1,739 matches
-
vrea să le ții minte toată viața. Se intitulează: SĂ-ȚI ADUCI AMINTE... (REMEMBERĂ Să-ți aduci aminte că ai fost copil, Vârsta inocenței nu se mai întoarce Și oricât vei spune că ai fost abil Ne-ndurata vreme peste tine toarce. Sufletul și mintea nu îmbătrânesc, Doar în ochi privirea parcă te trădează, Gânduri peste gânduri nu te ocolesc Și n-ai vrea să treci dincolo deamiază. Nesfârșita sete de-a trăi mai mult Te catapultează peste mii de valuri, Viața
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
am simțit în competiție cu ele. Cînd mă pierdeam în străfundurile patului meu pentru a-mi demonstra capacitățile de odihnă, Cănuță se așeza la picioarele mele și, înainte de a apuca eu să-mi înalț primul sforăit către tavan, începea să toarcă ironic - un fel de „ia să vedem, care știe să doarmă mai profund ?”. După care pleca plin de el și mă lăsa pradă insomniilor. Un cîine este mai ingenuu din acest punct de vedere : dacă nu este hingherit de om
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
străbătută de curent electric. Ce facem? Ce dracu’ facem? Ce se Întîmplă? Poate că era mai bine să-l fi ascultat pe locotenentul Stanca și să ne fi Întors În baterie cînd ne-a ordonat! Motoare de mașini grele ne torc pe la urechi, voci unduiesc din depărtare, se aude un huruit intens a cărui sursă rămîne un mister - Îmi vine greu să cred că avioanele pot să zboare În condițiile astea; sîntem ca niște spectre care nu se pot Întrupa În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
alții, așa cum m-a corupt pe mine. O, Doamne, sunt atât de nefericit! Stella a însemnat lovitura de grație. — Vorbește-mi, dragul meu. Îți place să ți se vorbească, știu, te îngrași din necazurile oamenilor. Te îngrași, devii mieros și torci. Suntem niște biete creaturi omenești, și tot binele e amestecat cu rău. Cu toate astea, binele există. Dacă ne rugăm cu sinceritate să ni se purifice inimile, nu ne rugăm în zadar. Îți doresc numai bine, cât de mult bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rugă și, după câteva clipe, și-a făcut cruce, plecând fruntea evlavios... Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, s-a așezat să mănânce. În acest timp nu a scos o vorbă. Privea din când în când la Maranda, care torcea întrun colț al cuptorului... Când a terminat de mâncat, s-a dezbrăcat și s-a întins pe cuptor, la picioarele ei. A adormit pe dată. De o bucată de vreme, un șir de vise îl purtau noapte de noapte de-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
îngrijorîndu-se, poate să adauge un cot la lungimea vieții lui? 26. Deci, dacă nu puteți face nici cel mai mic lucru, pentru ce vă mai îngrijorați de celelalte? 27. Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii: ei nu torc, nici nu țes: totuși, vă spun că nici Solomon, în toată slava lui, n-a fost îmbrăcat ca unul din ei. 28. Dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba, care astăzi este pe cîmp, iar mîine va fi aruncată în cuptor, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
și-a asasinilor, și zîmbetul porților de abator. Cum stau În groapa Glina a poeziei moderne, mă Îndestulez din semințele visului și beau din sîngele cald al acestui poem. Aștern pe patul puștii cuvintele tinere, scuip Între ochi sintaxa, ascult torcînd În suflet motoarele mașinilor de război. Ard În cinstea lor lumînări făcute din seul poetului necunoscut. Cu țipete de păuniță, omenirea Îmi scoate febra din trup. De pe mîinile Împreunate cad zgomotoase rugile, În vreme ce o pușcă de vînătoare e pregătită să
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
încărcați, acoperiți de acest cojocel ocrotitor; crenguțele lor atârnă sub povara zăpezii care apasă tot mai mult, ca într-un joc... Casele împodobite cu zăpadă cristalină dorm liniștite sub acoperișul din care iese agale un moșneag cu pipă - hornul ce toarce leneș fumul sobelor încărcate de năduf - cenușa. Se văd nasurile copiilor printre florile de gheață ce sunt prinse pe geamurile aburite și reci, dar care te cheamă înăuntru... soarele rotund și firav se arată cu frică printre norii cei voinici
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
magia chipului ca icoană și sacralitatea gesturilor domestice, odată cu ardoarea așteptării revelației, subli mul nunții și liniștea dăruirii de sine ca împlinire. Firește că am poposit apoi la muzeul „Van Gogh“, Tania cultivând încă adolescente fervori în domeniu, iar eu torcând încer cănat, tot cu gândul la Athos, fuiorul grupului „Prolog“, cu multiple, misterios-paradoxale îngemănări de contrarii (Teofan Cretanul și Klee, Rubliov și Mondrian, Fra Angelico, Van Gogh, Monet și Kandinsky...). Am umblat pe urmele lui Vermeer prin Delft (oraș care
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de jugulară! Prin colți m-ai înveninat, Fără urme m-ai zgâriat Cu 5 linii verticale...în piept. Dar nu-ți pasă că mă doare Fiecare rupere de coarde. N-ai avut milă de mine, Leoaică tânără, iubire? Ea tot toarce liniștită Și pentru plăcerea sa Jonglează puțin cu inima mea, Doar ghem de ață, jucărie Între ghearele ei feline.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93423]
-
24. Toți cei ce puteau aduce prin ridicare un prinos de argint și de aramă, au adus prinosul Domnului. Toți cei ce aveau lemn de salcîm bun pentru lucrările rînduite pentru slujbă, l-au adus. 25. Toate femeile iscusite au tors cu mîinile lor, și au adus lucrul lor, și anume: tort vopsit în albastru, în purpuriu, în cărămiziu și in subțire. 26. Toate femeile cu tragere de inimă și iscusite au tors păr de capră. 27. Fruntașii poporului au adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
l-au adus. 25. Toate femeile iscusite au tors cu mîinile lor, și au adus lucrul lor, și anume: tort vopsit în albastru, în purpuriu, în cărămiziu și in subțire. 26. Toate femeile cu tragere de inimă și iscusite au tors păr de capră. 27. Fruntașii poporului au adus pietre de onix și alte pietre pentru efod și pieptar; 28. mirodenii și untdelemn, pentru sfeșnic, pentru untdelemnul ungerii și pentru tămîia mirositoare. 29. Toți copiii lui Israel, bărbați și femei, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
a tăia lemne pe care le așeza sub soba de tuci. După aceea, se instala în "bibliotecă" și citea până noaptea târziu, spre disperarea mamei care vedea gazul împuținîndu-se în lampă, semn că iarăși trebuia mers și cumpărat altul. Mama torcea pe lavița de lângă sobă, tăcută, închisă în muțenia ei. Uneori, lăsa furca pentru a se apropia de fereastra dinspre curte, unde lua ceaslovul cu rugăciuni și bolborosea din el, în șoaptă, să audă numai ea. Sora mea, Leana, fire neastâmpărată
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
-l puteau îngădui. Tata trebuia să cosească iarba de pe Seaca, să are, să semene, să aducă lemne din pădure, iar mama, după ce din primăvară până ce cădea zăpada nu avea timp decât duminica să-și spună în liniște rugăciunile, trebuia să toarcă iama fuioarele de cânepă din care țesea, tot iarna, pânza pentru cămășile noastre. Toate problemele mele provin, probabil, din înstrăinarea de această mentalitate. Ce misiune mi-am atribuit eu? 14. Am avut o noapte aproape albă. Așteptând să-și producă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
gândit mai târziu), era chiar ce mi-a spus ea atunci, încă în picioare, cu țigara aprinsă între degete: „Mir cea, aș vrea să mă ajuți într-o... chestiune. Nu știu ce să fac.“ „Adică?“ Eram încă dizolvat de silă. Îmi în torceam pantalonii pe dos după ce mi-i scosesem aiurea, și-mi extrăgeam șosetele din cracii lor. „Uite, îți spun direct.“ Dar în loc să-mi spună imediat ce-avea de zis, a lăsat țigara în echilibru pe pervaz și s-a apucat să
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ai încă nevoie să recunoști nimic. și Simt că nu m-am grăbit destul, dar nu știu cu ce. Acum că ne-a mai rămas puțin timp, mă întreb ce-am făcut cu vălătucii celor nouă luni care s-au tors numai între noi doi. Ce-am făcut cu norii, cu soarele, cu zăpada căzută cu nemiluita, cu iarba uscată, apoi udată, apoi acoperită, apoi putrezită. Mă întreb unde am închis senzațiile și ce am lăsat să călătorească prin tulpina traheei
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
altar de la Mănăstirea Secu, venit în aceste părți moldovenești cu prilejul înmormântării fostului episcop Partenie Ciopron, am simțit fiorul evlaviei vrednicului ctitor și iubitor de țară Nestor Ureche. Părinții trăitori de astăzi în frunte cu harnicul Părinte Stareț Gherontie Ștefan, torc mai departe firul de aur al acestui străvechi monument istoric și de artă cu mult sârg, pricepere și dragoste de Dumnezeu și țară. Dumnezeu să binecuvinteze pe toți părinții monahi care țin flacăra aprinsă a înaintașilor călugări și ierarhi cărturari
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
mai scoteai cu nimic... ce mai, stofele de azi nu fac nici două parale... păi n-am Învățat eu să fac treaba asta cu mîinile mele, de scoteam cele mai frumoase culori de roșu, și galben, n-am Învățat să torc inul și să-l Înălbesc și să-mi fac singură cămăși si așternuturi, și fețe de masă, sigur că da, și-mi amintesc de ziua cînd... phii, mirosul ăla rînced de pene opărite, cînd mama jumulea găinile În ogradă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ai căpătat tu un miros așa fin) și vîntul care vuia și șuiera prin iarba aspră de ți se rupea inima cînd Îl auzeai (asta a fost chiar la un an după ce-a murit Sally), iar eu ședeam și torceam, parcă mă văd și-acum și-mi aduc aminte toate cum au fost... cînd deodată au apărut pe drum și se-auzea cum strigau În gura mare: „Urrra!“ și unii strigau: „Trăiască Hayes“ și alții „Trăiască Tilden!“ Ei, Doamne! Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vorbească o pisică ?! Dar judec. Gândesc. Și mă exprim fără cuvinte. Știți ce-i asta? Se numește „comunicare non-verbală”. Adică vorbești tăcând. Nu trebuie decât să privești cu înțeles și să faci în așa fel încât să se vadă că torci, când torci, că îți pare bine de ce vezi, când îți pare bine, sau că te miri, că tușești, că asculți ce ți se spune, că te joci, sau că lucrezi... Asta zice PAM că se numește „comunicare non-verbală”. Non - vine
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
pisică ?! Dar judec. Gândesc. Și mă exprim fără cuvinte. Știți ce-i asta? Se numește „comunicare non-verbală”. Adică vorbești tăcând. Nu trebuie decât să privești cu înțeles și să faci în așa fel încât să se vadă că torci, când torci, că îți pare bine de ce vezi, când îți pare bine, sau că te miri, că tușești, că asculți ce ți se spune, că te joci, sau că lucrezi... Asta zice PAM că se numește „comunicare non-verbală”. Non - vine de la
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Verde Împărat este Artistul. E maestrul tuturor timpurilor și al tuturor artelor. El cioplește în lemn și în piatră, cântă la pian, la vioară, dar și la fluier, la tulnic sau din frunză, pictează biserici, face blide, căni și oale, toarce, țese și coase ca nimeni altul. Al patrulea, cel mai tânăr dintre fiii lui Verde Împărat, e Grădinarul. El îi întruchipează pe toți cei care au făcut și fac din Țara lui Verde Împărat o adevărată grădină. Se spune despre
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
E o tipă matură, așezată, calmă, demnă, bine dispusă. Are plete lungi, galbene, drepte și cam aspre. Așa e ea. Dar îmi vine s-o țin în brațe toată ziua și când o țin așa strâns în brațe și îi torc poveștile mele, simt că mă iubește. Altfel nu mi-ar fi dat voie săi iau, drept amintire, o șuviță din pletele ei blonde și lungi. Mă supără doar faptul că PAM o ia din când în când, foarte brutal, de lângă
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
am rămas lîngă balustradă pînă cînd puntea s-a golit și am făcut imediat cale întoarsă. Mi-am lăsat capul pe spate și am adulmecat din nou. Sub mine simțeam puntea mișcîndu-se în sus și în jos; în spatele meu, motorul torcea, coșul împrăștia nori albi. Mă simțeam acasă. Orașul devenea treptat al meu, iar eu deveneam parte a lui. Dacă mai era ceva pe lîngă pura fericire care m-a purtat prin oraș în acele seri, trebuie să fi fost incertitudinea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
imaginile de mai sus, iacătă benzinarul de la stația PECO la care mă îndrituiește salariul, mă interpelează și-mi zice cu voce moale: "domnu', dacă vă grăbiți, vorbesc eu cu"... și-mi arată peste drum, de cealaltă parte a ceasului care torcea ca un motan în bucătăria bunicii, un ins rrom cu un foale amplu revărsat de sub un sfetăr verde de lână, cu niște nădrăgoci largi, care umple un șir foarte lung de canistre. Și cum de multă așteptam eu răbduriu îi
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]