2,637 matches
-
este posibilă o astfel de suprapunere a extazieriii întru mistic peste existența în dura și încarceranta corporalitate? Cum poate fi trupescul atât de ferm eclipsat? Care este motivația ce susține despărțirea radicală dintre aderarea la imperativele imanentului și cele ale transcendentului, desprinderea resurecționară a chemărilor spiritului de cele ale trupului? De ce nu se optează pentru o formulă de echilibru și simbioză între cele două instanțe ale ființei umane? În cazul celui care își asumă o continuă trăire mistică versiunea unor cedări
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
a suferi pentru ceilalți? În ce context este acceptat spectrul celorlalți semeni în universul închis spre propria tensiune a celui care s-a întors dinspre imanență asumându-și printr-un salt peste orice reper de oprire și măsură viața întru transcendent? Și ce funcție împlinește un astfel de spectru? Concretizarea dorinței de retragere spre viețiuirea întru mistic, desprinderea efectivă din planul dinamicii sociale pentru integrarea într-o continuă trăire dăruită sacralității este urmată îndeaproape de copleșitoarea survenire a celor dintâi iluminări
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ei își are începutul parcursului temporal și agonicul sfârșit sub însemnele transcendenței. Viața umană în corporalitate se înfiripă dinspre absolutul nematerialității și se destramă către trezirea cutremurantă întru acesta. Bucuria mistică ce alungă umbrele tristeții survine pe fondul conștientizării realității transcendente ca plan nerelativ și indisolubil spre care ființa umană poate și trebuie să-și investească întreaga concentrare de resurse și potențe. Spre deosebire de efemeritatea structurilor temporale, dimensiunea surprinsă de privirea ce se desprinde din orbirea mundanului relativ oferă deplinătatea și siguranța
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
al transcendenței se dovedește a fi, în finitudinea sa insignifiantă, parte a unei armonii supracosmice. Odată cu revelarea acestor evidențe mistice majore, se impune ca necesitate firească și fundamentală redirecționarea și reproiecția energiei spirituale a celui care se refuză imanentului spre transcendent. Bucuria descoperirii absolutului spiritual este urmată de fericirea extaziată a înălțării spre acesta. Tristețea realităților umane inserate fluxului istoric, neîmplinirile, continua alergare metafizică întru inutil și spectrul sumbru al disoluției fatale se arată acum ca stări ce-și pot prelungi
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pendularea între încrederea și descurajare, între fermitate și șovăire, între certitudine și îndoială. Greutatea întunecată a lumii efemere apasă încă sufletul atins de melancolia zărilor divine. Descătușarea inimii întru luciditatea ce descoperă statutul insular al vieții corporale în extensiile nesfârșirii transcendente este un pas dincoace de sine, un salt al apocalipsei personale. Dar apocalipsa implică nu doar imaginea întâlnirii cu adevărul primordial ci și resurecția înnoitoare, incendierea cataclismică a trecutului, punctarea epifanică a prezentului și anularea viitorului ca posibilitate temporală. Omul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
nu trebuie să urce spre spirit ci să fie doar trepta pe care acesta pășește în drumul său spre transcendență. Este posibilă o suprapunere a extazierii mistice peste existența în corporalitate numai sub spectrul unei depline aserviri a trupului scopurilor transcendente ale sufletului. Instinctul devine mut fiind împins către sărăcia metafizică a restrângerii numai întru supraviețuire. Eclipsarea trupescului de către ascendențele spiritului se dovedește mai fermă cu cât acesta din urmă își trăiește mai profund resurecția determinată prin revelația mistică. Apocalipsa personală
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de greutatea metafizică a materiei. Aderarea la imperativele transcendenței, desprinderea chemărilor trupului de cele ale spiritului se dovedește, în acest context, o etapă ce urmează unei aprecieri trans-existențiale corecte. Revelația permite această apreciere fundamentală ea susținând și resurecția îmbrățișării deschiderii transcendente dublată de refuzul prăbușirii în ascultarea supusă a exigențelor corporalității. Rezumativ, până acum secvențele care au fost evocate în ordinea succesiunii lor drept constituiente ale saltului spre absolutul dimensiunii spirituale sunt: chemarea adresată ființei umane de către transcendență, asumarea acestei chemări
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ale saltului spre absolutul dimensiunii spirituale sunt: chemarea adresată ființei umane de către transcendență, asumarea acestei chemări, survenirea în tensiunea sufletului a incandenscentei dorințe pentru saltul spre abisurile divine, revelația insignifianței așezării în freamătul istoric ireversibil raportată la descoperirea veșniciei sublimului transcendent și fundamentala reînnoire, resurecție apocaliptică la nivelul conștiinței individuale. Aici apare respingerea adeziunii la iureșul de senzații ce reverberează în fiecare particulă celulară a trupului, refuzul de a răspunde strigătului primar ce răzbate din fluiditățile organicului. Așadar, reînnoirea, resurecția mistică
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în amplitudinea revelației susține resurecția conștiinței ce se aruncă în ascendențele mistice dar resortul acestei reînnoiri, atomul ce activează, tonifică și extinde metamorfoza întru spiritual a conștiinței se află în plenitudinea voinței individuale. Ajunsă în stadii superioare ale saltului spre transcendent, fosta prezență umană ancorată în cotidian trebuie să-și supună dinamica existențială unei noi alegeri. Dacă prima îi cerea să decidă întru proiecția spre imanent și cea către transcendent, a doua îi solicită să opteze între a rămâne contemplatorul-trăitor al
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în plenitudinea voinței individuale. Ajunsă în stadii superioare ale saltului spre transcendent, fosta prezență umană ancorată în cotidian trebuie să-și supună dinamica existențială unei noi alegeri. Dacă prima îi cerea să decidă întru proiecția spre imanent și cea către transcendent, a doua îi solicită să opteze între a rămâne contemplatorul-trăitor al spiritualității absolute și a se pierde, a se topi mistic în tensiunea acesteia. În prima variantă ontică resurecția se dovedește a fi amplă dar parțială, în cea de-a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
se topi mistic în tensiunea acesteia. În prima variantă ontică resurecția se dovedește a fi amplă dar parțială, în cea de-a doua este totală stingându-se în propria perfecțiune. De asemenea, în cazul primei opțiuni cel pătruns de revelația transcendentului adoptă exercițiul renunțării la imanent raportându-și ființa numai către absolutul spiritual. În situația celei de-a doua paradigme el își asumă total povara copleșitoare a sacrificiului. De fapt, este vorba despre a opta între oprirea sufletului la o altitudine
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
imanent raportându-și ființa numai către absolutul spiritual. În situația celei de-a doua paradigme el își asumă total povara copleșitoare a sacrificiului. De fapt, este vorba despre a opta între oprirea sufletului la o altitudine superioară a evoluției spre transcendent sau a continua ascensiunea depășind acest nivel excepțional către înălțimi inexprimabile. Odată ce a ales continuarea înaintării în adâncurile transcendenței, sufletului celui ce deja a devenit mistic se confruntă cu drama tainic-divină a sacrificării. Dacă actul renunțării presupune o decuplare, o
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ofrandă. Așa cum renunțarea indică un demers diferit de cel al sacrificiului din trăirea mistică tot astfel și durerea determinată prin frecventele pierderi suportate în banalul social reprezintă o stare existențială distinctă față de suferința celui ce jertfește în proiecția spre piscurile transcendentului. Astfel, omul ancorat cotidianului se confruntă cu multiple înfrângeri, scăderi ale potențelor și cumulului său dezvoltat prin conflict și ambiția depășirii celorlalți. Aceste cedări din propria posesie sunt împlinite sub presiunea constrângerii exterioare și a neputințelor ce cuprind interioritatea. Aici
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
într-un mod autoînșelător suferință. Una dintre stările în care pot fi prezente în realitatea lor tulburătoare, sacrificiul și suferința nefiind evocate doar numele fără substrat al acestora este trăirea mistică ce și-a atins piscurile propriei ascendențe spre absolutul transcendent. Sacrificiul întru suferința jertfirii de sine este gestul abisal în care dragostea autentică se revarsă într-un flux de pace a sfințeniei. Cel care, printr-un titanic efort, și-a eliberat conștiința din imanent proiectând-o neoprit mereu mai aproape de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
întru suferința jertfirii de sine este gestul abisal în care dragostea autentică se revarsă într-un flux de pace a sfințeniei. Cel care, printr-un titanic efort, și-a eliberat conștiința din imanent proiectând-o neoprit mereu mai aproape de finalitatea transcendentă depășește faza renunțării și poate să se lase pătruns de cea a sacrificiului. Astfel, corporalitatea la care a renunțat, pe care a exilat-o în periferia existenței sale dedicate misticei ascensiuni, este preluată din nou ca mijloc și ofrandă prin
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
din nou ca mijloc și ofrandă prin care sinele se poate sacrifica. Aici trupul este supus total superiorității perfecționate a spiritului care nu mai luptă cu instinctul acesta fiind deja mistuit. Dragostea celui care atingând un astfel de nivel întru transcendent a devenit rug mistic în sferele absolutului învăluie acum și dimensiunea imanentului respins anterior. În acest context, precum în cazul corporalității, tentațiile lumii ancorată în timp nu mai pot primejdui înălțimea misticului. Spiritul acestuia nu mai înfruntă chemările și limitata
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Spiritul acestuia nu mai înfruntă chemările și limitata ofertă a banalului social deoarece privirea sa caută și pătrunde dincolo de zadarnica lor insistență, dincolo de voluptatea peste care acum el trece cu forța unei plutiri nesperată în fazele anterioare din evoluția spre transcendent, pe treptele unde lupta cu seducția lumii profane era copleșitoare. Și ce caută dincolo de chipul mundaneității rătăcite în desișul succesiunii temporale sufletul înalt al misticului ce se apleacă peste imanent? Dragostea și dispoziția sa de sacrificare a propriei ființe vizează
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
transcendenței ce s-a picurat în el. Asumându-și cândva chemarea transcendenței, misticul i-a recunoscut prezența în sine și dincolo de imanent. Și poate că la rândul său, a fost dezvrăjit din mirajul efemerității, a fost deșteptat în ascultarea chemărilor transcendente de un alt temerar al piscurilor spirituale.... Din perspectiva celor evocate mai sus se poate afirma faptul că spectrul celorlalți semeni este acceptat în sfera de profundă experiență spirituală a misticului deplin. Fără coborârea spre ceilalți și efortul sacrificant al
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
piscurilor spirituale.... Din perspectiva celor evocate mai sus se poate afirma faptul că spectrul celorlalți semeni este acceptat în sfera de profundă experiență spirituală a misticului deplin. Fără coborârea spre ceilalți și efortul sacrificant al luminării lor desăvârșirea individuală întru transcendent nu și-ar atinge apogeul rămânând asemeni unei rostuiri neterminate. Fără dragostea pentru autentica valoare întru spirit a semenilor prăbușiți în mareea pierzătoare de efemerități și motivații relative ascendența prin abisurile ce se ascund învăluind imanentul ar semăna cu un
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
semenilor prăbușiți în mareea pierzătoare de efemerități și motivații relative ascendența prin abisurile ce se ascund învăluind imanentul ar semăna cu un metafizic zbor întrerupt de puternicii curenți ai orgoliului și admirației pentru propriul sine. În ierarhia spre și întru transcendent, dincolo de actul renunțării se întind imensitățile ontice ale sacrificiului pentru ceilalți sub spectrul divin al dragostei mistice, statutul existențial ce poate fi acceptat sau respins de opțiunea voinței individuale. Cel care încearcă tranzitarea unor astfel de înalte sfere refuzându-se
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în aroganța forței sale spirituale agent al transcendenței răsturnate, mistic al demonicului ce-i insuflă tentația îndumnezeirii negative. Aproape de cerul zeilor învăluiți în taină, sacerdotul luminos al compasiunii își urmează poteca astrală neatins de tentacolele mândriei atemporale. Pasul său spre transcendent străpunge selenar apăsarea nopții imanentului descoperind umanității sacralitatea izbăvitoare a spiritului. Întâlnirea cu răutatea celulalt implică o ciocnire opozitivă în care negativitatea opresivă își poate aroga o formă deschisă a demersului său incisiv sau una înșelătoare, vicleană. Acest chip viclean
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Astfel, deși ascuns, focarul stelar al spiritualității luminează mundaneitatea și ne-omenscul ateului. Dacă fascicolul său s-ar stinge meta-timpul unui colaps universal ar fi inaugurat. Misticul propune ființei proprii ca scop al ascendențelor sale sfințenia și luciditatea clarvăzătoare. Ne-omenescul transcendent se relevă în plenitudinea sa atunci când acest scop a fost atins. Este viziunea și experiența angelicului și demonicului, a pulsiunilor paradisiace și infernale, a prezenței divine izbăvitoare și a tentației șoptită din neguri șerpuitoare. În cutremurul extazului misticul înțelege gravitatea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
decât se întâmplă cu ierarhiile organicului inferior. Astfel, clarvăzătorul ce ascede spre sfințenie indică ca terifiantă prezență comparativă un intelect al tenebrelor, o flacără a unui zeu răsturnat ce-și oglindește fardarea diabolică pe chipul celui rău. Acest ne-omenesc transcendent îl surprinde misticul în saltul său peste viziunea ateului pe care o acceptă ca reală dar insuficientă. Aici apare umbra demonului care se revarsă peste chipul celui cucerit de răutate asemeni unei implozii crepusculare. Ce apare, în acest caz, este
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
negativă pe cel în preajma căruia și-a ancorat prezența malefică? Dacă această prezență ar înlănțui conștiința umană impunându-i, fără acordul ei, tensiuni obscure atunci ființa adamică ar fi doar o victimă inocentă a unor decizii elaborate dinspre ne-omenescul transcendent. Ne-aderând în interioritatea sa la astfel de imperative ea s-ar afla în afara sferelor păcătuirii, însăși noțiunea de păcat, dintru început corelată cu cea a opțiunii libere, dovedindu-se aici himerică, fără corespondență în realitatea umană. A accepta adevărul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
realitate umană ce trebuie acceptată și susținută deplin. Pentru mistic, eul corupt, în speță cel pătruns de răutate, ratează introspecția tocmai prin actul înțelegerii a ceea ce este demonic drept uman. Acest eu nu sesizează, așadar, dincolo de sinele său negativ, prezența transcendentă ce l-a răpit deja spre vârtejuri infernale lăsându-l totodată în mijlocul lumii ca semn și profeție al unui ev îndepărtat de promisiunea Edenului coborât din înalt. Pentru mistic, spiritul corupt, cu precădere cel prăbușit în răutate, nu cunoaște, așadar
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]