1,183 matches
-
continuitate spre deceniile interbelice, este reprezentat de poporanismul promovat de Constantin Stere ce se fundamenta pe ideea emancipării țărănimii și a creării unui stat țărănesc 17. Nici acesta și nici neosămănătorismul nu s-au aflat totuși în prim-planul viziunii tradiționaliste interbelice. Impactul cel mai puternic asupra vieții intelectuale a provenit dinspre gruparea condusă de Nechifor Crainic în jurul revistei Gândirea ce explora spiritul românesc sub flamura trăirilor mistice și religioase și a folclorului primitiv, debutând în stil eclectic, chiar filomodernist, cotind
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
se detașa de acestea prin așezarea ortodoxiei la intersecția dintre prezent și trecut 18. Literatura sămănătoristă era valorizată de gândiriști, dar, în opinia lor, accentul trebuia deplasat de la descrierile de cadru românesc la impunerea omului cu profundă conștiință religioasă. Gândirismul tradiționalist a virat la finalul anilor '30 spre extremismul de dreapta, chiar dacă apropierea de fascism anula misiunea înscrierii în universalitate a poporului român. N. Crainic respingea democrația pe care o asocia civilizației burgheze occidentale. De la un punct, acest curent disjunge în
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
anii '30, însă teoretizarea fenomenului propunea construirea unui adevărat program cultural de investigare a materialelor care să stea la baza unor monografii social științifice complexe. Așa cum reiese din principiile la baza localismului creator, eforturile angajate se înscriu pe linia creației tradiționaliste - chiar dacă adesea se înregistrează abateri - accentuând, o dată în plus, relația antagonică dintre centrul modernist, decadent, marcat de "intelectualism despotic"26 și provincia păstrătoare de tradiție autentică, ce nu trebuie să fie doar consumatoare, ci și creatoare de cultură. Cultivarea localismului
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
antebelică, așa cum arată și tabelul de mai jos. Doar 34% este ponderea celor cu vârste cuprinse între 20 și 40 de ani. Astfel, scena intelectuală interbelică locală este întreținută în primul rând de "vechea generație", promotoare a curentelor de factură tradiționalistă. Tabel 8. Decade nașteri producători culturali < 1870 1871-1880 1881-1890 1891-1900 1901-1910 1911-1920 10 19 36 24 27 2 O analiză a ocupațiilor de bază a producătorilor culturali confirmă profesionalizarea raportului dintre intelectual și cultură prin intermediul educației. 86 dintre intelectuali sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
și prolixitatea evidentă 18. Critica lui Călinescu este și mai acidă, considerând că Dragoslav e "departe de a fi un scriitor", cu nuvele ce reprezintă, de fapt, "adulterări limbute de teme caragialiene"19. Gavril Rotică se încadrează în același curent tradiționalist, denumit "imitator" al lui Octavian Goga, ce a produs totuși "surpriza unei evoluții spre poezia subiectivă"20. George Voevidca apare la categoria autorilor de sonete și miniaturi, despre creația acestuia, critica lovinesciană apreciind că "se desfășoară în material nediferențiat estetic
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
se și construiește identitatea provincialului. Din punct de vedere estetic, localismul pare a fi însă singura valoare care i s-ar recunoaște unui sămănătorism întârziat. Explorarea localului și raportarea autorilor nord-moldo-veni la valori ce constituie fundamentul identității naționale în viziune tradiționalistă (satul, țăranul, cultura populară, istoria locală, natura patriei etc.) fac ca 14 nume să se bucure de aprecieri elogioase din partea părintelui sămănătorismului, istoricul Nicolae Iorga. Astfel, în secțiunea dedicată publicațiilor periodice, Iorga îl menționează pe profesorul botoșănean Tiberiu Crudu, autor
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
pentru unii autori, colaborarea la ziarul Neamul Românesc și plasarea în grațiile cărturarului a reprezentat cel puțin o speranță de lansare, de pătrundere în viața literară a capitalei. Așadar, între-ținerea relației cu istoricul botoșănean stabilit în București, prin promovarea creațiilor tradiționaliste ce pun însă în valoare cultura locală, s-a transpus în strategie de promovare culturală, cu un succes ce a variat de la caz la caz. În fine, revenind la impactul pe care autorii provinciei l-au avut la nivelul literaturii
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
romanului lui Goethe, semnată de Marietta Sadova și Lucia Demetrius. Revista conține numeroase articole de critică și istorie literară și, sporadic, o cronică literară semnată de Horia Stamatu, Dragoș Protopopescu, Ion Băleanu, George Todoran, Virgil Popescu. Sunt comentați favorabil scriitorii tradiționaliști, în timp ce fenomenul modernist este ignorat sau respins vehement, așa cum se întâmplă în articolul Evoluții lovinesciene..., semnat de Radu Gyr, în care promotorul curentului modernist este numit „părinte al adercilor și voroncilor” și acuzat că „apără invazia iudaică în cultură”, punându
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285949_a_287278]
-
Dobrogeanu-Gherea. Deși sporadice, rubricile despre cărți sunt foarte variate: „Pagini literare”, „Cărțile”, „Ore de lectură”, „Cronici literare”, „Coloana literară”, „Pe marginea cărților”, fiind semnate de Al. Iordan, Ovidiu Constant, Sergiu Ludescu, Virgil Huzum, Eugen Radian, Grigore Tăușan (Petronius). Poeți importanți, tradiționaliști sau reprezentând noile orientări literare, colaborează nu doar cu versuri, ci și cu articole sau cu proză. Octavian Goga publică Însemnările unui trecător, Ciocoismul vine la noi, dar și Poezii noi; Ion Minulescu - Cântecul scutierilor, Citiți-le la drum, Mode
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288184_a_289513]
-
în sistemul inter-național trebuie interpretată ca o formă particulară a organizării politice: este vorba despre o societate internațională care nu corespunde stării naturale hobbesiene, înțeleasă ca o permanentă stare de război. CRITICA REALIȘTILOR CLASICI LA ADRESA REALISMULUI MECANICIST ȘI OBIECTIV Aripa tradiționalistă din cea de-a doua dezbatere a criticat cele două modele pe care s-a bazat transformarea științifică a disciplinei relațiilor internaționale teoria sistemelor și teoria economică precum și încercarea lor de a face o analiză cauzală de tip intrări-ieșiri (input-output
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
doar la sfîrșitul revoluției behavioraliste, aceste probleme au devenit anomalii, adică potențiale amenințări pentru validitatea realismului. S-a scris foarte mult despre iluzia unei dispute între tradiționalism și behavioralism, sau disputa Bull Kaplan. Din moment ce behavioralismul critica înclinația normativă și metodologia tradiționalistă, mai istorică ce prevala în cadrul disciplinei, disputa nu era în primul rînd asupra conținutului, ci asupra metodelor. Poți fi realist și behavior-ralist în același timp, așa cum a arătat clar John Vasquez (1983). Cu toate acestea, behavioralismul a subminat pînă la
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și veșnic treaz... O cireadă răzlețită la pășune pe izlaz Pare-un stol de paseri albe ce se lasă fără frică În furtuni, pe pieptul verde al înaltului talaz. Volumul care a consacrat pe Ion Pillat ca poet original și tradiționalist este Pe Argeș în sus, nu mult deosebit de celelalte dar mai condensat. În locul umbrelor secolului al XVIII-lea francez apar aici boierii autohtoni, Brătienii, romanticii noștri, bunicul iuncher sub Ghica-vodă, bunica oferind dulceață de chitră. Evocând mai ales locurile natale
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
spune, de britanici (văzuți ca un fel de cal troian în Europa pentru Statele Unite). După cum vom vedea, această categorizare amplă este ea însăși o supra-simplificare de vreme ce, în cadrul statelor europene, și chiar în cadrul partidelor politice se află atât intervenționaliștii de stat tradiționaliști cât și cei care adoptă abordarea "noii guvernări". Reconfigurarea statului Într-o anumită măsură aceasta este o dezbatere falsă, și autori precum Ferrera și colegii acestuia avansează idei nefondate când pretind că statul bunăstării sociale a fost abolit și înlocuit
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
astfel dezvoltarea ultramontanismului francez.29 Acești scriitori sunt importanți nu numai pentru faptul că au respins statul-națiune modern și concepte precum drepturile omului și democrația, și au îmbrățișat anumite perspective religioase; de asemenea, ei au lăsat în urmă o percepție tradiționalistă a societății pe care o vedeau ca fiind corporatistă și ierarhică și care era pusă în pericol de însăși principiile Revoluției care aveau tendințe de nivelare. În acest sens, ei erau precursorii regionalismului care s-a dezvoltat atât ca ideologie
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
mișcări și nu aveau nimic în comun cu ideea de descentralizare. Printre ele se aflau politicianul francez Raymond Poincaré, care mai târziu a devenit prim-ministru și apoi președinte, și liderul socialist Léon Blum, amândoi fiind priviți ca niște iacobini tradiționaliști. Dar această mișcare era politică în sensul că ea căuta o reformă pentru organizarea teritorială a Franței, nu neapărat prin revenirea la vechile provincii, ci prin crearea unui nivel mai vast decât departamentele. După Charles-Brun, criteriul pentru definirea noilor regiuni
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
sistemul politico-administrativ francez. În plus, chiar dacă aproape orice partid politic francez a fost împărțit între cei care erau mai mult în favoarea descentralizării (pe care ne propunem să-i numim neo-girondini) și cei care erau mai mult în favoarea implicării statului (iacobinii tradiționaliști), niciuna din părți nu a luat în calcul o întoarcere la vechiul sistem uniform și extrem de centralizat. Al doilea, era clar că reformele au fost incomplete și creaseră un sistem de guvernare teritorială destul de confuz și haotic. Mulți critici s-
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
au dezintegrat însă în anii 1960, în momentul în care grupările regionaliste mai radicale au început să-și intensifice cererile pentru schimbarea instituțională sub forma unei autonomii politice pentru regiuni. Elementele iacobine ale coalițiilor radicalii de dreapta, comuniștii și socialiștii tradiționaliști au rezistat, fiind fidele sistemului instituțional moștenit de la Revoluție. În Bretania, colaborarea dintre CELIB și statul central a fost numită "la trahison des notables" (trădarea notabililor) de către regionaliștii mai radicali care adoptau poziții politice inclusiv naționalismul separatist, dar și violența
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
fidel narațiunii folclorice, căreia îi imprimă o tentă bizantinizantă, iar Lucian Blaga, în Meșterul Manole, încadrează mitul autohton într-o dramă de idei. Motivul este foarte răspândit în lirica dintre cele două războaie mondiale, fiind preferat mai ales de poeții tradiționaliști. Dintre creațiile artistice din a doua jumătate a secolului al XX-lea inspirate de această baladă, Meșterul lui Nicolae Labiș surprinde chipul de Prometeu român al eroului legendar. Surse: V. Alecsandri, Poezii populare ale românilor, București 1866, 186-195; G. Dem
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
Foucault, Arheologia cunoașterii, trad. de Bogdan Ghiu, Editura Univers, București, 1999, p. 9. 16 Ibidem, p. 15. De asemenea, în Ordinea discursului, trad. de Ciprian Tudor, Editura Eurosong & Book, 1998, Foucault opune patru noțiuni importante ale discursului său unor noțiuni tradiționaliste ce păstrează principiul continuității. Astfel, evenimentul este opus creației, seria unității, regularitatea originalității și condiția de posibilitate semnificației: "noțiunile fundamentale care se impun acum nu mai sunt acelea de conștiință și continuitate (și corelativele lor: problemele libertății și cauzalității) și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
despre o reacție pur instinctuală, caracterizând psihologia omului comun, "natural"); 2. depășirea experienței personale prin resuscitarea unui trecut îndepărtat, ce vizează afirmarea conștiinței istorice și naționale, întărind totodată "sentimentul continuității psihologice" (de la o astfel de atitudine se revendică majoritatea curentelor tradiționaliste, și îndeosebi sămănătorismul adică literatura "moldovenească" prin excelență și, nu mai puțin, memorialistica); 3. refugiul în trecut prin "retrăirea perpetuă" a acelorași sentimente și deprinderea unor automatisme, cu precizarea că paseismul acesta nu e înțeles acum ca o expresie euforică
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
se cuvine a fi depășită, crede criticul modernist, printr-o artă accentuat reflexivă, care se îndepărtează de viață și de formele sale elementare (adică de lupta pentru supraviețuire și pentru putere), fie acestea "individuale" sau "colective". În termeni lovinescieni, literatura tradiționalistă (situația 2) se vădește a fi manifestarea estetică primară, în context istoric, a creativității "rasei", pe coordonatele unei psihologii reductibile la mecanica instinctului vital (situația 1), pe când literatura propusă de autorul lui Bizu (situația 4) stă sub semnul reflexivității (situația
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
teoria sincronismului și a imitației formelor străine) și că, în această evoluție, simbolismul n-a fost decât un fenomen periferic, fără impact semnificativ ceea ce s-a și întâmplat, determinându-l pe criticul modernist să celebreze, în cea mai pură manieră tradiționalistă, conservatoare, creativitatea rasei, în spiritul vechilor teorii despre specificul național. Am ales două exemple. Primul e din Istoria literaturii române contemporane: "Literatura română nu și-a dovedit existența numai prin talente neîndoioase, ci și prin însușiri specifice și comune: virtualitățile
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cotidianului „Cronica română”. A debutat în 1955 la „Scrisul bănățean”, iar editorial - în 1962, cu volumul de versuri pentru copii Izvorul. Colaborează la „Argeș”, „Convorbiri literare”, „Flacăra”, „Iașul literar”, „Scrisul bănățean”, „Steaua”, „Urzica” „Moftul român” (serie nouă) ș.a. Ipostaza lirică tradiționalistă - Frumusețile zilnice (1967), Nopțile risipitorului (1969), Teama de oglinzi (1971), Vânătoarea de seară (1975), Murind pentru prima oară (1980), Cu inima în palmă (1981), Poeme pentru mama (1984) - este însoțită la M. de o alta parodică - Dracul verde (1972), Parodii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
a lui Camil Petrescu, Camil Baltazar, Vladimir Streinu. „Simpatia” nu exclude și publicarea unor poeți vetuști, de „concepție”, ca D. Nanu sau A. Toma, sau a unui debutant ca Zaharia Stancu, mai înrudit cu ceea ce avea să fie lirica htonică, tradiționalistă, decât cu poezia simbolistă și intelectualistă. Până în 1925, A. l. și a. își precizase doar caracterul „mozaicat”, eclectic, recrutându-și colaboratorii oarecum la întâmplare, astfel că alături de „poporanistul” I. Agârbiceanu publică și „modernistul” F. Aderca. Nu avea o cronică literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
percep Europa în primul rând ca sinonimul generic al străinătății. pentru mulți, o noțiune profund suspectă, dubioasă, în orice caz. Căci de acolo, din această direcție, vine necunoscutul, străinul. Iar acesta, pentru orice societate închisă, cu vechi și puternice reflexe tradiționaliste defensive, cum a fost și a rămas societatea noastră rurală, reprezintă un motiv de neliniște, o primejdie potențială permanentă. Faptul este plin de urmări și vom vedea imediat în ce direcție. și totuși această Europă, eminamente suspectă, a fascinat, a
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]