1,565 matches
-
poarta Raiului și-mi judecă florile Ce-au făcut miroasele (Versuri din popor) Iarba deasă și mare se pleca, făcând loc tălpilor goale să treacă. Se ridica apoi, răspândind un miros dulce de vară. Coada șoricelului, mohor, albăstrele, coada calului, traista ciobanului, pătlagină, cicoare, troscot. Toate se scuturau de picăturile de rouă și reveneau la viață, rămânând să se uite după lemnul vechi și înnegrit de vreme, care venea din urma piciorușelor. Rămâneau apoi scăldate în razele timide ale soarelului care
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Cu degetele lui lungi, cărnoase, albe, aproape transparente, a scormonit țărâna. Praful ce se ridica ușor l-a stins cu picăturile ce se scurgeau de pe degetele fragede ale Bătrânei. Când totul a fost scormonit, bătrânul a băgat mâna în traistă. Bătrâna a luat lacrimile ei și le-a ținut în palme. Bătrâul a lăsat să curgă din traistă sămânța, iar Bătrâna cu fața senină lăsa să curgă lacrimile ei strânse în palme. Aproape mecanic, mișcările lor erau dedespărțite. Neobosit au
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
stins cu picăturile ce se scurgeau de pe degetele fragede ale Bătrânei. Când totul a fost scormonit, bătrânul a băgat mâna în traistă. Bătrâna a luat lacrimile ei și le-a ținut în palme. Bătrâul a lăsat să curgă din traistă sămânța, iar Bătrâna cu fața senină lăsa să curgă lacrimile ei strânse în palme. Aproape mecanic, mișcările lor erau dedespărțite. Neobosit au lucrat până ce a fost întuneric și a fost lumină și a fost ziua a treia. Bătrâna se uita
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ce Îi trecea prin minte, deși nu-l auzea decât câinii care veneau credincioși În urma lui.Chiar și oile pășteau și-și vedeau de treaba lor, neluându-l În seamă. La amiază se lungea pe o pocladă, Își scotea din traistă o bucată de brânză și ceapă, mânca și le da și câinilor.Și se gândea! Cine a făcut lumea asta? Cine a făcut pădurea, stâncile, izvoarele, iarba? Cine l-a făcut pe om? De ce este omul - om? Cine a făcut
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
deci la drum. N-am să vă povestesc aici cum a fost căutarea lui, căci nici eu n-o prea știu, știu doar că Moș Arici a găsit iarba fiarelor, a rupt un mănunchi pe care l-a pus În traistă. La Întoarcere spre casa se gândi că n-ar fi rău să ia În spate și câteva vreascuri. Cum mergea el liniștit cu gândurile lui, nu și-a dat seama că cineva Îl urmărise În tot timpul acesta. Era fiul
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
să fie cel mai puternic dintre zmei. Se năpusti pe nepregătite asupra lui Moș Arici, Încât acesta se sperie grozav. Și văzând că Zmeul cel mic Îl tot ghiontește, Îl tot Îmbrâncește și-l tot lovește, scoase iarba fiarelor din traistă și o mâncă pe toată. Zmeul râse de Moș Arici, cât de mic era și facea pe grozavul. Atunci omulețul nostrum se transformă Într-un animal mic. Zmeul fiind flămând, se bucură gândind că Îl Înghite pe loc, dar vreascurile
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
implicit, titlul operei definesc metafora existenței, văzută ca ritual de spiritualizare a materiei prin parcurgerea unui drum inițiatic spre gnoseologie. Iată ipostaza inițială a lui Dănilă: “Dar cum am spus, omul nostru era un om căruia îi mâncau câinii din traistă și, toate trebile câte le făcea, le făcea pe dos” și cea finală: “Prepeleac pusnicul se stricase acuma de tot cu dracu și îi venise acum și lui Dănilă apa la moară”, punându-se în evidență devenirea personajului angrenat în
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
diferența între calitate și cantitate, aproape și departe, bine și rău, adevărat și fals, concret și abstract, esență și aparență, deci între categoriile temporale, spațiale si filosoficomorale, deoarece “omul nostru era un om de acela căruia îi mănâncă câinii din traistă și toate trebile câte le făcea, le făcea pe dos”. Trocurile păguboase ale lui Dănilă, care dă pe rând boii săi “mari și frumoși” pe un car, carul pe o capră, capra pe un gânsac și gânsacul pe o traistă
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
traistă și toate trebile câte le făcea, le făcea pe dos”. Trocurile păguboase ale lui Dănilă, care dă pe rând boii săi “mari și frumoși” pe un car, carul pe o capră, capra pe un gânsac și gânsacul pe o traistă goală, seria de schimburi catastrofale, mai întâi amuză, apoi, însă, scandalizează, stupefiază. Din personaj comic, Dănilă devine o victimă ca oricare alta, o victimă neajutorată, rostogolindu-se inexorabil pe panta neștiinței sale. Rareori prostia și-a râs de om cu
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
ne rătăcim. E drept și e curat ca-n palmă. De altfel, veți ști singur înco tro s-o apucați. — Draga moșului, zău, nu înțeleg..., se fâstâci contele, dar nu îndrăzni să se împotrivească, așa că începu să înghesuie într-o traistă o cămașă albă. — Eu o să merg înainte ca să vă arăt drumul. Dumneavoastră doar să mă urmați îndeaproape. Calea vi se va arăta, veți recunoaște totul. Din nefericire, peste restul discuției între conte și Anna timpul a așternut perdeaua opacă a
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
îndeaproape. Calea vi se va arăta, veți recunoaște totul. Din nefericire, peste restul discuției între conte și Anna timpul a așternut perdeaua opacă a uitării. Fusese văzut trecând prin sat, vorbind Dumnezeu știe cu cine, bătrân și sărac, cu o traistă peticită. Firul se curmă brusc, ca tăiat de o mână aprigă. Scotocind totuși în sertarele vremii, toți cei neîncrezători ori mânați de îndrăzneală au putut să găsească dovada clară a acestei călătorii. Plecase în grabă, căci pipa zăcea încă umezită
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cu umerii lăsați, îmbătrânită și ea, ca soacră-sa. Unde mergeți? Nu-i voie! De lângă ghereta de scânduri se desprinse o santinelă. La câmp, la grâu. Măcar paiele să le strângem, îi explică bătrâna, și-ntr-adevăr ceea ce o uimi scoase din traistă și-i arătă secerile. Luați-o la stânga. Pe partea cealaltă. Trebuie să ajungem la Prefectură, în centru, spuse Cerboaica. În sfârșit, ajunseră. Tânăra femeie explică portarului cine este. Portarul un bătrânel impozant în uniforma lui veche, dar atât de curată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
unui agramat negustor de pește. Fără s-o recunoască, fata îi întindea o cană mare, cazonă, de ceai. Întoarse umărul și lăsă fața în jos, mulțumind. Hai, mamă! Hai, odată! strigă, înțelegând că bătrâna a strecurat felia de pâine în traistă și se îndeasă să mai primească una. Primul impuls fu să arunce cana și s-o rupă la fugă, să dispară de-acolo, dar așa ceva ar fi stârnit indignarea generală. Foamea, care-i scormonea măruntaiele, o făcu să cedeze. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
doamnelor și domnișoarelor de la Crucea Roșie, care-l primiră cu țipete și triluri vesele. Să v-ajute Dumnezeu, maică! mulțumi bătrâna și se aplecă întunecată și mândră în fața prefectului. Își potrivi părul cărunt sub broboada neagră care-i alunecase, săltă traista grea acum, umflată, pe umăr și se-ntoarse spre noră, cercetând-o întrebător: Mai rămâi?! Cum să rămân! Bătrâna oftă și tăbârci traista, cu capul în pământ, uscată, mărunțică și totuși puternică, răspândind un aer de stabilitate, de rezistență și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
aplecă întunecată și mândră în fața prefectului. Își potrivi părul cărunt sub broboada neagră care-i alunecase, săltă traista grea acum, umflată, pe umăr și se-ntoarse spre noră, cercetând-o întrebător: Mai rămâi?! Cum să rămân! Bătrâna oftă și tăbârci traista, cu capul în pământ, uscată, mărunțică și totuși puternică, răspândind un aer de stabilitate, de rezistență și veșnicie, ca un duh al pământului. M-am gândit să nu te mai chinui. Tot nu-ți place ție la câmp și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
aer de stabilitate, de rezistență și veșnicie, ca un duh al pământului. M-am gândit să nu te mai chinui. Tot nu-ți place ție la câmp și nu te pricepi. De ce să te mai târâi după mine degeaba. Ia traista și du-te acasă. Mă descurc singură. Vorbea încet și ochii ei se umeziseră și luceau de plăcere, duioșie și bunătate. Răsuflă liniștită, ridică fața, împăcată în gândurile ei și, întorcându-le spatele, păși hotărâtă spre poartă cu pas cumpănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-ți face rău și pici jos când vezi... Au băgat-o în fabrica morții, și de-atunci... Vocea bătrânei era uscată și aspră. Se împrăștia și se sfărâma în aer ca o țărână: Hai odată, ce faci? Cerboaica descoperi în traistă ulciorul. Rănitul scoase un sunet moale din gât. Ochii îi luciră. Bău hulpav, cu sorbituri mari. Apa i se revărsa din gură, șiroindu-i pe bărbie și piept. Dinții îi clănțăneau pe gura vasului. Ochii-i creșteau în cap, alburii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Eram singur și fericit. Și tatăl meu era singur, deși cu siguranță în acele vremuri nu era fericit. Făcea haz de necaz, fredona în timpul bărbieritului, ținea pasul iute, îi saluta zâmbitor pe vecini, cu toate că în fiecare dimineață când pornea cu traista de pânză în care-și ținea pachețelul și vesta portocalie, de fiecare dată când pornea la lucru spre gară, unde avea de curățat cu măturoiul peroanele și scările, vedeam în ochii lui un fel de umbră de melancolie, sau nedumerire
Pawel Huelle - Eram singur și fericit by Radoslawa Janowska- Lascăr și Mihaela Cornelia Fis () [Corola-journal/Journalistic/2549_a_3874]
-
se va vedea cine a avut dreptate, atunci va ieși la iveală adevărul, pentru că adevărul iese întotdeauna la suprafață, ca uleiul. - Care adevăr? îl întreba mama. Dar el nu mai auzea; mergea prin curte cu capul plecat, pășea peste bălți, traista de pânză îi atârna pe umăr, iar eu simțeam că este și mai singur decât în ziua dinainte și că bravează, pentru că peronul gării nu e totuna cu schița corpului de navă sau cu cea a sălii de mașini, iar
Pawel Huelle - Eram singur și fericit by Radoslawa Janowska- Lascăr și Mihaela Cornelia Fis () [Corola-journal/Journalistic/2549_a_3874]
-
elementele din substrat din celelalte limbi romanice. În limba română, avem douăzeci și trei de cuvinte de acest tip (abur, brad, brâu, bucurie, buză, căciulă, cioc, copac, copil, fărâmă, fluier, fluture, ghimpe, groapă, gușă, mal, măgar, mânz, mugur, murg, rață, traistă, vatră), ceea ce reprezintă doar 0,96% din întregul inventar de cuvinte (cele mai multe dintre acestea apar și la Al. Graur, în Încercare asupra fondului principal lexical al limbii române). Situația este identică și în celelalte vocabulare reprezentative romanice, unde ponderea elementelor
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
ca ton fundamental al muzicei - scăparea țăranului de asuprire. Cum și ce fel nu se spune, dar în sfârșit scăparea lui. Acesta e drapelul lăsat în mînile viguroase ale onor. Costinescu care, cu inima în dinți și cu funia 'n traistă, [î]l va apăra. Iată dar un alt fragment al majorității grupat pe lângă acest drapel, fragment care n-are ridicola pretenție de-a fi virtuos. Din contra, unde găsește ceva pus rău, el pune bine. Iată deci două centre de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de prospețimea lumii. Ce au din toate minunile astea cei de la țară? Nimic. Nu știu toată viața decât muncă și iar muncă. Nu trecuse nici un an de când erau bucureștence, și deja îi disprețuiau pe țărani, pe cei "cu capu-n traistă", și le era milă de sora lor, Anica, măritată-n Tîntava și silită să rămână acolo toată viața, cu vaca și porcul ei, cu munca la roșii și gogoșari. După ce se saturau de rătăcit prin bâlci, fetele se dădeau în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și-apoi le dădeau drumul pe-afară, să patineze veseli până la prânz. Străbăteau zone de ceață și zone de limpezime până ce li se arăta prin aerul întunecat salcia. Se așezau pe gheață sub ea și mâncau ce-și luaseră-n traiste. Aruncau bucăți din crengile ei clinilor, care se-ncăierau pe ele, fiecare dornic să le aducă înapoi. Fumul norilor se-nvîrtoșea și se destrăma pe cer, iar rafalele de zăpadă îi izbeau umed în obraz. Gheața nu se mai vedea când
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de-atunci. Nu se-nserase încă, dar lumina era mai posomorită, învăluind priveliștea într-o mai adâncă melancolie. Stătea să ningă. Oricât ți-ai fi rotit privirile împrejur, nu se zărea țipenie de om. Maarten își legă patinele, își luă iar traista-n spinare și lunecă mai departe pe gheața cenușie. De foarte departe se auzeau bufnituri înăbușite: cineva tăia lemne. Patină fără gânduri, cu câinele alergând după el, câteva ceasuri, simțind mai mult decât văzând cum se întunecă tot mai tare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ghine!” Ia lumânarea de botez, care este împodobită cu flori, busuioc și material de rochie, bluză sau fustă, o aprinde și împreună cu nașul, dă părinților copilul zicând: „Primiți de la noi un cin Și de la Dumnezeu un creștin.” Nașii oferă o traistă plină cu cămășuțe, bonețele și pelinci (bucăți de pânză din in sau bumbac, din finet) care constituie zestrea pentru copil. Se mai dă o pernuță și oala de lut pentru încălzit apa la baie pentru cel mic. Cumătrii sărută mâna
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]