2,672 matches
-
Toxoplasmoza este o zoonoză determinată de parazitul Toxoplasma gondii, transmisă prin interpunerea accidentală a omului în ciclul parazitului. Epidemiologie Parazitul toxoplasma gondii face parte din clasa sporozoare și este întâlnit în natură sub trei forme: oochist (care eliberează sporozoiți), chist tisular (care conține bradizoiți) și tahizoit. Ciclul parazitului cuprinde următoarele etape: Ingerarea oochiștilor de către pisică (gazdă obligatorie) Formarea gametociților care fuzionează în intestinul pisicii Eliminarea oochiștilor imaturi prin fecalele pisicii Maturizarea oochiștilor în mediul exterior (sporochiști, sporozoiți infectanți) Trecerea la o
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
exterior (sporochiști, sporozoiți infectanți) Trecerea la o nouă gazdă de pe sol și vegetație. Transmitere infecției toxoplazmozice la om se poate face prin trei modalități: (1) Ingestia oochiștilor odată cu cruditățile sau apa contaminată sau contact direct cu pisica (2) Ingestia chiștilor tisulari (bradizoiți) prin consum de carne (vită, oaie, porc) crudă sau insuficient preparată termic (3) Trecerea transplacentară a trofozoiților în cursul primoinfecției materne apărută în cursul sarcinii. Patogenie În toxoplasmoza dobândită, primoinfecția este inițiată de pătrunderea bradizoiților sau sporozoiților în intestin
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
toxine) sau endogene (TNF, IL1, IL6, IFN). Consecințele sunt creșterea prostaglandinelor la nivel periventricular, mai ales PgE2, cu intensificarea producerii de căldură și scăderea pierderilor. Citokinelor care afectează termoreglarea hipotalamică se eliberează în condițiile unei infecții, dar și după leziuni tisulare periferice, neoplasme sau leziuni cerebrale. 16.3 Etiologia febrei În practica medicală s-a dovedit că numai ~ 40% dintre stările febrile au o cauză infecțioasă, alături de bolile maligne (~20%), bolile sistemice inflamatorii (~10%), alte etiologii cunoscute sau neprecizate. 16.4
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
se descrie o formațiune tumorală vegetantă, compusă din mai mulți muguri, ce realizează o suprafață neregulată, acoperită de o secreție murdară și fetidă; ¾ mugurii sunt separați de șanțuri anfractuoase, prin care se scurge lichid sanguinolent și purulent, ce antrenează sfaceluri tisulare necrozate și urât mirositoare; ¾ pe partea orală a tumorii, datorită contactului permanent cu saliva, tumora are un aspect slăninos; ¾ igiena orală este defectuoasă, cu depozite de tartru abundente, leziuni de parodontită marginală cronică profundă generalizată, edentație întinsă maxilară și mandibulară
Chirurgie oro-maxilo-facială: prezentări de cazuri clinice. In: CHIRURGIE OROMAXILOFACIALĂ PREZENTĂRI DE CAZURI CLINICE by VIOLETA TRANDAFIR, DANIELA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/730_a_1027]
-
BCNU ca tratament adjuvant [9]. GLIOBLASTOMUL MULTIFORM Glioblastomul multiform este de departe cea mai frecventă și mai agresivă dintre tumorile gliale. Tumora prezintă o rată crescută de proliferare și infiltrează difuz țesutul cerebral adiacent. Glioblastoamele infiltrează rapid și distrug arhitectura tisulară normală, făcând rezecția chirurgicală totală imposibilă. Deseori este localizat lobar, la nivelul corpului calos cu extensie în ambele emisfere, dând aspectul caracteristic de glioblastom „în fluture”. Pot apărea ca tumori primare sau prin transformare malignă a astrocitoamelor anaplazice, glioamelor mixte
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
cazuri de hidrocefalie care vor necesita plasarea unui sistem de derivație a LCR. Rolul radioterapiei sau chimioterapiei în cazul recurențelor sau recidivelor încă nu este încă bine stabilit [8]. CHISTUL DERMOID Chistul dermoid este o tumoră benignă care conține elemente tisulare atât epidermice cât și dermice, bine delimitată și de dimensiuni reduse. În plus față de chistul epidermoid, chistul dermoid conține elemente caracteristice dermului: fire de păr, folicul pilos, glande apocrine, sebacee sau sudoripare (fig. 4.152). Epidemiologie Tumorile dermoide se regăsesc
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
decât alte alternative, înlăturând riscul diseminării peritoneale de-a lungul sistemului de drenaj (eveniment rar), precum și riscurile legate de prezența unui șunt permanent [10]. Biopsia stereotactică este în general evitată din următoarele motive: dificultatea controlului unei eventuale hemoragii, insuficiența materialului tisular obținut, progresul tehnicilor neurochirurgicale și ale neuroanesteziei [3]. Biopsia stereotactică se practică în conițiile unei evidente diseminări tumorale și la pacienții cu stare generală precară, la care este contraindicată intervenția chirurgicală [11]. Radioterapia rămâne tratamentul de elecție pentru germinoame. Se
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
a acestuia, încercând să menținem cât mai multă inserție musculară pe arcul C2 [16]. Închiderea durei mater este obligatorie la toate cazurile, o atenție deosebită fiind acordată etanșeității suturii la tumorile de fosă posterioară. Utilizarea plastiei periostale și a adezivilor tisulari a redus mult frecvența fistulei LCR. Toate abordurile descrise la adult pot fi aplicate, în funcție de patologie, și la copil. Privitor la abordurile anterioare la nivelul etajului anterior, introducerea tehnicilor endoscopice endonazale au crescut accesibilitatea asupra leziunilor etajului anterior, a regiunii
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
contrast, care ulterior trebuie completat cu examen RMN. În cele mai multe cazuri tumora se prezintă ca o formațiune inomogenă, cu captare intensă dar inomogenă, de mari dimensiuni (fig. 4.263), inomogenitățile fiind produse de ariile de necroză și/sau hemoragii, structurii tisulare inomogene a tumorii și neovascularizației tumorale anarhice. Un aspect particular îl reprezintă papilomul de plex coroid, tumoră benignă mai frecvent întâlnită în primul an de viață și care se prezintă ca o formațiune omogenă, intens captantă ce determină o hidrocefalie
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
hipertensiunii intracraniene cu aproape 80% rezultate nefavorabile în ciuda tratamentelor aplicate. Se încearcă tratamentul etiologic al obstrucției arteriale și tratamentul patogenic pentru sindromul de HIC. În primele trei ore de la debut se poate face administrarea intravenoasă de activator recombinat de plasminogen tisular (rtPA) în doză de 0,9 mg/kg, maxim 90 mg; administrarea de streptokinază sau alți agenți trombolitici nu are aceeași eficiență ca rtPA. Se tratează patogenic edemul cerebral cu diuretice osmotice (manitol), hiperventilație dacă există iminența dcompensării hipertensiunii intracraniene
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
Ca2+) sau inozitolul trifosfat (IP3) (vezi receptorul TSH fig. cap. Tiroida). Receptorii nucleari activează partea reglatoare a genelor (vezi receptorul de androgeni fig. cap. Gonadele). Activitatea sistemului endocrin este reglată la nivelul de producere și la nivelul de receptor specific tisular. Reglarea la nivelul de producere se face prin feedback (retro-control), bioritm și influența neurogenă. Feedback-ul poate fi pozitiv (creșterea FSH și mai ales LH de către estradiol) sau negativ (creșterea nivelului cortizolului inhibă ACTH etc.). Bioritmurile hormonale sunt înnăscute, dar
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
circumanuale. Reglarea neurogenă este asigurată de traductori neuroendocrini (hipotalamus, medulosuprarenală, pineală, pancreas). Se asigură o reglare în cascadă, centrii superiori de control folosind cantități mult mai mici de hormoni decât cele ce reprezintă răspunsul periferic al glandelor-țintă. Reglarea la nivel tisular se face prin modificarea sensibilității receptorilor în sens negativ (reductiv) sau pozitiv (amplificat). Se vorbește de down regulation și, respectiv, up regulation. Există și mecanisme de reglare intrareceptor: proteina G din unii receptori membranari are o formă Gs stimulatoare și
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
Rosenfeld și Karin, reglează expresia a 3 hormoni: PRL, GH și TSH. Această proteină este exprimată specific în nucleul celor trei tipuri celulare secretante ale acestor hormoni. Ea joacă un rol important în diferențierea acestor celule, conferă specificități de expresie tisulară hipofizară a acestor hormoni și reglează expresia lor de legare în regiunile promovate. Ea joacă un rol esențial în diferențierea specifică a fiecărui tip celular și în reglarea expresiei hormonilor în aceste celule. D. Deficite hipofizare congenitale parțiale Deficitul gonadotrop
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
pe zi, sau combinație de iod și tiroxină (Iodthyrox). Se poate folosi și tiroxina singură. Uneori se impune tratament chirurgical urmat de substituție hormonală toată viața. TIREOTOXICOZELE Definiție: complex de manifestări clinice datorat unui exces de hormoni tiroidieni la nivel tisular, respectiv la nivel de receptor. Termenul de tireotoxicoză ni se pare preferabil celui de hipertiroidie pentru că nu orice exces de hormoni tiroidieni înseamnă numaidecât o hiperfuncție a glandei tiroide. Sunt situații când aceasta este pusă în repaus sau chiar lipsește
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
TSH este crescut, cu T3, T4 scăzute. TSH răspunde la testul TRH. în hipotiroidiile secundare și terțiare, TSH este scăzut. în hipotiroidia secundară, TSH nu răspunde la TRH. în cea terțiară răspunsul este pozitiv. Testele care apreciază răsunetul metabolic și tisular sunt de tip hipotiroidian în toate formele: MB scăzut, reflexograma alungită, colesterolul și alte fracții lipidice crescute, CPK crescută, hidroxiprolina scăzută, timpi sistolici alungiți, anemie de tip macrocitar. Radioiodocaptarea și scintigrama sunt uneori necesare mai ales pentru stabilirea etiologiei. Adesea
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
numeroase alte simptome pe lângă cele determinate de catecolamine, cum ar fi acromegalie, flushuri, diaree apoasă. à dimensiunea tumorii Turnover Catecolamine Simptomatologie mici (< 50 g) crescut active, nemetabolizate manifestă mari (> 50 g) lent produși de degradare redusă sau absentă la răspunsul tisular expunerea prelungită la concentrații crescute de catecolamine determină down-regulation și fenomene de tahifilaxie la nivelul receptorilor a (cu reducerea manifestărilor clinice). Tablou clinic Elementul cardinal este hipertensiunea, uneori inconstantă, în general continuă, cu manifestări paroxistice. 1. Hipertensiunea arterială paroxistică este
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
testosteron circulă în stare liberă, 44% circulă legat de SHBG (sex hormone binding globulin) și 54% legat de albumină. Testosteronul liber este direct accesibil țesuturilor, iar fracțiunea legată de SHBG constituie un rezervor din care steroidul este eliberat în funcție de necesitatea tisulară locală, prin interacțiunea dintre proteinele vectoare și glicocalixul endotelial. Concentrația plasmatică de SHBG este controlată de estrogeni și hormonii tiroidieni, care cresc SHBG, și de androgeni, care scad SHBG. Variații importante ale SHBG pot altera semnificativ concentrația de testosteron total
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
proteinele vectoare și glicocalixul endotelial. Concentrația plasmatică de SHBG este controlată de estrogeni și hormonii tiroidieni, care cresc SHBG, și de androgeni, care scad SHBG. Variații importante ale SHBG pot altera semnificativ concentrația de testosteron total și liber. La nivel tisular, testosteronul poate fi utilizat direct sau transformat într-un metabolit mult mai activ dihidrotestosteron (DHT) prin intermediul unei enzime numite 5-alpha-reductază. La nivelul ficatului, T este transformat în androsteron și etiocolanolon, care sunt eliminați ca 17-ketosteroizi urinari, iar DHT este metabolizat
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
și hiperinsulinismul sunt sigur implicate în determinismul și/sau întreținerea afecțiunii. Insulina stimulează secreția de androgeni la nivelul tecii interne, comportându-se ca o co-gonadotrofină LH-like, inhibă ruperea foliculară determinând anovulație și scade nivelul SHBG crescând biodisponibilitatea testosteronului la nivel tisular. La nivelul țesutului adipos se produce o accentuare a aromatizării periferice a androgenilor în estrogeni care, la rândul lor, determină inhibiția FSH și stimulează secreția de LH. Fiziopatologia bolii polichistice ovariene Independent de evenimentul care inițiază boala, aceasta are tendința
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
gastric benign (UG). Din acest motiv termenii utilizați în practică sunt ulcer gastroduodenal (UGD), boală ulceroasă sau ulcer peptic (termen considerat depășit în prezent). UGD este definit anatomopatologic ca o pierdere de substanță circumscrisă, unică sau multiplă, însoțită de distrucție tisulară cel puțin până la nivelul muscularei mucosae. Pierderea poate penetra până la seroasă și este limitată prin inflamație. Epidemiologie Prevalența clinică a UGD este variabilă în funcție de cele două cauze majore: Helicobacter pylori (HP) și AINS. Se estimează că infecția cu HP afectează
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
sau în cantități nefioziologice (hematii - hematurie microscopică sau macroscopică) - alte modificări ale urinii sunt:aspectul spumos - în prezența eliminării crescute de proteine (proteinurie), de ex. în sindromul nefrotic - aspectul tulbure cu miros fetid - determinat de infecția urinară - prezența de fragmente tisulare - indică necroza papilară - caracterul debutului manifestărilor clinice: - acut: sugestiv pentru GNA, IRA, infecție urinară joasă sau înaltă (pielonefrită acută), colica renală - subacut: în glomerulopatii secundare sau glomerulonefrita (GN) rapid progresivă - insidios: în afecțiuni cronice ca nefropatii glomerulare cronice, boală cronică
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
filtratul glomerular - de supraîncărcare (“prin prea-plin”overflow) produsă prin mecanism mixt glomerular și tubular din cauza producției crescute sanguine de proteine anormale care pot trece bariera glomerulară. Situația este întâlnită în hemopatii maligne ca leucemii sau gamapatii monoclonale (ex. mielomul multiplu). - tisulară - consecința unor procese inflamatorii sau neoplazice la nivelul tractului urinar. C. După cantitatea de proteine eliminată, proteinuria poate fi: - ușoară (0,3-1 g/24 ore) - în nefropatii tubulo-interstițiale, în IRA intrinsecă sau în faza de remisiune a glomerulopatiilor - moderată (1-3
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
în funcție de nevoile celulei. Eritroblaștii care conțin granule de feritină se numesc sideroblaști (normal 50% din eritroblaști). Feritina este și forma de depozit la nivelul macrofagelor din ficat, splină, măduva hematopoietică. O altă formă de depozit a Fe este în macrofagele tisulare unde rămâne stocat sub formă de hemosiderină. Spre deosebire de Fe depozitat de feritină care este rapid returnat în plasmă la nevoie, hemosiderina reprezintă depozitul de rezervă al organismului, de unde Fe este dificil eliberat. O sursă endogenă de Fe este cel rezultat
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
digestive (atenție la medicamente ca AINS sau blocantele canalelor de calciu). Tablou clinic Manifestările clinice în anemia feriprivă sunt: - sindromul anemic exprimat prin simptome și semne generale, cu mențiunea că paloarea tegumentară are aspect ușor translucid (paloare de alabastru) - sindromul tisular feripriv cu simptome și semne determinate de lipsa Fe în țesuturi și nu de hipoxie. Acestea preced sindromul anemic și determină: - modificări particulare la nivelul tegumentelor și mucoaselor: ragade (fisuri) ale comisurilor (Fig. 85A, Planșa III), glosita Hunter - limba roșie
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
marțială apare clinic la 48-72 de ore prin ameliorarea stării generale și creșterea apetitului. La 7-10 zile se produce criza reticulocitară (creșterea numărului de reticulocite ca semn de eficiență a terapiei), Hb se normalizează cu 1 g/săptămână. Semnele sindromului tisular se ameliorează lent și progresiv în 3-6 luni de tratament. Tratamentul asociat constă în preparate de acid folic la gravide în ultimul trimestru de sarcină, iar în gastritele cu aclorhidrie acidifierea mediului gastric cu vitamina C per os sau Acidopeps
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]