2,164 matches
-
om, cum zic filosofii? - Nu-i insulta pe lupi. Sunt asasini cinstiți: omoară ca să trăiască. Markovic a aplecat capul, parcă analizând profund. Apoi s-a uitat iar la pictorul de război. - Și care-i, după dumneata, rațiunea pentru care omul torturează și ucide de pomană? - Inteligența, presupun. - Ce interesant. - Cruzimea obiectivă, elementară, nu-i cruzime. Cea adevărată are nevoie de socoteli. Inteligență, cum tocmai ți-am spus. Uită-te la delfini. - Ce-i cu delfinii? Faulques a explicat ce era cu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Obiect contondent. Cicatricea aceea nu apărea În fotografie, și nici Markovic nu pomenise de ea când vorbise de rana de la Vukovar. Poate că era din lagărul de prizonieri. Vorbise de tortúri. Ca pe un animal, fuseseră vorbele lui. M-au torturat - Îl torturaseră, așa spusese, la persoana a treia - ca pe un animal. - Nu știu ce frumusețe le găsesc oamenii zorilor, a spus deodată Markovic. Ori apusului de soare. Pentru cine a trăit un război, zorii sunt semnul cerului tulbure, ai nehotărârii, ai
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Cicatricea aceea nu apărea În fotografie, și nici Markovic nu pomenise de ea când vorbise de rana de la Vukovar. Poate că era din lagărul de prizonieri. Vorbise de tortúri. Ca pe un animal, fuseseră vorbele lui. M-au torturat - Îl torturaseră, așa spusese, la persoana a treia - ca pe un animal. - Nu știu ce frumusețe le găsesc oamenii zorilor, a spus deodată Markovic. Ori apusului de soare. Pentru cine a trăit un război, zorii sunt semnul cerului tulbure, ai nehotărârii, ai temerii de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
un fir de ocru, În tușe ferme și verticale În jurul gurii șterse a bărbatului mort cu aproape treizeci de ani În urmă. - Convorbirea de ieri, despre tortură, a spus deodată Markovic. E ceva ce nu ți-am spus. Odată, am torturat pe cineva. Era tot lângă Faulques și Îl privea cum lucra. Răsucea penelul Între degete, Încercându-i moliciunea cu dosul mâinii. Pictorul se aplecase ca să-și ude pensula și, după ce o ștersese pe cârpă, aplica acum celălalt amestec, o umbră
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
locuri și Îl Înroșea În altele. S-a oprit la bărbatul care lovea În cap un muribund. Trupul de pe jos, abia schițat, era doar din tușe de cenușiu și ocru. Un chip inform. - Unii spun că și cel care lovește, torturează sau ucide devine animal fără rațiune, a comentat Markovic. Ce crezi despre asta? Crezi că nimeni nu poate gândi și lovi În același timp? Faulques s-a gândit o clipă. Sau a părut că se gândește. - Sunt compatibile, a spus
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și ademenește oamenii În robia lui. Ironia este că atunci cînd se Împlinește acest lucru, Demiurgul inferior se Înfurie pe oameni și astfel toate cele trei principii ale acestei lumi - Diavolul, Materia și Dumnezeul creator - se Întrec În a-i tortura pe oameni, fiecare În felul său. Pe această cale ocolită, Marcion ajunge să accepte necesitatea Legii promulgate de către Demiurg Împotriva Diavolului și a intervenției acestuia În viața omenirii. Opus punctului de vedere gnostic, care susține că omenirea este superioară lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
să viețuiască În pace cu Întreaga natură. El știe că În natură totul duce la triumful binelui. Prin urmare, se va feri să-i tulbure acesteia armonia. Nu va ara pămîntul, căci n-ar putea s-o facă fără să tortureze mădularele dumnezeiești. Nici nu va face baie, de teamă să nu sfîșie apa132. 7. Dualismul maniheist Maniheismul este o reelaborare originală a tipului de gnosticism numit de Ipolit „sethian”, de la care moștenește dualismul radical Lumină-Întuneric, atenuat Întrucîtva prin prezența Spiritului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
inversă a Genezei. Cu toate acestea, În drama lui Shelley lumea este Înfățișată ca supusă unui regim În mod neîndoielnic rău, și nu numai din pricina lui Jupiter, care l-a azvîrlit pe Prometeu În lanțuri și a pus să fie torturat. Jupiter nu este decît un zeu al cerului; el nu e În stare de altceva decît să se joace cu fenomenele meteorologice. Mai puternice decît Jupiter se dovedesc a fi acele divinități care guvernează viața oamenilor: „Destinul, Timpul, Întîmplarea, Norocul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
stau chiar acte oficiale, ce arată modul brutal În care a fost reprimată În 13-15 iunie 1990 manifestația opozanților politici ai regimului Iliescu. Câțiva oameni au fost Împușcați de polițiști și militari, iar alte câteva sute au fost arestate și torturate În sediile de poliție sau unități militare de către brigăzi mixte de polițiști, ofițeri ai serviciilor secrete și mineri. De altfel, serviciile secrete (atât Serviciul Român de Informații, cât și Unitatea de Informații din Ministerul de Interne), În componența cărora au
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
curățească”13. Cea de-a patra etapă făcea trecerea de la condiția de victimă la cea de călău, proaspătul reeducat trebuind să fie apt să conducă demonstrativ procesul de reeducare al celui mai bun camarad din celulă, pe care Îl va tortura exemplar. Referindu-se la această coabitare victimă-călău În aceeași făptură, Mihai Rădulescu 14 propune conceptul de complex Țurcanu. Demascarea exterioară era dublată de cea interioară, utilă pentru statuarea noului homuncul propus de comunism - neo-omul -, iar reeducații erau supuși pavlovian unor
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
testa durerea. Tot Merișca Își descrie, la un moment dat, dedublarea schizoidă: privindu-se În oglindă, personajul său, Emil Cortez, se autoflagelează verbal, dar cu vocea lui Țurcanu. Oricât de spectaculoasă ar fi fost demascarea și autodemascarea, substratul reeducării era tortura, doar astfel ajungându-se ca victimele să aibă reflexe pavloviene. Costin Merișca enumeră trei soluții posibile În fața reeducării: refularea, moartea și nebunia, Însă doar cea dintâi depinde de voința celui torturat. Sinuciderea era utopică, reeducarea nu putea fi evitată, iar
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
ă). Am lovit omul pentru care eram capabil să merg la moarte”26. De altfel, Bordeianu nu va mai avea putere nici să-i ceară iertare mentorului său, nici să-l privească În ochi, iar atunci când și el va fi torturat, va simți că ispășește de fapt pentru lovitura dată celuilalt. Autorul va reveni asupra „mlaștinii disperării”, care Înseamnă neputința de a te sinucide pentru a evita tortura continuă și neputința de a lupta bărbătește cu schingiuitorii 27; „mlaștina disperării” mai
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
Alte texte amintesc scene de Împărtășanie cu excremente și chiar crucificări ori „botezul” În latrină, căci exista o directivă a pregătirii liturghiei negre mai ales de Paște, printr-un ceremonial obscen 31. Punctul maxim al experimentului de la Pitești Îl constituie tortura Între victime sau „tortura prin noi Înșine”, cum o numește Bordeianu („Întretortura”, cum o definește Paul Goma): torționarii aleși dintre fostele victime torturau fără să vrea (atunci când nu era vorba de sadici), ca niște mecanisme stricate, Într-un delir colectiv
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
de Împărtășanie cu excremente și chiar crucificări ori „botezul” În latrină, căci exista o directivă a pregătirii liturghiei negre mai ales de Paște, printr-un ceremonial obscen 31. Punctul maxim al experimentului de la Pitești Îl constituie tortura Între victime sau „tortura prin noi Înșine”, cum o numește Bordeianu („Întretortura”, cum o definește Paul Goma): torționarii aleși dintre fostele victime torturau fără să vrea (atunci când nu era vorba de sadici), ca niște mecanisme stricate, Într-un delir colectiv; au fost cazuri În
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
mai ales de Paște, printr-un ceremonial obscen 31. Punctul maxim al experimentului de la Pitești Îl constituie tortura Între victime sau „tortura prin noi Înșine”, cum o numește Bordeianu („Întretortura”, cum o definește Paul Goma): torționarii aleși dintre fostele victime torturau fără să vrea (atunci când nu era vorba de sadici), ca niște mecanisme stricate, Într-un delir colectiv; au fost cazuri În care, În timp ce Își chinuia victima, torționarul plângea, iar victima Îi cerea să fie lovită, astfel ca torționarul să nu
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
Dumitrescu), la fel ca și Dumitru Gh. Bordeianu, Îl cataloghează pe Țurcanu drept un degenerat care manifesta o satisfacție demonică atunci când schingiuia sau poruncea tortura. Grigore Dumitrescu narează, de asemenea, că mulți torționari siliți și vremelnici Închideau ochii atunci când Îi torturau pe ceilalți; unii erau robotizați complet, dar altora li se citea suferința pe chip atunci când schingiuiau ca niște „câini dresați pentru urmărirea vânatului”34. Constantin Cesianu, preocupat și el de problema „piteștizaților”, consideră că victimele-călăi erau hibrizi tocmai din cauza conținutului
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
arătam și mai sus, aceste atacuri Încep cu atitudinea superiorilor și a reprezentanților partidului, ce Îi amenințau cu moartea pe protestatari, și continuă cu impactul pe care Îl aveau holurile Miliției (unde deja se maltrata sau era sugerată și intuibilă tortura) asupra arestaților. În timpul anchetei, tehnicile de intimidare folosite de anchetatori au fost sistematice. Încercarea era, după cum reiese din analiza mărturiilor celor anchetați, de a-i demonstra arestatului că nu se mai află Într-un spațiu al normalității, că a ajuns
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
plesnește; plînge; plînset; ploaia; pocni; praful; prost; prostia; rana; rănește; răni; răzbate; război; repetiție; rîde; scutura; semafor; a simți; sîcîitor; snopi; soartă; sonerie; spaimă; speranță; spintecă; spulbera; steaua; suferință; sufla tare; suflă; sunete; superioritate; tace; ticăie; tîmpit; tobe; tobele; tort; tortura; trist; țel; țipă; umilință; ură; urcă; urlă; în ușă; vărguță; viclenie; violențe; vîndut; vîntui; vîntur; a vîntura; voios; zbate (1); 786/257/92/165/0 băga: introduce (89); scoate (86); bani (37); mîna (33); pune (26); în seamă (15); a
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
un șef care abuzează verbal utilizează public termenul bunic pentru a se referi la un angajat mai în etate care este îngrijorat că vârsta i-ar putea periclita statutul sau șansele de promovare în firmă. De asemenea, un șef poate tortura o angajată planturoasă prin comentarii regulate cu privire la operațiile de reducere a sânilor. În toate aceste cazuri, o caracteristică sau calitate personală foarte greu de schimbat a victimei (în cazul în care și-ar dori să se schimbe) devine rana în
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
băutura fără alcool, cafeaua fără cofeină, țigările fără nicotină, dulciurile fără zahăr. Nu mai vorbesc de preparatele dietetice, gen slănina light. Nu m-aș mira ca mâine-poimâine să apară și friptura meat-free. Ei bine, în acea perioadă numărul opt mă tortura cu ceea ce am putea numi sexul de post: era ca un fel de sex normal, dar fără orgasm... Nu știu ce era cu el, dar părea mai vlăguit ca numărul cinci, care din acest punct de vedere era la pământ. Mă tot
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
construcției în istorie) sub semnul demonicului și al spaimei de eroare: „Poate că sunt singurul dintre prietenii tăi care să înțeleagă accesele tale de furie, dorința de suprimare a continuității vieții, pasiunea unei rupturi. Mi-e frică uneori ca toată tortura să șnuț fie o tentație satanică, o demonie subterană; înțeleg prea bine îngerii și mi-e teamă să nu fie căderea care mă apropie de ei”. Peste ani, când eroismul a devenit o amintire și căderea un fapt, previziunea pare
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sfârșit! N-a înțeles nimic ș...ț” (III, 163-164). Cioran este dezamăgit, în fapt, pentru că un excurs existențial, măcinat de contradicții, întemeiat de palinodii și antinomii, e considerat simplă acrobație, joc, artificiu. În realitate, ar vrea să spună, el se torturează sau se sfâșie. Sunt cuvinte pe care el însuși le folosește și care vorbesc despre modul său de a se întemeia. Cu atât mai mare îi este dezamăgirea când suferința îi este considerată joc și acrobație. În realitate, tocmai pentru că
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
l apropie pe Dumnezeu. Îl înfurie, oricum, ateismul, mai ales atunci când e agresiv, considerându-l „la fel de odios ca și intoleranța religioasă” (III, 30). O știm prea bine: simplificarea lucrurilor e împotriva metodelor cioraniene de a-și fixa identitatea; el preferă tortura de sine: „Creștinească la mine e doar pasiunea de a mă tortura, de a-mi complica inutil conștiința și zilele” (I, 177). Nu-i vorbă, Cioran se declară adesea un necredincios: „Dacă aș fi credincios, m-aș ocupa de Dumnezeu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
agresiv, considerându-l „la fel de odios ca și intoleranța religioasă” (III, 30). O știm prea bine: simplificarea lucrurilor e împotriva metodelor cioraniene de a-și fixa identitatea; el preferă tortura de sine: „Creștinească la mine e doar pasiunea de a mă tortura, de a-mi complica inutil conștiința și zilele” (I, 177). Nu-i vorbă, Cioran se declară adesea un necredincios: „Dacă aș fi credincios, m-aș ocupa de Dumnezeu. Nefiind credincios, mă ocup de mine...” (III, 153). Pentru a nuanța, într-
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
e legitimată și generată de nevoia de a-l confirma pe Dumnezeu, poate chiar de a-i institui prezența. Nu spunea el că i se pare creștinească tortura de sine? Iată: „Creștinească la mine e doar pasiunea de a mă tortura, de a-mi complica inutil conștiința și zilele” (I, 177). Pe de altă parte, e dezamăgit că „nu există râs în creștinism” (II, 355). Cioran ar prefera, oricum, un Dumnezeu care să aibă atributele demonului; astfel, el însuși i-ar
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]