2,542 matches
-
șapte litere!), Philip Marlowe ni se înfățișează odată cu cel dintâi roman al lui Chandler, The Big Sleep, în 1939. E o apariție în forță, demnă de orice scriere postvictoriană, în care descifrezi nu doar trăsăturile fizice ale protagonistului, ci și tonalitatea stilistică a aventurii ce decolează chiar sub ochii tăi: Era pe la unsprezece dimineața la mijlocul lui octombrie, soarele nu strălucea, iar în aerul limpede de pe dealuri plutea amenințarea unei ploi torențiale. Purtam un costum albastru-deschis, cămașă, cravată și batistă la buzunarul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
reflexivității. Neliniștita căutare a unor certitudini duce spre o mai puțin senină viață lăuntrică: „Mă doare ora ce se-arată / Și timpul ce aleargă-n mine, / Mă doare-a trupului / erată / Când cerul se rotește / Pe galbenele-i șine”. O tonalitate nouă își face loc aici; versul limpede, aforistic adesea, capătă pe alocuri accente melancolice, tulburătoare, grave, dând seamă că poetul își lărgește problematica, dobândind altă percepție a profunzimii. Volumul Zidit în fereastră (1984), carte postumă, aparține unor registre multiple. Tonul
BUCUROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285906_a_287235]
-
cam monocord constituie modul propriu al unei lirici lipsite de amploare vizionară, dar autentică prin fidelitatea față de aspirația unui suflet de a se revela sieși și lumii. Poetul a fost socotit un modernist nu numai datorită unor motive, culori și tonalități asemănătoare cu cele ale simbolismului, ci, mai ales, grație unor imagini fruste, bogate. În anii ’50, dezicându-se cu oarecare stinghereală de temele și spiritul poeziilor din perioada interbelică, B. opune metaforei „floarea pământului” din 1920, o alta plină de
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
o revistă, „Speranța” (1902-1903), la Târgu Jiu. Figura în comitetul de redacție al revistei „Vorbe bune” (Balș, 1904-1907). Lirica lui B.-A., poet famelic și boem incorigibil, e o spovedanie amară, păstrând, în confesivitatea ei, o anume decență a suferinței. Tonalitatea versurilor, încă de la primul volum, Singurătate (1892), rămâne elegiacă. La fel, în Din vravuri (1894) și Sonete (1904). Chiar și clipele de veselie sunt umbrite de tristețe. În poezia erotică, îngânările lui sunt ale unui eminescianizant, mergând până la pastișă. Unde
BURLANESCU-ALIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285960_a_287289]
-
lasă rareori să răzbată și un timbru mai personal. Rețin, prin intensitatea elanului patriotic, poemele din Păstori de timpuri, ciclu evocator al unei istorii aureolate de mit și legendă. Nu lipsesc nici versurile de inspirație biblică în care, în pofida unor tonalități adecvate, nu se ating zonele de profunzime ale modelului. Poetul a lăsat și câteva sinteze privitoare la literatura rusă și reprezentanții ei de marcă, precum și o serie de tălmăciri din romanticii, realiștii și modernii ruși (A. S. Pușkin, M. Lermontov, C.
BUZDUGAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285970_a_287299]
-
pas, iar B. nu întârzie să-l facă. Destrămare și Unitate sunt cele două stări matriciale locuite de suflet și, respectiv, de umbră, din centrul cărora provin deopotrivă forța și neliniștea fără margini a gândului poetic. În ciuda multelor aparențe (serafismul, tonalitățile de litanie, lamentoul perpetuat din rațiuni (auto)persuasive, diafanul, vegetalul și irizațiile angelice), poezia nu se edifică exclusiv din pasivități, langori și contemplații, ci și dintr-o covârșitoare energie a ipostazierii: „De ce să nu desfid surâsul, plânsul,/ Ca pe-ale
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
-ntr-un basm ceresc Și privesc cu ochii la văpaie. Sunt poetul vostru pe pământ, Din război mai port în ochi o ceață, Tinerețea voastră vreau s-o cânt Dragostea și setea de viață. Cum spuneam, cu totul alta era tonalitatea poeziei festivalului - publicată pare-mi-se ulterior și-ntr-un volum - scrisă de A. Toma, M. Beniuc, Violeta Zamfirescu, Tiberiu Utan, Ion Brad, Nicolae Labiș, Paul Anghel (în Contemporanul nr.31-32), Aurel Rău, A. Gurghianu, V. Felea (în Almanahul literar
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
la Brașov și prin niște declarații care mai mult au iritat decât au convins. În paralel cu semnele de bunăvoință arătate evreilor și ideii de evreitate, În revista lui, România Mare, textele antisemite continuă să apară cu aceeași frecvență și tonalitate. Unde putem plasa categoria de oameni pe care Vadim Tudor o reprezintă cu mult aplomb? Vladimir Tismăneanu: Spre a cita un text publicat mai demult de Michael Shafir (e ideea lui, și țin să o recunosc), avem două tipuri de
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
conținutului”, și nu „formei”, o sursă importantă de informații ar putea fi definitiv pierdută. Pentru o analiză ca aceea demonstrată mai sus, ajutorul suplimentar în desprinderea unei concluzii cât mai exacte ar putea veni din considerarea lungimii, detaliilor, intensității și tonalității emoționale a enunțurilor - de exemplu, în momentele în care intervievații absolvenți ai programului de reabilitare povesteau despre experiența segregării sau când își evaluau pozitiv foștii dascăli. Acest detaliu răzbate și din relatarea Sarei (vezi paginile 37-41) și din scurta serie
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
de navigație pe timp de blocadă, de care consilierul și cu mine am avea nevoie pentru a părăsi orașul pe mare. Auzind acest cuvânt, am încercat o comică mândrie de copil, căci termenul îmi era cunoscut datorită lui Loti, iar tonalitatea sunetelor a adus în atmosfera sufocantă a încăperii atât briza oceanică a romanelor sale, cât și răcoarea unei seri lungi, cu ninsoare, ritmată de foșnetul paginilor. Din când în când, discuția se întrerupea din cauza francezului, închidea ochii câteva secunde, apoi
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
important, comunitățile umane, indiferent de punctele cardinale în care se situează, tind spre o conversație de tip nou, cu uluitoare reflexe în formele de existență adoptate, alminteri net superioare acelora cărora le succed. Particularitățile medievale vor continua să coexiste cu tonalitatea vieții impuse de Renaștere și Reformă. Fenomenul de tranziție trebuie urmărit și înțeles pe tot cuprinsul continentului, chiar dacă nuanțele sunt deosebite; în spațiul centro-oriental, homo europaeus se deșteaptă lent, uneori însă o lungă îngemănare a luminilor cu umbrele aduce meditații
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
a omului. Și dacă vom coborî până în epoca de început a diasporei, vom găsi în Mishna un răspuns la întrebarea ce poate face omul: „Ca și Dumnezeu, omul poate pune lumea în mișcare”. Să nu pierdem nicicând din vedere că tonalitățile textelor sacre se completează, susținând una și aceeași profesiune de credință: „Ascultă Israele, Domnul Dumnezeul nostru, Domnul, unul este”. Acel unu, prin care iudaismul a străbătut o istorie de aproape șase milenii, conferindu-i siguranța înălțării, a zborului, capacitatea de
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
a dorinței în visul copiilor și realizarea voalată a unei dorințe refulate în visul adultului. Pentru a confirma relația vis-realizare a dorinței, sau vis și ideal, Freud se referă la manifestările curente. Prin acestea, se constată că visul are o tonalitate pozitivă și corespunde perfect îndeplinirii celor mai nebune sau mai îndrăznețe dorințe. Nu exclamăm « Nu este posibil, probabil că visez!», atunci când bucuria noastră este atât de intensă, încât ne vine greu să credem că e reală. Nu se spune «un
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
al unor întâlniri umane cu semnificații etern actuale, în care personificarea naturii grandioase depășește orice „pitoresc” vlahuțian, iar hiperbolizarea senzitiv-sentimentală abia mai amintește uneori de homerismul livresc al lui Calistrat Hogaș. Reporterul-poet recidivează, în circumstanțe istorice diferite, dar în aceeași tonalitate hiperbolică, cu Meridiane sovietice (1953), relatare însuflețită a unei călătorii pe o sută de meridiane, de la Moscova la Vladivostok, cu ample incursiuni în timp, de la Caucazul lui Prometeu la construirea orașului de pe Neva de către Petru cel Mare, de la Revoluția din
BOGZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
a le decanta în „raza gândului etern”. Gândește însă cu simțurile. Mai exact, ocolește conceptul, transmițând - nu ca atare, ci distilată, sterilizată prin idee - frenezia simțurilor. Piesele exemplar-antologice sunt, de departe, Requiem și Pietà, un fel de ode meditative (în tonalitate elegiacă), una către „bărbatul cu numele Gheorghe, / copilul cu numele tată”, cealaltă către Mamă, care posedă atributele mamei absolute, ale Geei. Cu Octombrie, noiembrie, decembrie (1972), poeta ancorează în mitologic; mai propriu spus, își mitologizează meditația lirică, își proiectează în
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
de pe coline (1974) - B. rămâne la temele liricii ardelene: nostalgia satului mitic („satul cu minuni”), dezrădăcinarea, o anume încrâncenare rurală cu sugestii folclorice. Se adaugă trecerea ineluctabilă a timpului, regresia în vegetal, cu accente panteiste, regăsite și în climatul sentimental-erotic, tonalitatea grav-meditativă, supusă universului de „semne” al unei alte lumi. Centrat pe motivul satului natal, topos productiv, poetul proiectează, în varii contexte, atributele acestui „dar ceresc”; lutul (vocabulă intens semantizată), câmpia însorită, Târnava, colina și podgoriile ce dormitează - un peisaj saturat
BRATES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285866_a_287195]
-
cortegiu baroc al morții (Herol, Dochia, O noapte pe morminte). Reușitele țin de atmosfera lunatecă propice surdelor prevestiri ale dezlănțuirii forțelor malefice și de viziunea cvasionirică a cavalcadelor. Capodopera genului rămâne Mihnea și baba, în care ritmul și sonoritățile sugerează tonalități sumbru-halucinante: „Sună pădurile, fâșie frunzele, / Geme pământul; / Fug legioanele, zbor cu cavalele, / Luna dispare; / Cerul se-ntunecă, munții se cleatenă, - / Mihnea tresare. / Fulgerul scânteie, tunetul bubuie, / Calul său cade. / Demonii râseră...” În amestec cu elemente ale stilului rococo și ale
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
sfântă, dar copila blondă și suavă, obiectul suspinătoarei adorații, se dovedește a fi crudă și înfumurată, o cochetă fără inimă, distrugând cu veninul perversității ei iluzia mângâietoare, tonifiantă a iubirii neasemeni. Romanțioase și teatrale, aceste scrieri, înrudite tematic și ca tonalitate cu versurile, sunt mai mult descărcare sufletească, semnalând o criză de vârstă. Un mic delir metaforic, mimând prețios „viziuni baroce”, exhibă însemnările de călătorie - Frânturi („Gândul nostru”, 1922) și Din ziarul unui peregrin („Patria”, 1937). Copleșit de „beția de frumos
BRABORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
vor fi pământul natal (terra mater), îndeosebi Târnavele, munții, comunitatea generică a țăranilor de la care se revendică, familia (în special mama, „umbră tutelară”), modelele culturale formative, locurile proeminente ale istoriei ardelene. Evocarea acestui spațiu are, în Fântâni și stele (1965), tonalități aspre, cotrușiene: „Frații mei sunt totdeauna pe stânci/ Între fulgere și prăpăstii - cumpănă dreaptă./ Pân-acolo s-au urcat pe brânci,/ Munte cu munte,/ Veac de veac,/ Treaptă cu treaptă.” În alt plan, evoluției de la retorism la sobrietate îi corespunde
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
în cheie uneori tezist-ideologică. Tot de factură livrescă, dar în stilul lui Lucian Blaga, este poezia de inspirație diversă (meditație, pasteluri) din Ce rămâne (1974). Volumul următor, Augustele iubiri (1976), este alcătuit din trei cicluri de poeme patriotice, scrise în tonalitatea epocii. Sub semnul livrescului declarativ (înrâurit de direcția clasicizantă a lui G. Călinescu) și al apolinismului, volumul În căutarea lui Trophonius (1982) se vrea o epopee a descoperirii eroului mitic, constructor al unui templu al lui Apolo: o aventură a
BALAEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285564_a_286893]
-
în cele mai multe cazuri, de tehnicile și ticurile povestirii. Experiența de poet a lui B. se resimte stăruitor și în opera prozatorului, influențând particularitățile stilului, alegerea și interpretarea temelor, structura intimă a personajelor. Elementul autobiografic este intercalat în expunerea epică, de unde, tonalitatea lirică a scrierilor, ezitările în efortul de obiectivare. Privilegiată rămâne evocarea, în majoritatea cazurilor personajele stabilindu-și identitatea prin intervenția memoriei autorului sau a unui interpus. Prozatorul utilizează procedeul povestirii „în ramă” (Fântâna iadului), maniera jurnalului literar (Un student de
BANDRABUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285602_a_286931]
-
poate și ca o reacție la un moment ostil culturii: scrisă în anii ’60, cartea practică un demers de identificare aproape totală cu autorul cercetat. Și în amplul studiu Nebănuitul Eminescu, publicat în 1984, dar scris cu zece ani înainte, tonalitatea encomiastică își atinge limitele. După ce analizează critic istoria exegezei eminesciene - B. este supărat mai ales pe G. Călinescu (pe care îl socotește profanator, monografia sa fiind calificată drept o „monumentală eroare de gândire”) -, autorul încearcă să capteze esența poetului identificându
BALAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285569_a_286898]
-
culegerile următoare, la fel cea a trecerii implacabile a timpului. După parcurgerea câtorva spirale ale regăsirii de sine, creația poetei atinge zenitul în Portretul din Fayum, carte a disperării reținute în fața morții, a bilanțului amar, a răscumpărării prin suferință. Această tonalitate va rezona în anii următori în mai toate versurile poetei, trecând în 1989, odată cu volumul Carusel, printr-o acalmie ceva mai înseninată, mai împăcată cu lipsa de șanse a luptei cu timpul. O ciudată voluptate a înfrângerii neagă înfrângerea însăși
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
1Ă Durerea ca senzație, definită prin următoarele aspecte: aă intensitatea durerii; bă durata acesteia; că localizarea și extensia sa În corp; dă calitatea senzației dureroase (Înțepătură, arsură, presiune, apăsare, durere surdă, intermitentă etcă. 2Ă Reacția persoanei la durere, resimțită ca tonalitate afectivă. Durerea nu este numai o senzație, ci și un sentiment, fiind resimțită ca atare sub forma unei stări de impotență și amenințare funcțională, dar și vitală. F.J. Buytendijk susține că sentimentul durerii are două aspecte: „a fi o rană
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cazul obsesiilor, regretul reunește un element intelectual (ideea, acțiunea, cuvântul etc.Ă cu o stare afectivă penibilă (teama, rușinea, vinovăția etc.Ă. De regulă, regretul este asociat tristeții, o tristețe secundară care colorează, prin prezența ei, tema intelectuală, dând o tonalitate emoțională sumbră ideii respective. Tristețea Însă, ca dispoziție afectivă, nu este În mod obligator și exclusiv legată de regret. Ea poate fi semnalată și În absența acestuia. În mod egal, se știe că, În cazul evoluției clinice a stărilor depresive
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]