62,782 matches
-
la ochi și cu ei gata să-i crape-n cap observă că Marfușka era singură, că stătea cu fundul către el, un fund mare, imens, un fund cât bila cea mare de lângă tunul cel mare cu care nu se trăsese niciodată, ce mai - un fund apocaliptic, acoperit de straturi-straturi de îmbrăcăminte, un fund care privit cu obstinație căpăta chip, trup, personalitate, un fund care se detașa de chiar posesoarea lui și care îl făcu aproape să leșine când auzi ce
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
drămuind presupusa fericire între microsecunde se stabilise un timp fără timp ale cărui traseuri treceau egal prin povești și prin ochii de carne ai povestitorilor creând iluzia mai bună decât televiziunea că aveau un spațiu privat îi zise te-aș trage din apă de păr și te-aș usca la focul partizanilor din stână dac-ai fi un blues cald și aromitor cu care să îmi blochez timpanul ți-aș spune să mâncăm împreună o casă de păpuși din ciocolată cu
Ospățul alchimic by Ruxandra Cesereanu and Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/9745_a_11070]
-
deși totul era anormal spânzurat așa că adevărul nădușea ca un hamal ca un animal nocturn diurn și taciturn el o visase goală cu un coș de vișine pe braț și o pisică-pește pe umăr în orașul de sub ape ea-și trăgea aforismele după sine ca o plasă "bărbatul e un ziar grecesc citit într-o barcă plină de pești argintii" avea în cerebel o rochie de bal și o mască de carnaval rochia de bal avea glas de prichindel și rostea
Ospățul alchimic by Ruxandra Cesereanu and Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/9745_a_11070]
-
mai mică a sălbăticiei... Mama: Trebuie să aibă vreun rost și mirosul de tămîioară, că prea e din cale-afară de plăcut omului. Bagi nasul, aspiri parfumul neasemuit, ți se încălzește sufletul. Vrei să te bucuri în continuare de farmecul lui, tragi încă o dată pe nări, însă deja mirosul s-a pierdut. Doar atît a fost - un semnal scurt, parcă anume pentru tine, la dezmorțirea primăverii într-o clipă norocoasă... Cum aș scrie fără ochelari, bazîndu-mă doar pe iscusința mîinii, ca într-
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
-l compătimească ori să-l mai îmbrâncească din când în când, pentru că și-așa ocupa degeaba un loc sub soare. Tristețea lui a durat câțiva ani, după care, maturizat pe nesimțite, a devenit un bărbat posac și docil. Părinții lui trăseseră toate sforile ca el să prindă un post bun la Oficiul pentru Protecția Consumatorului. Nu era inspector sau ceva factor de răspundere, ci doar traducător. Avea în grijă etichetele de pe produsele alimentare. Viața era confortabilă. Cristian era un bărbat amabil
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
ieși Pe acolo moartea va ieși într-o zi Ca lacrima. Și într-adevăr Afară se strecură doar o lacrimă Care se zdrobi de pleoapele strînse Ca un pumn. Ah, ce piele groasă au pleoapele, Ca pielea de bou care trage în jug, Cît de mult s-au bătucit pleoapele apărînd ochiul de frumusețea toxică a lumii...! Pe unde să ieși din tine? Cum să Iasă omul din sine? Prin gură? Pe acolo iese doar otrava pe care o secretă Continuu
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/9789_a_11114]
-
aflam în acea stare de beție perpetuă, care mi se părea a fi chiar fericirea absolută. Iar când, peste încă o vreme, trecând peste înțepenirera mea, Betina (sau poate însuși destinul?, asta n-am s-o știu niciodată) m-a tras pentru prima oară în patul ei, nici măcar prinzându-mă de mână - căci eu probabil că aș mai fi rezistat de teama de a nu rupe vraja -, am crezut că am și ajuns la capătul lumii și al vieții, dincolo de care
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
care pluteam, dincolo de care, oricum, nu se putea trece, pentru că nici nu se mai afla nimic. Doar neantul din care veniseră și în care aveau să se prăbușească din nou. Eram sigur că și pentru Betina. Ei, da' eram totuși tras de mânecă din când în când. Cei mai îndrăzneți îmi spuneau: -Nu vezi ce ni se întâmplă?... Nu-mi păsa. Scuturam doar grăbit din aureolă, lăsându-i să creadă că: -da, vedeam, deși gestul meu însemna mai curând: -Ei și
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
Acest tip de fantastic va supraviețui romantismului în strălucite parabole existențiale în prozele kafkiene, apoi în realismul magic al scriitorilor latino-americani". Lipsește totuși, aici, o verigă: Dostoievski citind Dama de pică și vorbind despre realismul său autentic! Din care se trage de fapt (precum și din întreaga operă romantică, de la George Sand, Hugo sau Gogol la Hoffmann și Edgar Allan Poe, frecventată asiduu de scriitorul rus și analizată de acesta ca izvor al literaturii moderne) nu doar fantasticul lui Kafka sau scriitorii
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
Acest fel de "dublare" presupune, de fapt, și specializarea în sine: este istoric al literaturii universale, dublat de comparatist. Cartea Corneliei Cîrstea este exemplară și în acest sens: pe măsura prezentării materialului investigat, se fac tot mai multe comparații, se trag paralele, apar teze și ipoteze. Studiul devine "o dezbatere selectiv-comparatistă", care susține perenitatea - și modernitatea - artei romantice "la nivelul ideilor, imaginilor și ipostazelor, dincolo de canoane, habitudini și prejudecăți literare". Concluzia se impune fără echivoc: cartea Corneliei Cîrstea reprezintă o exegeză
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
în mâzgă și apoi să împroaște unde nimerea, mai ales făpturile inocente. Oricum, ăia l-au băgat în toate evenimentele scârboase de după '90. Îl întâlnim în Piața Universității, la Târgu Mureș, la mineriade, peste tot. Și peste tot, din umbră, trage sfori, e în tabăra întunecată, se acoperă de lauri în ochii superiorilor săi îndeplinind cele mai abjecte misiuni. În toți anii ăștia experimentează până unde se poate coborî. A ajuns la viol și i-a plăcut, a ajuns la crimă
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
ascund crăpături în zid Și mă rog să nu cumva să mă pui tu o dată și încă o dată la loc De fapt mă ascunzi în mulțime ca pe o carte de credit Transparența în mâinile tale de profesionist Și mă tragi înapoi cu pofta ta speriată Cu nevoia ta de femeie împinsă cu forța prin fante subțiri de bancomat Desfîcîtorul argintat de conserve Diminețile nu au uși, nu au ferestre, nu au nimic, mi-ar trebui totuși ceva, să găsesc în
Poezii by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/9834_a_11159]
-
din actualul sediu de Partid al sectorului 7: poate chiar în spatele ușii de pe coridorul întunecat unde se refugiaseră Letiția și Radu. Dar atunci asta era ultima lor grijă. Radu a deschis pachetul de Malboro, cumpărat de la bar, și, după ce a tras, neîndemînatic, cîteva fumuri, i-a vîrît Letiției capătul umed în gură, cu o mișcare bruscă, poruncitoare, care, la fel ca și lumina provocatoare din ochii dintr-odată răciți, contrazicea felul lui obișnuit de a fi. Doar mirarea de atunci, nu
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
avertizase Bibescu, șeful Poliției, pețiseră, de mai bine de un an, principi de mîna a treia, scăpătați și fără regat, ca să plaseze, în ultima clipă, cele două principate încă nebotezate, în rîndul lumii: adică în rețeaua familiilor monarhice europene. A tras de șnurul clopoțelului pînă l-a rupt, dar n-a apărut nimeni. Pentru că știa prețul oamenilor, ar fi trebuit să se aștepte că și garda și servitorii, și majordomul, fuseseră demult arvuniți. Dar nu-i era ușor să se resemneze
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
Radu la această întîlnire, și chiar decît o va afla Letiția peste 20 de ani, atunci cînd se va tot întreba cum ar putea strecura în veșnicul ei roman neterminat concidențele dintre locuri și istorii personale, fără ca ele să pară trase de păr, ori simbolice? De pildă mergi în silă într-o clădire oarecare, la o ședință anostă și toată viața ta viitoare se va schimba, atît de încet, încît n-ai cum să observi. Și doar peste ani, atunci cînd
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
De fetru și-apoi c-un suspin Vroiai sî mi-o dărui chiar mie Căci dulcea otravă-mi plăcea S-o iau fiind alături de tine ßi-atunci oh atunci de abia Simțeai că îți este rușine ßi-n grabă un crin îți trăgeai Pe trup sau un fluture mare Pitindu-ți cu chiu și cu vai Prelungile albe picioare În roua sfărmată în preajmă Paingilor pănzele moi Furai sî te-acoperi cu caznă ßi iarăși plecam amăndoi De mîini ne țineam și mergeam
Ne țineam de mănă mergeam... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9914_a_11239]
-
scurt timp de vechile întrebări: la ce bun viața cînd ea e un lanț de încercări, cum ai putea dobîndi curajul pentru grăbirea finalului etc... Dintr-o dată totul a devenit insuportabil. Am strigat poezia. Cu unghiile și cu dinții am tras de mine pentru a face selecția poemelor elvețiene. La instalarea acelei stări a avut rolul ei o altă întîmplare din noaptea trecută: cineva a pătruns iarăși în curte. Am găsit urme de încălțăminte, un stîlp al gardului rupt și plasa
Poezie by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/9853_a_11178]
-
leagăn și-mi retează atenția numără toți flăcăii pe care i-a sedus cu luciul minții oțelite / sub lumina lunii cuvinte vrăjite fac hora demenței dansând haotic din buric / târfa își întinde fardurile până hăt în lumea cealaltă să-i tragă pe sfoară și pe bieții îngerași ce sar coarda peste orizont la apus de soare / din când în când își unduiește corpul precum o mreană secrețiile sexului ei rumenesc de-a binelea soarele dându-i alura unui fagure de miere
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/9811_a_11136]
-
imediat zona mâloasă a nervilor sar ca ars direct pe burta întunericului țeapănă și catifelată / o apuc de plete și-o balansez ca pe-o păpușă gonflabilă nici țipenie de coasă prin jur asta mă înfurie și mai rău o trag spre mine o înalț un pic peste un nor obez și-o proptesc cu spatele de rai într-o poziție care să-mi convină îi rup chiloții fragezi și transparenți o penetrez cu multă ciudă și cruzime / unghiile ei îmi
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/9811_a_11136]
-
un pic de considerație, întrucît autorul reușește în ea o conexiune a peisajului natural cu acela al relației umane, pe care o punctează aluziv: Cade frunza de fag din vîrf de septembrie/ peste malul arămiu al unui alt septembrie, / rîndunele trag cu aripile lor norii de sus / în apele mele adînci, / iar mlădițele de stuf se înclină / spre o barcă unde Galina / împrăștie cu picioarele ei / apa, timpul ce ne desparte / mai mare ca o apă". Dacă mai are și alte
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
Lasă-mi și mie, nenicule, o oaie, nu mă lăsa singur; te rog din suflet. Nenicu nu l-a ascultat, motiv pentru care băiatul s-a dus pe jos până la Găești, de unde pleca o cursă spre București, cu gândul să tragă la un alt unchi, știut de toți ca om înstărit. Bani de drum n-avea, dar gura-i mergea: - Nu mă lăsa pe jos, nene, că vin tocmai din Șerbănești; ți-oi plăti cinstit la urmă, că am de unde: sunt
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
ce nume-ai vrea? - Nu. - Pe mine cum mă cheamă? - Ionel Sarchisian! - Și cum mi se zice? - Ionel Roșu. - De ce? - După culoarea părului și iuțeala pumnilor. - Deci pe tine cum te cheamă? - Gică - dacă zici matale. - Știi de unde ți se trage numele? - Nu! - De la ga-gică. S-o lași pe Evelina-n pace. E mare, nu-i de nasul tău. Bagă la deblă: i-a mea; numai a mea! Și-acum, dac-ai înțeles, îl vezi pe marțafoiul care vine spre noi, malacul
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
și bariera se ridica, lăsând carele să se îndrepte spre Gara de Est, la vechiul Obor. De pe vremea aia a mai rămas în picioare hanul lui Nicu Șchiopu, cârciuma ce se află vizavi de Mașina de Pâine, unde și acum trag țăranii. Aici era o graniță a Bucureștilor, mahalaua fiind deopotrivă sat și oraș. Timpul o mai radicalizase din pricina comerțului, după cum o dovedea cu prisosință mixtura etnică a negustorilor, prezenți în afaceri aproape la paritate: români, evrei, armeni, greci, bulgari, ruși
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
binelea, mulțumind lui Dumnezeu pentru minunea făcută. Bătea cu trăsura caldarâmul străzilor, cunoscând îndeaproape clientela de zi și de noapte a Bucureștiului, știind să se dea jos de pe capră când trebuie, să aibă grijă de cai și mai ales să tragă coviltirul trăsurii când boierul, la pădurea din Băneasa sau Cernica, avea ceva de discutat, mai în secret, cu vreo doamnă de rang sau de felinar, ambele hotărâte să se sacrifice pe același altar. După o noapte de chef, zdrăngănită de
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
bătrân care, deși paralizat pe jumătate, scăpase cu viață mulțumită doctorului Benglas. Muscalul avusese o boală stranie, care înainta curios, de la tălpi, atrofiindu-i încetul cu încetul picioarele până la brâu, de ajunsese omul să se ridice de pe cearșaf doar dacă trăgea de niște frânghii legate strâns la capul patului. Rugăciunile nu-l ajutaseră cum ar fi vrut, așa că s-a hotărât să-l accepte pe doctorul Benglas, ținut până atunci dincolo de prag. Era medicul mahalalei. Rar să se fi dus careva
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]