1,736 matches
-
realizate fără proteste publice. În condiții democratice, lumea pare să fie cuprinsă de amploarea și nesiguranța problemei referitoare la cine guvernează sau cine ar trebui să guverneze. Relațiile de putere existente sînt tratate (și înțelese) drept contingente, lipsite de garanțiile transcendentale ale certitudinii absolute și ale ordinii ierarhice, doar ca produs al unor actori situați în instituții și care-și exercită puterea în cadrul și asupra mediului lor social. Tocmai această calitate de autocercetare și de autodestabilizare a regimurilor democratice este aceea
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
cu exactitate. O lungime, circumferința, fiind o linie curbă, și altă lungime, diametrul, fiind o linie dreaptă, fac existența proporției mai puțin sigură decât este proporția diagonalei unui pătrat cu latura; dar, întrucât trebuie să existe un asemenea număr, numerele transcendentale au intrat gradual în sistemul numerelor. Astfel, printr-o extensie adecvată a ideilor anterioare de numere, numerele transcendentale au fost admise în mod consecvent în sistemul de numere, deși puțini studenți se simt confortabil în prezența aparatului tehnic pe care
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
existența proporției mai puțin sigură decât este proporția diagonalei unui pătrat cu latura; dar, întrucât trebuie să existe un asemenea număr, numerele transcendentale au intrat gradual în sistemul numerelor. Astfel, printr-o extensie adecvată a ideilor anterioare de numere, numerele transcendentale au fost admise în mod consecvent în sistemul de numere, deși puțini studenți se simt confortabil în prezența aparatului tehnic pe care îl folosim în mod convențional pentru a arăta această consecvență. Meșterind mai departe la sistemul de numere, am
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
misivei autorului către Kant, publicată în apendicele scrierii "efectele favorabile și defavorabile ale filozofiei critice avute până acum". Adept al unui "realism relativ" (Verhältnis- Realismus), Jenisch intepretează idealismul kantian nu în sens absolut, ci în sens critic, așadar ca idealism transcendental: întrucât intelectul nostru nu este "arhetipic", ci "ectipic", cu alte cuvinte nici originar, nici capabil să producă el însuși ideile și conceptele pe care le cunoaște, ci limitat și finit, lucrul în sine nu poate fi eliminat. Se păstrează așadar
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
termenul va fi utilizat în sens tehnic de nimeni altcineva decât tinerii Schelling și Hegel. În timp ce Schelling ia act de polemica dintre Jacobi și Fichte și respinge acuzația potrivit căreia el însuși ar fi un nihilist, Hegel revendică necesitatea nihilismului transcendental ca procedeu metodic al filozofiei. În eseul Credință și știință (Glauben und Wissen, 1802), publicat în "Kritisches Journal der Philosophie", revista condusă împreună cu Schelling, acesta ia atitudine în legătură cu controversa dintre Jacobi și Fichte și îi critică pe amândoi, alături de Kant
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
amândoi, alături de Kant, ca dualiști. Argumentul principal adus împotriva lor este că aceștia rămân blocați într-o dihotomie ontologică de fond, nereușind să includă cu totul ființa în gândire. În acest context Hegel afirmă împotriva lui Jacobi că "nihilismul filozofiei transcendentale" al lui Fichte este un pas metodologic inevitabil, dar în același timp împotriva lui Fichte că nihilismul său este doar relativ și incapabil să ajungă la acea gândire pură în care este depășită opoziția față de ființă. "Prima sarcină a filozofiei
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
cuprins de singura dispoziție în măsură să corespundă destinului epocal al nihilismului și al tehnicii, așadar epocii zeilor refugiați și al noului zeu ce va să vină: Gelassenheit, atitudinea împăcată a "abandonului". Capitolul 12 Nihilism, existențialism, gnoză Dumnezeu este condiția transcendentală a absurdității universului. Fără îndoială, opera lui Heidegger furnizează o contribuție fundamentală la analiza nihilismului european. Aceasta pune însă în lumină, în rezultatele sale ultime, un paradox singular, care este în același timp paradoxul unei părți semnificative a gândirii contemporane
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
istorii ale nihilismului, și anume că în limba italiană sunt atestate prezențe destul de vechi ale cuvântului 236. Acesta este folosit în mod incidental de Pasquale Gallupi în Considerazioni filosofiche sull'idealismo trascendentale e sul razionalismo assoluto (Considerații filozofice despre idealismul transcendental și despre raționalismul absolut), publicate cu un an înaintea morții, în 1845. Galluppi face aluzie la poziția lui Zenon din Eleea, care neagă și respinge mișcarea, definind-o ca "nihilism"237. Acesta folosește așadar conceptul într-o accepție tehnică pentru
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
cum psihologia se apropie de fenomene, Husserl susține că important nu este să se vorbească despre felul cum are loc fenomenul sau despre cum poate fi acesta dedus, ci despre reducția la fenomen, în acest sens discutând despre fenomene reduse transcendental și valorificând esența. Husserl propune metoda fenomenologică 92 pentru a descifra problema reprezentării din perspectiva conștiinței, susținând că aceasta este întotdeauna intențională și eliminând distanța dintre subiectul reprezentării și obiectul acesteia 93. Intenționalitatea conștiinței este cea care are capacitatea de
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
legat de o multitudine de interpretări care conduc spre o acceptare a planului fizic prin transcendență. Un simbol autentic funcționează ca un întreg complex de "semne polivalente semantic, focalizatoare sub aspect psihologic și inductoare de valori și sensuri vizând luminosul, transcendentalul, insondabilul"309. De fapt, în timp ce semnul rămâne ancorat în funcția lui practică, simbolul, chiar dacă o are la bază, o depășește pentru a contura o dimensiune hermeneutică a existenței. La fel ca și mitul, simbolul este supus devenirii, formele acestuia având
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
ținând cont de adevărata ei natură, ca mediere și sinteză. Cu ajutorul lui Leibnitz și al lui Kant, care au deschis drumul, idealiștii germani Fichte, Hegel și Schelling plasează identitatea în centrul filosofiei lor, susținând că are la bază o reflecție transcendentală. Acești gânditori sunt preocupați nu de simpla unitate a lucrului cu el însuși, ci de sinteza mediată a subiectului cu obiectul, a subiectivității cu obiectivitatea. Astfel, dacă am pune ideea lui Parmenide, ‚Ideea și Ființa sunt la fel' în contextul
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
că există și alte posibilități. În această stare de spirit, ajungem la a șaptea și cea din urmă dintre sugestiile mele. Declarațiile făcute de liderii Al Qaeda nu se bazează pe fapte, dar nici nu sunt frivole. Aceștia abordează probleme transcendentale legate de istorie, identitate și credință. Pentu a ne face auziți, trebuie să tratăm lucrurile cu aceeași profunzime. Cele trei religii monoteiste prezintă o bogată tradiție de principii, valori etice și credințe comune. Fiecare dintre ele prețuiește dreptatea și compasiunea
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
Cristos, Fecioara Maria, Krishna, un înger sau un diavol, raiul, iadul, purgatoriul etc."146 Mai clar, prin experiență religioasă putem înțelege tot ceea ce poate fi trăit și perceput înaintea oricărei încercări de formulare rațională, desemnând reacțiile omului religios în fața misterului transcendental, a sacrului 147. Subliniem cu această ocazie însemnătatea atributului religios al omului, acesta condiționând în mare măsură esența și calitatea experienței religioase. Legat de acest aspect, cardinalul Paul Poupard arăta, în deplin acord cu concepțiile lui Mircea Eliade, că "oriunde
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
orice discuție pe marginea subiectelor de ordin religios. Mai mult decât atât, calitatea experienței religioase cunoaște la rândul său diferite grade de profunzime, atingerea nivelului mistic asigurând "fără îndoială cea mai profundă experiență religioasă"149, prin comuniunea absolută cu misterul transcendental, aflat dincolo de orice expresie concretă a vizibilului sau a sensibilului. Astfel enunțate, deși ar putea să pară restrictive, aceste definiții reușesc totuși să surprindă și esența convingerilor noastre, deschizând drumul unor interpretări și dezvoltări ideatice viitoare. Accepțiunea pe care o
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
al creațiilor artistice inspirate de sistemele de valori religioase, care au îmbogățit în mod prolific toate domeniile artei, atât arhitectura, pictura și sculptura, cât și celelalte expresii ale spiritului creator beneficiind de pe urma acestei milenare colaborări. Descriind experiența omului în fața Misterului transcendental, Rudolf Otto făcea referire la trezirea "sentimentului stării de creatură"150, a cărui însemnătate consta în ideea aneantizării de sine, a conștientizării propriilor slăbiciuni și a dependenței omului de divinitate. Afirmarea acestei expresii deschidea calea unei discuții privitoare atât la
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
existență a oamenilor. În ansamblu, din perspectiva diferitelor viziuni filosofico-religioase referitoare la formele de reprezentare a sacrului, au putut fi sintetizate unele forme generale, care înglobează majoritatea concepțiilor și manifestărilor religioase ale omenirii. O asemenea sinteză 296 cuprinde viziunile Misterului transcendental, ale monoteismului "primitiv", ale politeismului marilor culturi, ale dualismului 297 și monismului religios, ale reprezentărilor prin simboluri, și nu în ultimul rând, a celor antropomorfice (sub forma unui Dumnezeu "personalizat"). Însă, ca o particularitate a tuturor acestor viziuni, o serie
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
concept despre care am mai discutat pe parcursul acestei cărți: cel de simbol 464. Găsindu-și relevanța atât în spațiul trăirilor religioase, cât și în cel al creațiilor artistice, simbolul 465 este folosit în exprimarea unor noțiuni și idei de natură transcendentală, comune celor două domenii, îmbogățindu-le sensurile spirituale și valorificându-le prin inedite expresii vizuale. În aceste condiții, reprezentările vizuale ale sacrului au cunoscut de la o civilizație la alta evoluții diverse, care au dat naștere și unor problematici ce nu
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
un rol fundamental în definirea acestei zone artistice, Hegel subliniind faptul că "arta simbolică poate fi numită (...) în general sacră" 483, având în centrul proceselor sale creatoare expresia divinului. Prin aceasta, capodoperele artei sacre sunt considerate expresii sublime ale spiritului transcendental, care se face vizibil și se manifestă prin ele. De aici apare și acea interpretare, conform căreia arta sacră reprezintă, în realitate, creația divinității, epitetul de sacru sinonim, în acest caz, celui de sfânt fiind un argument al acestei situații
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
sensul de artă a Bisericii, servind practicării cultului și celebrărilor religioase. Din acest punct de vedere, ea se află într-o strânsă legătură atât cu spațiul, cât și cu timpul sacru, marcând aspectele relevante ale acestora. 4. Arta sacră = arta transcendentală. În această lumină, arta sacră este cea care deține o semnificație religioasă, fie prin mesaj, fie prin formă, temă sau stil. Fiind ghidată de un ideal de factură spirituală, ea urmărește să-și autodepășească natura materială, urmărind idealul transcenderii. 5
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Dumnezeu, în timp ce venerarea semnifică manifestarea unui respect deosebit pentru cineva sau ceva. Acesta este și cazul celebrelor "Libri Carolini", scrieri controversate, comandate de Carol cel Mare clerului franc, în care confuzia amintită avea să genereze începutul transformării imaginii iconografice din transcendentală în decorativă. (Cf. Mihaela Palade, Iconoclasmul în actualitate: de la "moartea lui Dumnezeu" la moartea artei, Editura Sophia, București, 2005, p. 26). 386 Paul Evdochimov, Arta icoanei: o teologie a frumuseții, Editura Meridiane, București, 1992, p. 175. 387 Meritul evidențierii în
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
decorporalizări și dedublări. La ședințele de spiritism de la vila sa, participau personalitățile marcante ale orașului cunoscătoare în materie, din acea perioadă premergătoare celui de al doilea război mondial. În acea seară profesorul îi uimi pe participanți, prin fenomene poltergeist, levitație transcendentală, dedublări. Mobila și obiectele din cameră au început să se miște ridicându-se în tavan, fotoliile și scaunele cu tot cu ocupanți zburau prin aer, după care au penetrat zidul ieșind afară în curtea vilei, survolând-o aproximativ cinci minute, după care
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Pilonii metafizicii sunt turnați din tulburătoare semne de întrebare. Stăm de mii de ani precum Sf. Sebastian în bătaia tuturor săgeților metafizice. Artei i se trage nemurirea îndeosebi de la filonul metafizic. Pentru credincioși glasul clopotului este cel mai tulburător e-mail transcendental. Nu-mi găsesc sufletul nici acum, d-apoi când voi fi nevoit să-l recuperez din bolgiile ... Paradisului? Poate cea mai populară descoperire a omului este semnul întrebării. Sensul vieții este geamăn cu credința. Lumea se echilibrează prin paradoxuri. Ne
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
lucru decât îngerii. Nu poți sluji pe Dumnezeu, înjosindu-i pe oameni. Țăranii au un suflet de catedrală, dar bani - doar pentru troițe. În biserică te așteaptă aproapele, în bibliotecă - departele tău drag. Clopotele rup felii de Absolut. În afara fiorului transcendental, nu există nici păcat, nici mântuire. Toate religiile propovăduiesc umilința. Cerul nu-i acceptă pe revoluționari. Deși femeile sunt înecate în evlavie și generozitate, până acum nici una nu a întemeiat o religie. Și cei care au transformat pământul în rug
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
lecturii constă fie în absența cititorului, ori în superficialitatea prestației lui. Veleitarii sunt un soi de ciocoi rătăciți în artă. Unele jurnale literare sunt mai mult denunțuri, decât artă. Muzica - această arhitectură a eterului. Vâna esențială a artei rămâne fiorul transcendental. Arta nu trebuie să râvnească la impactul mediatic al reclamelor. Este mai ușor să scrii un roman postmodernist, decât să - l citești. În artă, nu se poate miza pe o celebritate câștigată ca la loz în plic. În teatru și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ascunsă lista falimentelor provocate de abuzul sistematic al rațiunii. Dacă am privi dintr-o perspectivă failibilistă temeinic argumentată sau, altfel spus, nejustificativă, nu abuzează de rațiune doar teoreticianul scientist, ateul dogmatic, ci și teoreticianul care pretinde că fără metafizica sa transcendentală credința ar fi doar o fabulație mitică. „Omul absolut” a îmbrăcat, uneori, hainele „cioclului lui Dumnezeu” sau pe cele ale „secretarului Absolutului” - convins, atât într-un caz cât și în celălalt, că este de partea „marii filosofii” și a „rațiunii
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]