2,014 matches
-
cineva urcând și, nu peste mult, un bărbat îngenunche în fața lui Hideyoshi, pe podeaua de lemn. — Servitorii dumneavoastră mi-au spus că dormiți, dar... — Reverența Voastră? — Am să vă spun ceva de mare urgență, așa că am cutezat să vin în toiul nopții. După două zile de discuții, m-a ajuns oboseala, și fizică și mentală. Dar ce vă aduce aici, la miezul nopții? Marele preot rosti încet: — Plănuiți să participați mâine la banchetul de la castel, pentru Seniorul Samboshi? Păi, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
daruri de prietenie din partea clanului Shibata, vasalii clanului Tokugawa nu primiseră decât o listă de cadouri, fără ca, în rest, să li se arate nici un fel de recunoaștere. În cea de-a treia zi, fură primiți în audiență la Ieyasu. Era toiul unei ierni crunte. Cu toate acestea, Ieyasu stătea așezat într-o încăpere mare, fără nici un foc nicăieri. Nu părea a fi un om care fusese afectat încă din tinerețe de greutăți și de răsturnări de situație. Carnea obrajilor săi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lighenaș. Se bărbierea acolo, sub cerul albastru, de parcă altă grijă n-ar mai fi avut. Era a douăsprezecea zi din Luna a Patra. Vara sosise deja, iar cetățile din câmpie se făcea simțită căldura. În munți, însă, primăvara era în toi. Yasumasa se apropie și îngenunche pe iarbă. — Ei, frate? Genba îl privi cu coada ochiului, dar continuă să-și repeadă bărbia în fața oglinzii până când termină, în sfârșit, cu bărbieritul. Numai după ce briciul fu pus la loc și își clăti fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vă grăbiți, nu e permisă intrarea călare. — Îndrăznești să-mi spui mie asta, Menju? replică enervat Genba, deși, conform disciplinei militare, nu prea putea să refuze; descălecă, așa cum îi ceruse Menju, și se răsti: unde-i unchiul meu? — Este în toiul unei consfătuiri militare. — Cine mai patricipă? — Seniorul Haigo, Seniorul Osa, Seniorul Hara, Seniorul Asami și Seniorul Katsutoshi. Dacă așa e, pot să mă alătur și eu. — Ba nu, mă duc să vă anunț. — Nu va fi necesar. Genba întră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să-l aducă pe Osaki. — Ce e? întrebă acesta, sosind la poartă. — Sunteți Comandantul Osaki? Da, eu sunt. Ce dorești? — Mă numesc Nomura Shojiro și sunt vasal al Seniorului Katsutoyo, actualmente în serviciul Seniorului Shogen. Ce treabă ai aici în toiul nopții? — Trebuie să vorbesc neîntârziat cu Seniorul Hayato. Știu că pare suspect, dar am să-i spun imediat un lucru de mare importanță. — Nu mi-l poți spune mie, ca să-i transmit mesajul? — Nu, trebuie să vorbesc cu el personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lună - toată lumea din Castelul Ogaki află ce gânduri avea Shonyu și de ce îl trimisese pe Yukisuke la Gifu în ajun. Dintr-o dată, sosi un ordin de mobilizare. Anunțul îi surprinse enorm pe toți, chiar și pe vasalii lui Shonyu. În toiul întregii nedumeriri, un comandant intră în camera războinicilor tineri, unde mai mulți samurai forfoteau de emoție. Legându-și, cu multă ceremonie, șireturile de piele ale mănușilor, îi privi pe luptători cu un chip pământiu și spuse: Vom cuceri Castelul Inuyama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
furia, care îi ardea aprinsă în culoarea feței. Rapoartele iscoadelor spuneau același lucru: Castelul Obata își închisese porțile și se arăta liniștit, dovadă că Ieyasu se retrăsese deja înăuntru și savura calm victoria militară a zilei, în timp ce se odihnea. În toiul complexelor sale trăiri, Hideyoshi bătu din palme fără să-și dea seama, felicitându-l pe Ieyasu: — Ăsta e Ieyasu! Are o iuțeală remarcabilă. Se retrage într-un castel și închide porțile, fără să se fălească nicidecum. E o pasăre pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Cercetașii care plecaseră de la Obata se întoarseră rapid. Ieyasu dormea, dar se trezi să asculte rapoartele. Analizând situația, anunță că toată lumea trebuia să se întoarcă imediat la Muntele Komaki. Generalii săi argumentară, cu tărie, să-l atace pe Hideyoshi în toiul nopții, dar Ieyasu nu făcu decât să râdă și porni spre Muntele Komaki, pe un drum ocolit. TAIKO Neavând încotro, Hideyoshi își întoarse armata în loc și se retrase în tabăra fortificată de la Gakuden. Nu putea să nege că înfrângerea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu noi. Dacă tu nu vrei să ne fii intermediar, atunci nu mai avem ce face. Va trebui să facem apel direct prin vasalii lui personali și să-l căutăm la el în apartamente. — Nu! În clipa asta e în toiul unei convorbiri cu Seniorul Kazumasa. Nu-l puteți deranja. — Cum? Cu Kazumasa?! Faptul că Ishikawa Kazumasa era singur cu stăpânul lor într-un asemenea moment nu făcea decât să le sporească și mai mult jena și stinghereala. De la începutul campaniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se ducea. 7. Și David a luat scuturile de aur, pe care le aveau slujitorii lui Hadadezer și le-a adus la Ierusalim. 8. Împăratul David a mai luat multă aramă din Betah și din Berotai, cetățile lui Hadadezer. 9. Toi, împăratul Hamatului, a auzit că David bătuse toată oștirea lui Hadadezer, 10. și a trimis pe fiul său Ioram la împăratul David, ca să-i ureze de bine, și să-l laude că a pornit lupta împotriva lui Hadadezer și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
că David bătuse toată oștirea lui Hadadezer, 10. și a trimis pe fiul său Ioram la împăratul David, ca să-i ureze de bine, și să-l laude că a pornit lupta împotriva lui Hadadezer și că l-a bătut. Căci Toi era în război cu Hadadezer. Ioram a adus vase de argint, vase de aur, și vase de aramă. 11. Împăratul David le-a închinat Domnului, cum închinase și argintul și aurul luat de la toate neamurile pe care le biruise, 12
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
mea cameră. Nu erau alte persoane care să-și facă unghiile de la picioare înăuntru. Propriul meu pat. O pătură ca lumea. Care nu mirosea dubios! Și nici nu-mă dădea mâncărimi! Și nici nu mai urma să fiu trezită în toiul nopții ca să prăjesc șaptezeci de ouă. Dacă voiam, puteam să stau toată ziua în pat. Și voiam. Am intrat și am ieșit din baie în pas sprințar. Din baia pe care nu trebuia s-o mai împart decât cu patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
scop aveați în minte atunci când ați îmbrăcat-o? — Nu știu precis. Inspectorul oftă semnificativ. — în ordine. Haideți să recapitulăm totul de la început. Avem așadar o păpușă cu vagin, pe care dumneavoastră ați îmbrăcat-o, ați adus-o până aici în toiul nopții și ați plasat-o pe fundul unei găuri de zece metri, după care i-ați aruncat bucăți de lut în cap. Așa sună ceea ce mi-ați spus? — Da, zise Wilt. — Nu ați prefera să economisiți o mare cantitate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
intrat în birou și am sunat la amândouă, dar nici unul nu avea camere libere. Când i-am raportat rezultatul, grasul s-a arătat nemulțumit. — Turiști împuțiți, a zis el. E abia prima săptămână din iunie și sezonul e deja în toi. În următoarele treizeci de secunde, am rămas toți în cerc, cu mâinile în buzunare, urmărind procesele mentale ale tatălui și fiului. În cele din urmă, Al junior a rupt tăcerea. — Ce zici de Stanley, tată? — Hmmm, a făcut taică-său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
venit cu Shane, eu și Debbie probabil am fi ieșit pe Leeson Street sau altundeva mai târziu. Să alung gândul ăsta... Tim parchează în fața casei mele și se apleacă să mă pupe. Îl sărut pasional, pentru că sunt beată. Dar în toiul sărutului mă gândesc la Adam și mi se face rușine. Pentru că mie nu mi-ar plăcea să mă sărute cineva care visează la altcineva. Te iubesc, îmi spune Tim când ne oprim din sărutat. —Și eu te iubesc, îi răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ne întâlnim în Dublin să luăm cina. Sau să meargă în club cu mine și prietenii mei. Era mai mult genul care comanda mâncare la pachet, vedea o casetă, apoi se băga imediat în pat, deși se trezea mereu în toiul nopții ca să se ducă să vadă ce face sora lui, ceea ce mie mi se părea foarte supărător. Dar mă deranja ceva la Jack. Uneori mă sufoca, spunându-mi că îl excit ca nici o altă femeie până atunci, iar când îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pentru că mă întâlnesc cu actorii din DreamBoat? Ar fi mult prea haios. Cei din echipaj nu prea ies în cluburi în New York. E de fapt din cauza diferenței de fus orar. Adică atunci când ajungem, pentru noi e deja seară, deși e toiul zilei în New York. Soarele strălucește când ar trebui să fie întuneric. Așa că, până se lasă noaptea, de obicei ești atât de extenuat încât nu îți dorești decât să dormi. Uneori ies oricum și la naiba cu consecințele. Sigur că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
hoinăresc minunându-mă de buticurile neobișnuite ce se înșiră pe stradă. Dacă aș avea mulți bani, cred că aș sta aici toată ziua. Îmi place totul la strada asta, mai ales minunatele magazine care vând înghețate exotice chiar și în toiul iernii. Mă plimb și mă tot plimb, iar în curând mă simt mult mai bine. Plimbatul în Boston are efecte terapeutice. Mahmureala mea dispare rapid. Parcă noaptea trecută s-ar fi întâmplat cu luni în urmă. Mă întreb cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
la ea de-a dreptul uluită. — Dansam, OK ? Asta făceam ! — Dansați ? Dar... de ce dansați ? Chestia asta nu are nici un sens. Lissy dansa cu un francez pe nume Jean-Paul la ea În cameră ? Mă simt de parcă aș fi aterizat drept În toiul unui vis ciudat. — Sunt membră a unui club, zice Lissy după un moment de tăcere. — O, Doamne. Sper că nu-i o sectă... — Nu, nu-i nici o sectă. E doar... Își mușcă buza. Suntem doar niște avocați care ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-și deschidă și ele sufletul, conducătorii lumii ar trebui să-și deschidă sufletul ! — Hmm. Lissy mă fixează preț de câteva clipe. Emma, ți-a spus vreodată Jack de ce anume a trebuit să plece și să te lase baltă atunci, În toiul nopții ? — Nu, spun surprinsă. Dar e problema lui. Ți-a spus vreodată ce-a fost cu telefoanele alea de la prima voastră Întâlnire ? — Păi... nu. — Ți-a spus vreun lucru despre el, În afară de minimul necesar ? — Mi-a spus foarte multe ! spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Vai, ce păcat ! — Așa că, Emma, ce-ar fi să-ți inviți părinții - să zicem la un prânz așa, mai matinal ? Ridic ochii spre ceas. E zece fără un sfert. — Mersi, Paul, zic recunoscătoare. E suprarealist. E complet suprarealist. E În toiul dimineții. Ar trebui să fiu la muncă. În loc de asta, Însă, eu merg pe stradă cu părinții mei, Întrebându-mă ce naiba o să ne spunem unii altora. Nici nu-mi mai amintesc când ne-am văzut ultima oară doar eu și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Mă așteptam să ne curtăm precum fluturii primăvara. Mă așteptam să țin la el. Dar șansele îmi sunt luate fără a fi întrebată. Domnul Fei stă înainte-mi în fiecare noapte, rupând toate firele visului meu minunat brodat. Plâng în toiul actului. Cât de diferită sunt de prostituatele de pe străzi? Asta mă face să mă gândesc. Am nedreptățit-o pe mama. Am crezut mereu că ea a făcut ceva greșit de și-a nenorocit viața. Acum înțeleg că o fată poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Lan Ping are credința că se poate folosi de succesul cu Nora. Însă dedesubtul surâsului, e singură și deprimată. Glasu-i dulce este adesea gâtuit. Are o nuanță de teamă. În coșmarurile ei, pământul se despică și o înghite tăcut. În toiul acestei frici îl întâlnește pe Tang Nah. El se îndreaptă spre ea pe strada zgomotoasă, la asfințit. Îi zâmbește, se oprește, își scoate țigara dintre buze și se prezintă. Soarele tocmai a apus. Cerul e acoperit de nori roșiatici. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
călătorește în exil. Când mă întorc în camera de zi, mă trezesc că am mâinile goale. Am lăsat ceainicul la bucătărie. Întrerup politicos conversația. Pomenesc de faptul că sunt obosită. Soțul meu îmi sugerează să merg la culcare. E în toiul nopții, insist eu, nearătând nici o intenție de a părăsi camera, căci sunt ferm hotărâtă să o alung pe Fairlynn. Știu, dă el din mână. Trebuie să fii frânt de oboseală, îi zic soțului meu, și la fel e, cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
facțiunea lui Kuai Da-fu, Gruparea Muntele Jing-gang. Uniforma verde și banderola roșie de pe brațul stâng constituie înfățișarea la modă. Mulțima cântă: Soarele auriu răsare la est. Viață lungă marelui nostru conducător și salvator, tovarășul președinte Mao. Ora unsprezece. În toiul melodiei „Estul e roșu”, vine un ropot de aplauze furtunoase. Cei un milion și jumătate de oameni strigă. Curg lacrimi. Unii își mușcă mânecile ca să-ți rețină țipetele. Mao apare în vârful Porții Păcii Cerești. Pășește încet către barele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]