2,019 matches
-
însăși. Secrete bine păzite de protectori ai râurilor. Înțeleg perfect. Ce mai contează experiența noastră personală, în comparație cu conservarea marșului de patru miliarde de ani al evoluției? Luna asta se făceau doi ani de când se culcase cu bărbatul ăsta în ploaia torențială, goi pe malurile noroioase ale râului, lingându-l la subraț ca o pisicuță. —Doamne, Karsh. Ce pot să spun? E cea mai satisfăcătoare muncă pe care am făcut-o vreodată. Mai mare decât mine? Mai bine zis mai mare decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
foarte puțin încordate, ceața deveni mai caldă, ca și cum soarele era pe punctul de a o străpunge, și erau mîngîiați de sunete plăcute: la început, deasupra lor, cîntece de ciocîrlie, apoi gîngurit de porumbei și apoi un foșnet de parcă o ploaie torențială cădea peste o pădure. La un moment dat auziră un susur tare și scîrțîit de vîsle, iar Lanark bîjbîi cu lanterna, îndreptînd-o spre drum și așteptîndu-se să vadă malul unui fluviu lat, însă, deși sunetul apei se întețea, nu văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dacă micuții mei or să fie salvați.“ Cuvintele lui Jimmy îi amintiră neliniștitor de Sandy. Lanark o luă la fugă din parcare și merse apoi pe niște străzi goale, încercînd să refacă drumul pe care venise. începu o ploaie caldă, torențială și rigolele se umplură rapid. Casele din jur îi erau necunoscute. Dădu colțul, ajunse la un grilaj și se uită în jos dincolo de cîteva niveluri de autostradă, la turnul întunecat și la fleșa strălucitoare a catedralei. Oftă ușurat, se cățără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pentru furtuni era veche, adâncă și nici Laura nu și-o explica. Totdeauna simțise o fericire tulbure când se înnegura cerul. Până și în copilărie. Alți copii fugeau în casă de cum începeau tunetele. Ea, dimpotrivă, ar fi alergat prin ploaia torențială. Se temea numai să n-o bată părinții care nu-i iertau acest singur capriciu. "Dar nu era un capriciu", a ținut ea să mă asigure. Mai era nevoie? Adevărul acelei fericiri tulburi respira prin fiecare por al ei de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Stați liniștiți, ne-a zis pilotul, ridicîndu-se și aruncând un maldăr de crengi uscate care au ațâțat flăcările. După un timp, cei patru ochi fosforescenți au dispărut. Poate și fiindcă fulgerele începuseră să brăzdeze cerul. S-a pornit o ploaie torențială și rece care ne-a înghețat până la os, dar ne-a rezolvat problema apei. Am umplut toate recipientele pe care le-am găsit. Uzi leoarcă și înfrigurați ne-am înghesuit unii în alții, aruncând alte maldăre de crengi pe foc
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și teama de aceste locuri condamnate, apăsau greu asupra moralului concetățenilor noștri și se adăugau la zăpăceala și suferința tuturor. Incidentele și conflictele cu administrația s-au înmulțit. ÎNTRE TIMP, PE LA SFÂRȘITUL LUI NOIEMBRIE, DIMINEȚILE AU DEVENIT FOARTE RECI. PLOI TORENȚIALE SPĂLASERĂ ASFALTUL CU REVĂRSĂRI DE APE, CURĂȚASERĂ CERUL ȘI ÎL LĂSASERĂ LIMPEZIT DE NORI, DEASUPRA STRĂZILOR LUCIOASE. UN SOARE LIPSIT DE PUTERE RĂSPÂNDEA ÎN FIECARE DIMINEAȚĂ DEASUPRA ORAȘULUI O LUMINĂ SCÂNTEIETOARE ȘI ÎNGHEȚATĂ. SPRE SEARĂ, DIMPOTRIVĂ, AERUL DEVENEA DIN NOU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
bucurie, după care am discutat câteva minute. Mi-am permis gestul și aprecierile cuprinse în autograf, după ce am avut bucuria și plăcerea să citesc unele volume ale Președintelui de onoare al Societății literare „Academia Bârlădeană”. După ședință, pe o ploaie torențială am fost adus acasă de dl. Giușcă, președinte-director al Casei de Cultură „George Tutoveanu” din Bârlad, căruia i-am donat pentru bibliotecă toate cele trei volume ale mele, cu promisiunea că va urma și cel aflat în curs de apariție
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
dar voiam să-mi cumpăr o geantă de firmă... ei, asta e. — Renunți la o geantă de firmă? zise Kitty, prefăcându-se revoltată. Ai Înnebunit? — Charlie e mult mai important decât ORICE geantă! Burnița se transformă curând Într-o ploaie torențială și nu se vedea nici un taxi. Mergeau prin frig, fără umbrele, adăpostindu-se sub acoperișurile magazinelor, fugind de la unul la altul. După vreo zece minute zăriră un taxi liber la distanță de câteva blocuri. Alergară prin ploaie, rugându-se să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pentru furtuni era veche, adâncă și nici Laura nu și-o explica. Totdeauna simțise o fericire tulbure când se înnegura cerul. Până și în copilărie. Alți copii fugeau în casă de cum începeau tunetele. Ea, dimpotrivă, ar fi alergat prin ploaia torențială. Se temea numai să n-o bată părinții care nu-i iertau acest singur capriciu. „Dar nu era un capriciu”, a ținut ea să mă asigure. Mai era nevoie? Adevărul acelei fericiri tulburi respira prin fiecare por al ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
liniștiți, ne-a zis pilotul, ridicându-se și aruncând un maldăr de crengi uscate care au ațâțat flăcările. După un timp, cei patru ochi fosforescenți au dispărut. Poate și fiindcă fulgerele începuseră să brăzdeze cerul. S-a pornit o ploaie torențială și rece care ne-a înghețat până la os, dar ne-a rezolvat problema apei. Am umplut toate recipientele pe care le-am găsit. Uzi leoarcă și înfrigurați ne-am înghesuit unii în alții, aruncând alte maldăre de crengi pe foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
binele lui. Nu-l cunoști prea bine, nu-i așa? Chiar dacă urma să vă căsătoriți. Cred că a scăpat ca prin urechile acului. — Și eu. Dispoziția veselă și încrezătoare a lui Fran se spulberase. Camilla rămăsese țintuită locului, sub ploaia torențială, cu chipul strălucind de devotament, ca o martiră creștină din vechime. — Lasă-mă să-ți chem un taxi, Camilla. Chiar în timp ce rostea aceste cuvinte, Fran își dădu seama că nu putea să lase femeia tulburată din fața ei singură într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
preț de o clipă imensa abație. Goală. Cumplitele cuvinte se repetau nemilos În capul Mariei. Blestemată, blestemată, blestemată... Furtuna izbucni atunci cu furie deasupra ei, revărsînd puhoaie de apă. Marie o luă la goană. Tocmai ajunsese la intrare sub ploaia torențială cînd o nouă siluetă purtînd glugă răsări drept În fața ei, barîndu-i ieșirea. În elanul ei, Marie se ciocni cu atîta putere de ea Încît amîndouă căzură rostogolindu-se. Celălalt, mai prompt În reacții, scoase arma și ochi urlînd: - Poliția! Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o umezeală sâcâitoare care te făcea să asuzi șiroaie, îți îmbiba hainele și îți aburea ochelarii. Apoi, dintr-odată, venea un vânt cald și dens, încărcat cu electricitate și cu teamă și cu el venea de îndată o furioasă ploaie torențială biciuind copacii și amenințând să scufunde ambarcațiunea. Atunci, nu se mai distingea nimic la zece metri și se vedeau obligați să reducă viteza și să-și ascută privirea în fața pericolului de a da peste un trunchi plutitor sau un prag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de coșmar. La un moment dat, fără să se sinchisească de imaginea cel puțin comică pe care ar fi putut-o oferi unui potențial observator, se opri, ridică ochii către cer, deschise gura și se lăsă aproape înecat de ploaia torențială care biciuia pământul de ore bune. Picăturile mari îl loveau direct în cerul gurii, iar limba le aștepta ca pe o delectare deplină a papilelor gustative extaziate. Nu auzi mașina care se apropia în viteză. Șoferul - șoferița? - claxona insitent, numai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Strânse paharul în pumn. Dintr-o dată, îi pieri cheful de băut și aruncă licoarea pe podea. Buzele reporteriței se mișcau ca și cum ar fi fost prinse într-un dans funebru al cuvintelor anticipate și erau date cu un roșu-aprins ispititor. Ploaia torențială spăla caldarâmul și eventualele urme... 5 Se simțea prins, acaparat, agățat într-o pânză de păianjen lipicioasă, perversă, o capcană perfectă din care evadarea era imposibilă. Nu vedea insecta, însă o bănuia ascunsă pe undeva, stând la pândă, pofticioasă, intuia
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
îi deschise. Cuvintele îi traseră câteva palme zdravene, înroșindu-i obrajii... Iar Magicianul pocni din degete și întreaga sala izbucni în aplauze, în fața unei scene inundată de o lumină orbitoare. Din tavanul sălii curgeau picături mari de apă, o ploaie torențială, paradoxală, care atingea mocheta roșie și se transforma în șuvoaie ce șerpuiau pe sub scaunele acoperite cu o catifea albastră. Curios, spectatorii nu protestau în fața umezelii, ba chiar dădeau senzația că le place și că nu văd nimic nelalocul său sub
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
alături de el și pe Magician. Dar acesta îi făcu semn că nu agreează astfel de momente. Ocupase balansoarul și se legăna cu ochii pe jumătate închiși. Nu se întrebă la ce putea mediata un Magician într-o zi cu ploaie torențială, în schimb îi veni în minte un alt gând. Și știu chiar în acel moment că pe pagina albă a wordului se așterneau deja cuvintele, unul după altul... Râse și ridică pumnul în aer: - Ploaie tembelă, poate că dacă nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
stâlp de telegraf să se prăbușească exact atunci când era nevoie, totul pentru ca banii din geamantan (nici n-ai avut curaj să intri în debara, fricosule!) să nu poată fi recuperați de proprietarul lor. Un iepure care face jogging prin ploaia torențială pentru că nu mai are - recunoaște! - puterea de a deschide laptopul-minune. Un iepure care simte cum se încolăcește în jurul propriului gât cobra cu coif á la Brad Bitt, ce absurditate, cu asta ai pus capac la toate! Ha, ha, ha! Scuze
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nici nu îl vei atinge vreodată -, așa că aștept cu mare interes concluzia pe care o vei trage în urma experienței. - Nu. Nu acum. Nu din nou. Visele trebuie să vină noaptea, Magician tâmpit, nu ziua, după ce ai alergat printr-o ploaie torențială. Acum trebuie să mă odihnesc, să beau ceva, să scriu ceva... Poate chiar un alt roman, unul din care să nu iasă personajele, unul care să se așeze liniștit în paragrafe și capitole, fără fasoane și inițiative ciudate. Un roman
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pe diferite porțiuni. Nu avea umbrela la ea. Începuse să fulgere și să tune. Alergă să ajungă mai repede la magazin înainte de a începe ploaia dar norii fuseseră mai iuți decât ea și începură să verse cu găleata o ploaie torențială, caldă, de vară. Era prin dreptul dispensarului. Intră să se adăpostească sub copertina de la intrarea în dispensar. În incinta dispensarului nu mai era nimeni dar mai veniseră vreo câteva persoane să se adăpostească de ploaie sub copertină, printre care, și
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
cu compătimire, ca pe cineva picat din lună. — Vrei să stai să aștepți aici ore În șir ? Ascultă-mă pe mine, ia repede un taxi. Uite, te ajută tinerii. După zăpușeala de peste zi, afară se dezlănțuise Între timp o ploaie torențială. Nici urmă de taxiuri pe străzi. — Sună și cheamă un taxi, Îl Îndemnă fata pe prietenul ei. BĂiatul intră Într-o cabină de telefon, dar ieși peste puțin timp. — Peste tot sună ocupat. Nu o să găsim nici unul la ora asta
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cu compătimire, ca pe cineva picat din lună. — Vrei să stai să aștepți aici ore în șir ? Ascultă-mă pe mine, ia repede un taxi. Uite, te ajută tinerii. După zăpușeala de peste zi, afară se dezlănțuise între timp o ploaie torențială. Nici urmă de taxiuri pe străzi. — Sună și cheamă un taxi, îl îndemnă fata pe prietenul ei. Băiatul intră într-o cabină de telefon, dar ieși peste puțin timp. — Peste tot sună ocupat. Nu o să găsim nici unul la ora asta
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
sloturi aliniate ca niște roboți extratereștri. Doar trecînd printre aceste șiruri nesfîrșite de automate și simți dorința de a te înfrunta cu ele, simți de fapt cum supraomul adormit în tine se trezește... Hai, încearcă-ți norocul, în această ploaie torențială de bani ai și tu o șansă, ai putea ieși de aici cu buzunarele pline dacă asculți de instinctul tău, poate că în acest moment te intersectezi cu norocul fără să știi... Dacă tot ai ajuns aici înseamnă că te-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nesfârșit, în care lumea, ca un torent irezistibil, m-a năpădit, a trecut prin mine asemenea unui fluid transparent și insesizabil. Închizând ochii, întreaga lume pare că s-a topit în creierul meu, prin care ea trece într-un elan torențial, de un farmec indefinibil și de un avânt impetuos, curgând apoi din mine în forme și înălțări de valuri, ca în visurile de înec de o groază voluptuoasă. Am simțit atunci nu numai cum un om poate trăi, în anumite
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai ales În amprenta stilistică barbiană, semnalată, de altminteri, În nota (aparținînd, probabil, lui Sașa Pană) ce prefațează poemele tipărite În 1967 În revista Astra, unde se notează "frecvența frazei eliptice (el, care era un poet pletoric), concentrarea (la un torențial și expansiv ca dînsul) aproape ostentativă, recursul (neobișnuit și totuși dificil de escamotat) la o poetică oarecum barbistă, oarecum hermetică, trăsături cu totul singulare În restul operei lui". "Barbismul" se impune Îndeosebi În primele versuri ale Întîiului sonet, În stilul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]