KorAP: Find »[drukola/base=tovarăș & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...43 44 45 ...482 >

12,028 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

liber, într-un sac de dormit. Avea un concediu de-o săptămână, de la colonia unde muncea, și călătorea cu cele câteva lire pe care izbutiseră să i le dea părinții cadou de ziua ei. Mi-a spus că unii dintre tovarășii ei, mai fanatici, n-ar fi acceptat în ruptul capului un asemenea dar și că, probabil, ar fi dezaprobat faptul că l-a primit. Mi-a povestit discuțiile aprinse care au avut loc în kibuțul părinților ei, pe când încă era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

sus și-l văzu pe Myatt privind-o. Era plină de tact, era răbdătoare, dar pentru Myatt nu era prea subtilă - el era conștient că i se cântăreau calitățile, că ea se Întreba cât putea fi el de plicticos În comparație cu tovarășul de compartiment. Tânăra nu căuta Încurcături - aceasta era expresia pe care ar fi folosit-o ea - iar el aprecie curajul, rapiditatea și decizia ei drept demne de admirat. — Cred c-o să fumez o țigară afară, spuse ea, scotocind prin poșetă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
admirat. — Cred c-o să fumez o țigară afară, spuse ea, scotocind prin poșetă după un pachet. Apoi ajunse lângă el. — Un chibrit? — Mulțumesc. Și, ieșind din raza vizuală a compartimentului, priviră Împreună În Întunericul plin de murmure. Nu-mi place tovarășul tău de drum, spuse Myatt. — Nu ți-i poți alege. Nu-i un om rău. Îl cheamă Peters. Myatt ezită o clipă. — Pe mine mă cheamă Myatt. — Pe mine Coral, Coral Musker. — Dansatoare? — Da. — Americancă? — Nu. Ce te face să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
acuzat și totuși depunându-și primejdioasa mărturie inutilă, În timp ce Hartep aștepta cu mandatul. E destul de nebun să facă orice, se gândi ea și se Întrebă pentru un moment dacă nu cumva, În spatele acestui calm, nu stătea deja În boxă cu tovarășii lui, rostindu-și pledoaria cu un ochi la galeria aglomerată. Dacă merge, se gândi ea, mă duc și eu, mă țin de el, voi avea reportajul acestaDar se simți ciudat de lipsită de voință și indecisă, pentru că nu-i mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
care atârna În copaci În grămezi mari, asemenea cuiburilor de corbi. Își amintea drumul, colina și pădurea, pentru că fuseseră primele lucruri pe care le văzuse cu un sentiment de deplină siguranță, după ce scăpase peste frontieră În urmă cu cinci ani. Tovarășul lui, care conducea mașina, spărsese tăcerea pentru prima oară de la plecarea lor din Belgrad ca să-i spună „Vom fi la Buda Într-o oră și un sfert“. Până În acea clipă dr. Czinner nu Își dăduse seama că era În siguranță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
un geamăt la pozițiile inițiale și semnalul de la linia de pasageri ce ducea spre oraș se ridică. Un bărbat coborî scările de la cabina suspendată, traversă linia și dispăru În direcția unei barăci. — Se duce să ia prânzul, spuse cu invidie tovarășul lui Ninici. De când sunt aici, n-am auzit niciodată o locomotivă atât de zgomotoasă, spuse Ninici. Apoi luă seama la ce-i spuse camaradul. — Maiorul are parte de-o masă caldă, adusă de la cazarmă, zise el. Dar nu-i spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
lăsă, se putea auzi vântul rătăcind ca un câine de pază furios În jurul clădirilor gării. A fost un interval scurt, doar atât cât să scrie colonelul Hartep câteva propoziții pe o coală de hârtie și s-o Împingă peste masă tovarășilor lui, ca s-o semneze. Cei doi soldați se relaxară puțin din poziția lor de drepți. — Curtea Îl găsește pe arestat vinovat, citi colonelul Hartep. Arestatul Josef Grünlich e condamnat la o lună de Închisoare, după care va fi repatriat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
sugeră că la șeful gării. — Și unde-i biroul lui? Soldatul arătă spre o a doua clădire, dar adăugă cu blândețe că șeful de gară lipsea: era la Belgrad. Myatt Își ținu În frâu nerăbdarea. Omul era evident bine intenționat. Tovarășul lui scuipă ca să-și arate disprețul și murmură printre dinți ceva despre evrei. Unde pot cere câteva informații? — Este domnul maior, spuse omul cu Îndoială. Sau funcționarul de la biroul șefului de gară. — Nu puteți vorbi cu maiorul. E la cazarmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
chestie că Înălțimea voastră l-a cunoscut! Să deschid cumva fereastra, să putem vorbi mai bine? Cuțitașul lui Grünlich făcea cranț, cranț, cranț. Un șurubel ieși și se auzi un clinchet ca de ac căzut pe podea. Nu, spuse Czinner. Tovarășului tău s-ar putea să nu-i placă asta. — S-a dus până În oraș, la cazarmă, ca să vorbească cu maiorul. Este pe-aici un străin care pune tot felul de Întrebări. Crede că e ceva În neregulă. — Un străin? Întrebă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
așeză pe sofa și-și Încrucișă picioarele. Mirosea a tutun de pipă și a lână de calitate. — Evident, domnule Myatt eu nu vreau să vă vâr nimic pe gât, spuse el. Deviza mea este: Nu lăsa niciodată la ananghie un tovarăș de afaceri. Aș rupe În bucăți contractul acela chiar acum, domnule Myatt, dacă asta s-ar cuveni să fac. Dar, vedeți dumneavoastră, din moment ce sărmanul Eckman a semnat, cei de la Moults au renunțat. Acum nu vor mai avansa altă ofertă. — Știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

ziare, să aleagă ceva de citit. Ar vrea să cumpere de la masa alăturată vreo prăjitură sau bomboane, dar renunță, plecînd spre ieșire, zicîndu-și că va mînca pe săturate cînd va ajunge la Valea Brândușelor. Ăsta-i arată șoferul cu privirea. Tovarășul, ia vino-ncoa'! Preocupat să-și aranjeze actele mai bine în portmoneu, bărbatul în haină de blană ridică privirea surprins. În fața lui, rezemați de botul Daciei negre, stau un milițian și cel care a intrat înainte la rînd. Da, ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
te duc la frizerie! îl amenință milițianul, observînd gestul bărbatului de-a-și aranja părul bogat printr-o scuturătură a capului. Dac-ar fi după dumneata, ai tunde și statuile, ba chiar și pozele din manualele școlare surîde bărbatul. Ești obraznic, tovarășe! îi strigă milițianul. A, Iulian Barbu, actor clatină el din cap, răsfoind buletinul de identitate. Aveți un director cu plete... Pe el nu vreți să-l tundeți? V-am zis că-i obraznic spune bărbatul de alături. Obraznic ai fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
identitate. Aveți un director cu plete... Pe el nu vreți să-l tundeți? V-am zis că-i obraznic spune bărbatul de alături. Obraznic ai fost dumneata! i-o taie actorul. Fără comentarii! pune punct milițianul. L-ați insultat pe tovarășul. Mă văd nevoit să... Nu zău?! A, continui să fii obraznic?! Hai cu mine! N-am timp! Pleacă autobuzul arată actorul spre cursa în care au început să urce pasagerii. Portiera din spate a Daciei se deschide larg, făcîndu-și apariția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
aranjează paltonul, ia din mașină poșeta, apoi se întoarce spre șofer, care i-a sărit în întîmpinare, s-o ajute: Poți pleca. La revedere, tovarășă; drum bun! se precipită șoferul, retrăgîndu-se spre portiera din față. Tovarășă, intervine actorul ce vor tovarășii de la mine? Am înțeles c-ai fost obraznic răspunde femeia simplu, privind undeva, peste umărul actorului, spre un afiș de pe peretele autogării. Eu?! se miră actorul. Eu, în nici un caz! îi aruncă un surîs superior femeia, un fel de gest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
umărul actorului, spre un afiș de pe peretele autogării. Eu?! se miră actorul. Eu, în nici un caz! îi aruncă un surîs superior femeia, un fel de gest prin care îl ignoră, și pleacă. Șoferul dumneavoastră arată actorul. Nu este al meu, tovarășe. Poți pleca spune femeia peste umăr șoferului, continuîndu-și drumul, deschizînd în fața sa, printre pasagerii îngrămădiți la urcare, o adevărată cărare, numai datorită fluxului de răceală și de siguranță emanat de întreaga sa prezență. Șoferul Daciei urcă la volan, dă înapoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pasagerii îngrămădiți la urcare, o adevărată cărare, numai datorită fluxului de răceală și de siguranță emanat de întreaga sa prezență. Șoferul Daciei urcă la volan, dă înapoi încet și dispare. Cum rămîne cu buletinul? arată actorul spre mîna milițianului. De vreme ce tovarășul nu și-a retras reclamația... Dacă-i pe-așa, se înfurie actorul mă duc să caut niște martori, care erau la rînd, să mergem cu toții la șeful inspectoratului... Tovarășul... îl ajunge milițianul din urmă poftiți buletinul, dar altădată... Altădată să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dispare. Cum rămîne cu buletinul? arată actorul spre mîna milițianului. De vreme ce tovarășul nu și-a retras reclamația... Dacă-i pe-așa, se înfurie actorul mă duc să caut niște martori, care erau la rînd, să mergem cu toții la șeful inspectoratului... Tovarășul... îl ajunge milițianul din urmă poftiți buletinul, dar altădată... Altădată să-nveți să-ți faci meseria, tovarășe! smulge actorul buletinul, băgîndu-l în buzunar, grăbindu-se spre cursă. La ușa mașinii sînt destui care se îndeamnă să urce. O fată subțirică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Dacă-i pe-așa, se înfurie actorul mă duc să caut niște martori, care erau la rînd, să mergem cu toții la șeful inspectoratului... Tovarășul... îl ajunge milițianul din urmă poftiți buletinul, dar altădată... Altădată să-nveți să-ți faci meseria, tovarășe! smulge actorul buletinul, băgîndu-l în buzunar, grăbindu-se spre cursă. La ușa mașinii sînt destui care se îndeamnă să urce. O fată subțirică, într-un palton mini, cu pantofi închiși, eleganți, cu o eșarfă legată peste păr, o ține de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
trage furioasă portiera: De-o oră aștept! Sîntem aglomerați strînge din umeri șoferul taxiului. Unde vă duc? La gară; cursa a plecat deja... În clădirea gării, Aura caută cabina unui telefon interurban, intră și formează numărul spitalului din Valea Brândușelor. Tovarășul doctor Radu a plecat mai devreme răspunde o soră. Acasă, telefonul sună lung, a pustiu. Aura închide ochii și-l vede pe Radu în magazinul alimentar, încărcat de cumpărături, făcîndu-și loc printre cei care mai stau în fața rafturilor: un coș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cap drept mulțumire și iese. În cămăruța alăturată, unde-și are biroul, tehniciana, care ține evidența realizării investiției, stă de vorbă cu o femeie încotoșmănată într-un palton negru, cu gulerul ridicat, cu fața acoperită pînă sub ochi de fular. Tovarășul Vlad, tovarășa Brîndușa Roman face tehniciana prezentările, indicîndu-i pe cei doi cu palma desfăcută. Nu mai întind mîna că-s gripată foc murmură Brîndușa Roman, aruncînd o privire spre Vlad, observîndu-l cum își ridică încet palma. Privirea tînărului, surprinsă o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tovarășa tehniciană că dumneata conduci montajul rezervoarelor de recuperare spune Brîndușa apăsat. Sîmbătă trebuie să informez Comitetul județean P.C.R. de stadiul investițiilor. Dacă nu va porni la timp instalația de recuperare, ne vor înghiți deșeurile de fabricație, și-i jale, tovarășe... Cum ai zis că te cheamă? A, da, Vlad; mi-am notat și aici, în agendă. Orice restanță la montaj va aduce cu sine penalități la salariu. Informează-ți, te rog, echipa ce-o conduci! Da, am înțeles aprobă Vlad

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
parcă fără convingere, rămînînd neclintit, nedumerit ca și ochii fetei, întorși, în sfîrșit, spre șofer. Treci urgent pe locul dumitale! îi ordonă scurt șoferul. Fata se ridică și se întoarce la locul ei, uitînd să mai tragă de poala fustei. Tovarășul care nu are loc să vină aici, pe scaun anunță șoferul în microfon, umplînd cu vocea sa difuzoarele mașinii, acoperind ritmul chitarelor de parcă l-ar fi zdrobit. Mulțumesc, stau aici murmură Dorin. Cum doriți conchide șoferul. Valuri de fulgi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ferestre. Partea din spate se completează cu o clădire mică, în două niveluri, tot din cărămidă roșie. Un mic palat, într-un decor ireal, ca într-un basm. Cursa își încetinește mersul, iar șoferul întinde mîna și-și apropie microfonul: Tovarăși călători, anunță el sîntem la restaurantul-camping Sălcii, mai avem o oră și-un sfert pînă la Valea Brândușelor. De obicei, aici cursa face o haltă de cîteva minute. Dorește cineva să oprim? Nuuu răspund în cor pasagerii. Da, eu vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
șapte jumătate... Toți sîntem așteptați i-o întoarce sec șoferul. Și-atunci, stăm și ne lamentăm?! Nu stăm. O să ne întoarcem. Poate reușim să ajungem la restaurant. Cum să ne-ntoarcem?! se aud voci. N-am plecat să ne-ntoarcem! Tovarăși! spune scurt șoferul în microfon, acoperind cu vocea sa rumoarea iscată. Cursa nu mai poate înainta. Nu mai poți dumneata! i-o taie profesorul. Dacă te știai incapabil să dai piept cu necazul, nu trebuia să urci la volan. Tovarășe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Tovarăși! spune scurt șoferul în microfon, acoperind cu vocea sa rumoarea iscată. Cursa nu mai poate înainta. Nu mai poți dumneata! i-o taie profesorul. Dacă te știai incapabil să dai piept cu necazul, nu trebuia să urci la volan. Tovarășe, se înfurie șoferul, lăsînd deoparte microfonul, întorcîndu-se de-a binelea spre interior te rog să mă lași să-mi fac meseria! Fă-ți-o! Du-ne la destinație! Asta-i bună! Cum ne împotmolim un pic, ne întoarcem! Fiecare din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]