorc pe toate părțile, plini de păreri simandicoase, de panici, de scepticisme la prima mînă, de judecăți prefabricate. Dar și de bucurie. Nu trebuie căutate
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
în hoteluri luxoase, cu banii primiți ca premiu în 1930, Mateiu Caragiale pentru Craii de Curtea Veche și Ion Barbu pentru Joc secund. Bucureștiul parcurge o scurtă perioadă de tranziție care se consumă în câțiva ani, când se împletesc două tipuri de civilizație. Autoarea ascultă (de asemeni, în imaginație) „motoarele limuzinelor amestecate cu sunetul potcoavelor și uruitul tramvaielor.” Coborând în document, ea constată că în 1922, pe străzi, „caii par la fel de mulți ca automobilele, iar mirosul de bălegar, la fel de puternic ca
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]
-
istorie a țiganilor robi. În fine, povești, snoave și o Mioriță interbelică a Partidului Țărănesc. Nu pot comenta în nici un fel cartea. Nu știu în ce cheie anume poate fi ea citită. Tot ce vreau e să semnalez existența acestui tip de document de istorie orală. Copilăria și adolescența altădată - volum îngrijit de Mirela-Luminița Murgescu și Silvana Rachieru, Editura Do-minoR, Iași, 2003, 224 p. Narcisa Alexandra Știucă - Transcrieri infidele, File din istoria orală a unui sat, Editura Corgal Press, Bacău, 124
Povestea altor copilării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13378_a_14703]
-
de opere literare este mai simplu decît a reține nume de autori. În plus nu aș sfătui nici un elev să-și întemeieze teza doar pe lectura acestui Dicționar. Cel puțin la nivelul romanelor, adesea este vorba de niște rezumate de tipul celor făcute filmelor în ghidurile de programe TV (vezi comentariile la Ion sau Pădurea spînzuraților), din care cei care nu au citit romanul nu vor înțelege mare lucru. În plus cele 2-3 referințe critice care însoțesc fiecare prezentare sunt, cel
Bizare istorii literare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13397_a_14722]
-
vreun rînd despre balada lui Ștefan Augustin Doinaș, Mistrețul cu colți de argint. O regulă a jocului neenunțată ca atare de Mircea Anghelescu pare a fi aceea că Dicționarul nu conține opere ale scriitorilor în viață. De altfel, la acest tip de lucrări stabilirea și respectarea strictă a regulilor jocului este obligatorie, altfel existînd riscul unor neînțelegeri și frustrări majore. Pînă la urmă, un astfel de Dicționar ajunge să fie util nu atît elevilor care vor să păcălească manualele școlare și
Bizare istorii literare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13397_a_14722]
-
care vor să păcălească manualele școlare și să ocolească sălile de bibliotecă, ci specialiștilor. Aceștia pot să verifice imediat, fără multă alergătură o serie de informații, uzuale. Așa cum spune coordonatorul lucrării: „...dicționarul poate funcționa și ca un memento pentru diferite tipuri de informație factuală de care are nevoie, la un moment dat, orice intelectual, chiar specialist în domeniu: anul și locul de apariție, titlul exact al operei (la prima apariție, eventualele modificări ulterioare), numele personajelor principale etc”. Altfel spus, Dicționarul este
Bizare istorii literare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13397_a_14722]
-
mitul, și-a argumentat de la cap la coadă demersul și, cel mai important din punctul meu de vedere, a actualizat anvergura ritualului, ritmurile lui, ca să putem recepta forma copleșitoare a unei convenții, ca să-i decodăm forța impactului într-un anumit tip de societate. Chiar dacă în exces pe ici, pe colo, și în special la nivelul dimensiunilor, al raporturilor proiectate parcă pentru un spațiu cu respirație mai mare, în care să se citească limpede fiecare intenție, interpretarea regizorului mi se pare că
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
Geo Vasile După Batalioane invizibile (2001, 284 p.) ni se oferă acum și volumul doi dintr-o trilogie anunțată, Rhizoma, titlul ducându-ne cu gândul la rădăcini ascunse în timp și spațiu, dar și la structuri subversive de tip reticular, tratate de romancierul Marius Tupan prin exorciste ochiuri și noduri într-o spectaculară rețea narativă. Dacă în primul volum, "craterienii" erau ținuți sub control printr-un război psihotronic de "auzenii, mirosenii și vedenii", în Rhizoma marconienii (numele alegoric al
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]
-
obișnuise, au încetat în fața avalanșei de capcane și mutări, lovituri de teatru și expediente senzaționaliste (paranormal, voyeurism, fantapolitică în locații exotice de butaforie) care macină credibilitatea scenariilor și confruntarea de idei, uneori cam hazardate și artificioase. Așadar, nu expedientele de tip aventuros, polițist și rocambolesc (și alte concesii făcute rețetelor postmoderne) asigură rezistența romanului, ci protagonistul în jurul căruia se țese rhizoma narativă, captivant, de la intrarea în scenă până la răpirea aceluia de către seniorii terorii islamice, spre care își extinsese maladiva ambiție de
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]
-
carte a sa, proiectată pe la finele lui 1986, trebuia să se numească Pătrat negru pe fond negru, "sugerând atmosfera întunecată în care poezia devenea chiar refugiul speranței" și câteva rânduri, datate în final: "Scrii și tu cărți. Un cabotin de tip special. Te expui numai singurătății. Mori sărutând o pagină scrisă"... (25 iunie 1985).
Despre exercițiu by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12017_a_13342]