206,418 matches
-
mâncarea picantă este servită cu faimoasele turte de porumb tacos și o băutură tradițională, tequila sau pulque. Apoi Zocalo, nume popular al Pieții Constituției, spațiu central dominat de Catedrala orașului, construcție ce combină stilul gotic, renascentist, manierist, baroc și neoclasic. Tot aici se află și prima Universitate din America, fondată în 1551, Curtea de Justiție și Palatul Național, împodobit cu picturi de Diego Rivera. Traficul este inimaginabil, se circulă în autobuze, mașini, taxiuri - mici Volkswagen-uri gri și verzi - biciclete și lectici
Vedere din Mexic, cu Unchiul Vanea în fundal by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14576_a_15901]
-
i-a sugerat să înlocuiască parfumerie (care pe atunci la noi era considerat încă un cuvînt francez) cu parfumăraie. Cum se vede, cuvîntul francez s-a păstrat, nu cel propus de Pogor. Dl. Pruteanu ar putea medita la acest lucru. Tot așa, unui alt negustor i-a sugerat să pună pe firmă magadzin în loc de magasin, tot un franțuzism. Minus consoana a treia și pronunția românizată, cel de al doilea a rămas. Au rămas dentist și nu dințist, lengerie (scris cu j
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14585_a_15910]
-
cuvînt francez) cu parfumăraie. Cum se vede, cuvîntul francez s-a păstrat, nu cel propus de Pogor. Dl. Pruteanu ar putea medita la acest lucru. Tot așa, unui alt negustor i-a sugerat să pună pe firmă magadzin în loc de magasin, tot un franțuzism. Minus consoana a treia și pronunția românizată, cel de al doilea a rămas. Au rămas dentist și nu dințist, lengerie (scris cu j), nu lingerie etc. Multe cuvinte au luat de la sine forma potrivită cu pronunția românească: lichior
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14585_a_15910]
-
ar putea descoperi un substrat inițiatic al textului, indicat de anumite repere vizibile pentru un "ochi exersat": "dimineața ieșeam pe regretul acela de ușă, cu capul în jos, cu ochii închiși, și răspundeam la întrebările lor (...) politicos, dar anapoda, adică tot de-a-ndoaselea". O alegorie există, cu siguranță, însă aceasta vizează numai și numai condiția inadaptatului, a eternului inoportun, ros de probleme cerebrale, care nu reușește niciodată să se sincronizeze lumii exterioare. Orice altă lectură ar fi, pe acest calapod, deplasată, iar
Aleea debutanților întârziați by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/14590_a_15915]
-
Metamorfoze soldații de plumb își trans- formă armele în "piane, târnăcoape sau cărți", într-o utopie pledând împotriva războiului. Aceeași idee apare și în Revolta, care surprinde momentul în care o săgeată refuză să-și ucidă, în ultima secundă, ținta, tot atunci arcul vânătorului transformându-se într-o ramură de măslin. Nici optimismul, nici idealismul nu-l caracterizează totuși pe Daniel Tei. Povestirile sale sunt simple, în sensul că ele dezvoltă, într-un anumit context ficțional, o singură idee, însă nu
Aleea debutanților întârziați by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/14590_a_15915]
-
melancolică tristă care te duc cu gândul la atmosfera apăsătoare a tăcerilor din Moderato Cantabile a Marqueritei Duras. Interesant, căci, în fond, scrisul Iolandei Malamen poate fi un nouveau - nouveau roman, o experiență scripturală mai umanistă, dar care se naște tot din complicitatea și fascinația pentru mijloace. în fine, ceea ce deranjează totuși în această carte este lirismul necontrolat și nu tocmai convingător. La braț cu ilizibilul Atât Iolanda Malamen cât și Silviu Lupașcu încearcă să scrie altfel și, ca orice căutare
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
prin alipirea după modelul joyceean. Borges spunea că engleza lui Joyce e de o sonoritate aproape muzicală. Or aici nu e cazul. Uneori nici fraza elaborată nu e foarte reușită, deși stilul e adecvat. în romanul lui S. Lupașcu întâlnim tot soiul de apoftegme obscure, metaforizate, citate, învățături și (pre)viziuni gnostice alcătuind textura onirico-poetică a unei povești fără început și fără sfârșit, ale cărei personaje misterioase sunt doar niște suflete rătăcitoare în căutarea "lumii care nu există", pierdute în încercarea
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
din jurul lor? Andreea Vălean alege pentru răspunsuri și pentru rolurile Iulia și August pe tinerii actori sosiți de curînd în trupa Odeonului, Paula Simion și Gabriel Pintilei. Forma de sondare și de dezinhibare a conștientului și subconștientului se face, aproape tot timpul, cu ajutorul unei camere de filmat, martor al trăirilor celor doi. Pe un ecran este proiectată această imagine-confesiune a eului interior, zbuciumat, în dezordine cu traseul propriu și cu lumea din jur. Proiecția acestui film realizat la vedere nu devine
Undeva, în adîncul apelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14604_a_15929]
-
și bere, bârfe și frivolități. Iar acei puțini la număr, care-și iau prânzul acasă, în bucătărie cu familia (compozitori, critici, interpreți), monitorizând asiduu rețetarul, sunt bucătarii înșiși, maeștrii aperitivelor contemporane, exotice și, nu de puține ori, indigeste. În fine, tot mai rar se ivesc - din păcate - cinele de taină, în care muzica este o prelungire a rugăciunii, iar comesenii, cu urechile cât tuburile unei orgi, recunosc sufletul generos și nobil al artei sunetelor.
Cum ascultăm by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14632_a_15957]
-
nu e un vis?")... Descoperi rezonanțe de tragedie antică ("Blestemată fie ziua nenorocită în care te-ai născut!", urlă un tată, într-o dezlănțuire de iubire-ură) în povestea unei crime și a unei răzbunări din America de la începutul anilor '30 (tot "pe vremea lui... Gosford Park", cînd, aflăm, dincolo de Ocean, Congresul înființa Corporația Finanțării pentru Reconstrucție, în vederea stimulării economiei, iar veteranii Primului Război Mondial mergeau la Washington ca să facă lobby pentru bonusuri cash, idee respinsă de Senat!)... O secvență antologică din Drumul spre
Pe vremea lui Gosford Park by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14608_a_15933]
-
mergeau la Washington ca să facă lobby pentru bonusuri cash, idee respinsă de Senat!)... O secvență antologică din Drumul spre pierzanie: pe o stradă, în întuneric și ploaie, un bătrîn mafiot (Paul Newman, ca "un Dumnezeu al orășelului, el dă și tot el ia"), se îndreaptă spre mașină, înconjurat de oamenii lui; cîteva rafale de împușcături îi lichidează pe toți, numai stăpînul rămîne în picioare, calm, așteptînd; cel care se apropie, ca să-l împuște privindu-l în ochi, cu ochii împăienjeniți de
Pe vremea lui Gosford Park by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14608_a_15933]
-
și acolo le striga băieților adunați în jurul ei, în cătina roșcată, - câți sunteți"... și ăia, rușinoși, nu îndrăzneau, tăceau chitic, și-atunci cică ea le mai zicea tare: mă, să fiți mulți, auziți?! - având nevoie de bani. Asta, târziu de tot, când lumea se plictisise de circ. Tot de atunci, mai știu că dacă cineva era leneș de tot și vreai să-ți bați joc de el, ziceai: ăsta doarme dimineața lung că n-are pantofi... Cât mă silesc eu... cât
Urziceni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14627_a_15952]
-
ei, în cătina roșcată, - câți sunteți"... și ăia, rușinoși, nu îndrăzneau, tăceau chitic, și-atunci cică ea le mai zicea tare: mă, să fiți mulți, auziți?! - având nevoie de bani. Asta, târziu de tot, când lumea se plictisise de circ. Tot de atunci, mai știu că dacă cineva era leneș de tot și vreai să-ți bați joc de el, ziceai: ăsta doarme dimineața lung că n-are pantofi... Cât mă silesc eu... cât m-am zbătut să fiu domn, să
Urziceni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14627_a_15952]
-
tăceau chitic, și-atunci cică ea le mai zicea tare: mă, să fiți mulți, auziți?! - având nevoie de bani. Asta, târziu de tot, când lumea se plictisise de circ. Tot de atunci, mai știu că dacă cineva era leneș de tot și vreai să-ți bați joc de el, ziceai: ăsta doarme dimineața lung că n-are pantofi... Cât mă silesc eu... cât m-am zbătut să fiu domn, să am o vorbire mai aleasă, și chiar când se întâmplă să
Urziceni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14627_a_15952]
-
unul exclusiv, și el poate fi exercitat de către surorile medicale către toți copii aflați în grija lor. După această preluare de responsabilități, mama este gata să-și reia rolul în cadrul societății. În viziunea ei iubirea sexuală trebuie să se subordoneze tot interesului colectiv, respectiv muncitorilor. Relațiile sexuale trebuie să se supună unui număr de două criterii: sănătatea populației muncitoare și dezvoltarea legăturilor de solidaritate în interiorul colectivului... Satisfacerea sexuală trebuia considerată egală cu satisfacția celorlalte nevoi trupești. Există în viziunea Alexandrei Kollontai
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
lucrând. Nu se plânge niciodată de oboseală, munca e liniștitoare. Ana își topește în efortul pentru binele colectiv energia, ea își defulează frustrările în muncă. Sau dacă nu defulează frustrări, se poate spune că-și sublimează libidoul în prelucrarea bumbacului, tot spre binele colectiv. Filatura este un stup bine organizat de muncitoare entuziaste, femei angajate în procesul de producție pentru care lucrul are o finalitate, să zicem, estetică. Ele sunt ajutate în problemele personale (casă, copii etc.) de statul atotmilostiv cu
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
transferul din autoritatea paternă în cea capitalistă și reacționară (stăpânul era preot). Ana crescuse astfel privată de afecțiunea paternă, rezolvându-și complexul Oedip ulterior prin aderarea la Partid, pe care îl va iubi și sluji. Partidul, ca imagine paternă, vine tot pe filieră Freud: Partidul este mascat, înlocuirea lui Dumnezeu cu autoritatea lumească. După cum americanii iubesc să se autointituleze "God's own country", într-un delir de identificare, tot astfel, comunistul este fiu iubit Partidului cu autoritate metafizică. Această femeie excepțională
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
pe care îl va iubi și sluji. Partidul, ca imagine paternă, vine tot pe filieră Freud: Partidul este mascat, înlocuirea lui Dumnezeu cu autoritatea lumească. După cum americanii iubesc să se autointituleze "God's own country", într-un delir de identificare, tot astfel, comunistul este fiu iubit Partidului cu autoritate metafizică. Această femeie excepțională înțelege să lucreze nu doar din datorie, ci din simț estetic, are o percepție de artist asupra muncii, bumbacul e sensul vieții și obiect al contemplației: "Începu să
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
aprinzându-se, cum mai întâi baloturile trec la fărâmițat, pe urmă la bătut, pe urmă iar la bătut, la scărmănat, la curățat, apoi la prima mașină care îl trage într-un fuior gros cât un butoiaș, după aceea în furioare tot mai subțiri, la început cât un trup de om, apoi ca pe picior, apoi cum alte mașini îl împrăștie în zeci de fuiorașe ca zăpada, mereu mai subțirele și mai curate, până ce nu mai rămâne aproape nimic, decât niște liniuțe
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
În fiecare vară se desfășoară la Mangalia, simpozionul Hai acasă, participanții fiind reprezentanți ai diasporei românești, distinși invitați din mai multe țări ale lumii. Ca prin farmec, cei intervievați rostesc la unison că adevărata lor casă rămâne tot România, unde se simt extraordinar de bine. Partea interesantă este aceea că nici unul nu precizează motivele pentru care a părăsit definitiv perimetrul Daciei milenare și de ce pleacă din nou din raiul mioritic, nu rămân pe loc. Repede, repejor, se Întorc
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
trompeta demagogiei electorale, chiar politicienii de stânga s-au angajat În problema repatrierii milioanelor de emigranți români, oferindu-le o primă de instalare. Promisiunile populiste demonstrau că erau pe altă lume, În condițiile În care șomajul este Într-o creștere tot mai amenințătoare. Mai nou, nu sunt bani nici de salarii și pensii. Ceva fără precedent, unicat, jenant. Privind acele chemări emoționante, vibrante, m-a fulgerat și pe mine gândul de a mă Întoarce În România, unde am lăsat cei mai mulți ani
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
menirea să o elimine. Multe lefuri imense nu se justifică, legile speciale, destinate unor favorizați, au dus țara În prag de colaps. Vreau să mă Întorc În eterna și fascinanta Românie, dar Îmi este frică. După ce s-a furat aproape tot, au Început să se dea lovituri și asupra depozitelor de armament. Prin cineva de-al casei, evident. Se trage cu pistolul În plină zi, se fură bancomatele cu totul. Am Înțeles că de la aeroport până la Gara de Nord taximetristul Îmi va cere
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
Pe Nicolae Ceaușescu nu avem voie să-l amintim. Nici În cazul lui nu știm unde are mormântul. Ctitorul imenselor cartiere de blocuri și a pădurilor de fabrici, a fost Împușcat, parcă intenționat În ziua de Crăciun a anului 1989, tot de comuniști. Cei care l-au sfătuit cu perversitate În ultima perioadă, trebuiau și ei ciuruiți pentre faptul că nu au fost sinceri. Cel puțin la final, nu i-au spus ce trebuie. Fără laudele inițiatice ale acestora, sinistra și
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
pe subordonații dlui Amariei. Procurorii din acel departament au fost anihilați până la unul, iar aceia dintre ei care n-au înțeles regulile jocului s-au văzut puși pe lista neagră. Un exemplu mai apropiat e C.N.S.A.S.-ul. Instituție care, tot așa, trebuia să funcționeze independent și la distanță de presiuni de tot felul. Cîtă vreme aici au fost dați în vileag numai informatori, de preferință cei din partidele istorice, C.N.S.A.S. și-a putut vedea de treabă relativ liniștit. Cînd
Misterele anticorupției by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14638_a_15963]
-
Setul antagonismelor ar putea continua la nesfârșit, dar problemele rămân aceleași. Pentru că, într-adevăr, la un pol tronează "ciocul mare" al potentaților, iar la celălalt se târâie "ciocul mic" al amărășteanului. Sus - clica profitoare a comuniștilor mascați în capitaliști. Jos - tot un fel de comuniști, victimele naivității și prostiei de a se fi lăsat duși de nas doisprezece ani la rând. În societatea românească a momentului se petrec lucruri cumplite, dar lumea ridică lehamisită din umeri. Avem asociații și fundații cu
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]