1,145 matches
-
decît o abordare de astre, pentru determinarea sau provocarea Versului Jubilator, Consistență și Nedeterminare unite, tehnicile oamenilor abia ajung". Autorul Isarlîk-ului recunoaște că un veac nu-i suficient pentru un salt de la cîntecul lumesc la o poezie de experiență și transfigurare, încît, în încheiere, crede că e nimerit să mă eschivez la timp în celălalt univers de curății și semne. Încă o dată Ion Barbu își afirmă propriul univers ca unic și suficient sieși - Sfînt timp și hrană sieși, Hagi rupea din
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
în tentativele de înălțare din starea de "păcătoasă înșelăciune" la aceea de regăsire a lui Dumnezeu. În contextul de față ne vom limita la a spune doar că ultimile trei funcții au finalitate optimist-întemeietoare, întrucît vizează [Propp, 1993:63-65]: 29) transfigurarea eroului (colectiv sau/și singular); 30) pedeapsa răufăcătorului; 31) căsătoria eroului și înscăunarea sa ca împărat. După opinia noastră, chiar dacă acestor funcții li s-ar putea asocia și o simbolistică particulară, ele corespund unei deschideri eshatologice a textului biblic, pe
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
înscăunarea sa ca împărat. După opinia noastră, chiar dacă acestor funcții li s-ar putea asocia și o simbolistică particulară, ele corespund unei deschideri eshatologice a textului biblic, pe care istoria umană nu a derulat-o încă în întregime. Astfel, dacă transfigurarea poate să înseamnă reapariția binelui deplin în lume, prin persoana și sacrificiul lui Hristos, pedeapsa răufăcătorului urmează a se întîmpla cu deplinătate la o doua venire a lui Mesia, cînd ar avea loc regăsirea omului cu Dumnezeu printr-o căsătorie
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
din casa tatălui tău”» (Gen 12,1). Primul cuvânt pe care Dumnezeu i-l adresează lui Abraham se repetă de-a lungul întregii vieți a lui Abraham, în mod special pe «muntele» (Gen 22) ipoteticei jertfe, conducând spre o profundă transfigurare. Motivul pentru care Dumnezeu îl cheamă din nou pe Abraham este acesta: pentru ca Isac să se poată naște cu adevărat de sus, ca fiu unic, nu atât ca fiu unic al lui Abraham, ci unic în sine, adică irepetabil. Lui
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
17; C. Zărnescu, „Trebuia să se nască Brâncuși”, TR, 1982, 7; Valeriu Râpeanu, Dramaturgi contemporani în oglinzi paralele, FLC, 1984, 4; Constantin Cubleșan, „Dramaturgi români contemporani”, TR, 1984, 15; Alex. Ștefănescu, Noua dramaturgie, RL, 1984, 28; Adriana Iliescu, Biografie și transfigurare, RL, 1989, 28; Sud-Vest. O antologie a scriitorilor contemporani din Oltenia, Craiova, 1998, 99-100; Dicț. scriit. rom., II, 82-84; Luminița Marcu, Dialoguri bine temperate, RL, 1999, 16; Constantin M. Popa, Efectul de rezonanță, R, 1999, 3; Popa, Ist. lit., II
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286746_a_288075]
-
puțini se interesează de trecutul țării lor"411 și că ignorarea experienței înaintașilor împiedică procesul de modernizare a țării. În publicistica eminesciană, trecutul este ilustrat de figuri istorice memorabile, de fapte de eroism care dobândesc valoare exemplară pentru generația contemporană. Transfigurarea utopică a trecutului, trecerea sub tăcere a aspectelor negative, se înscrie în trama mitului vârstei de aur, bogat ilustrat de scrisul eminescian. Dezamăgit de actele clasei politice românești, gazetarul se întoarce spre trecut ca spre un spațiu compensatoriu și nu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ajungând la concluzia că "acel pământ nu l-am cucerit, n-am alungat pe nimenea de pe el, că e bucată din patria noastră străveche, este zestrea împărțitului și nenorocitului popor românesc"433. Pe aceeași linie, a logicii exemplului, se înscrie transfigurarea hagiografică a destinului unor personalități istoric atestate 434. Nume precum Matei Basarab, Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare sau Al.I.Cuza sunt invocate frecvent de Eminescu în cadrul articolelor, fiind oferite drept modele contemporanilor: Până la sfârșitul sutei XV-a românii
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
jovial devine, în exil, nocturn, îndoliat: "Laeta fere laeta cecini cano tristia tristis / Conveniens operi tempus utrumque suo est" (Pontica III, 9, 33-36) sau "Flebilis ut noster status est, ita flebile carmen / Materiae scripto conveniente suae" (Tristia V, 1, 5-6). Transfigurarea stărilor sufletești pendulează de la exaltare și nostalgie la resemnare și revoltă, dar varietatea motivelor și subiectelor care susțin temele elegiilor sale compensează monotonia lamentației. Th. Burette 35 considera, pe nedrept, că Tristia și Pontica sunt "doar o lamentare cântată în
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
dintre memoria voluntară și memoria involuntară "nu numai că nu figurează în opera domnului Bergson, ci este chiar contrazisă de ea"26 (suprapunerea dintre "subiectul" și "obiectul" cunoașterii depășește, la Proust, momentul dinamic al vitalismului bergsonian, atingând treapta extatică a transfigurării și a conștiinței de sine). Dar, dincolo de eroarea semnalată, Camil Petrescu interpretează abuziv (tot în cheie "bergsoniană") însăși poetica romanului proustian, roman al cărui mecanism de producere s-ar datora numai "structurii afective" ce călăuzește memoria naratorului, chiar și atunci când
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
De data aceasta, preambulul trebuia să justifice, am spus-o deja, emanciparea completă a personajului și a ficțiunii, desprinse programatic de lumea evocată în paginile memorialistice. Prin urmare, dacă Lovinescu înțelegea romanul ca pe o formă de lectură (și de transfigurare) a vieții, și dacă prima treaptă a acestui complex proces o constituie opera memorialistică, era firesc ca o dată cu Bizu scriitorul, ispitit de imaginația creatoare, să se transforme într-un cititor tot mai infidel față de "document" și de așa-zisa "realitate
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de care scriitorul-narator își amintește o dată cu reîntoarcerea obișnuită la Fălticeni, în vacanța de vară (călătoria cu trenul constituie un leitmotiv simptomatic, ca un acord muzical plasat la începutul narațiunii-"simfonie"). În linii mari, reproșurile cu pricina vizau insuficienta capacitate de transfigurare a documentului biografic fapt ce ar fi determinat insuccesul cărții, judecată tendențios, în trena sămănătorismului și a literaturii de atmosferă, aducând totodată nefericitului erou lovinescian un serios prejudiciu de imagine printre locuitorii patriarhalului târgușor moldovenesc. Într-adevăr, situându-se imediat
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pare să fi înșelat așteptările inginerului cu suflet sensibil. Din scrisoarea critică a lui Bizu merită reținută și observația că diferența dintre "romanul" unei vieți oarecare (la îndemâna oricărui veleitar cu memorie bună) și marea literatură (operă de imaginație și de transfigurare) ar ține de "formă", și nu de "conținuturi" (epicul, "amintirile", "documentul" în sine). Așa se explică de ce "forma" romanului lovinescian se cristalizează atât de lent, ca o expresie sublimată a dialogului dintre "ficțiunea romanțată" (atribuită predispozițiilor inconștiente ale psihicului) și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
că Eminescu plasează conștiința într-un plan metafizic 111, și nu în cadrele restrânse ale unei psihologii individuale (ca Lovinescu). Prin urmare, "filosofia" vehiculată de opera eminesciană contribuie și ea, prin necesarul proces de dezindividualizare pe care îl solicită, la transfigurarea mitică a biografiei și la ipostazierea abstract-simbolică a scriitorului drept "geniu" însingurat și neînțeles. În aceeași ordine de idei, plecând de la observația că lirica lui Eminescu (o "lirică mascată") "e mai ales a eului individual", Tudor Vianu afirma, cu îndreptățire
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
-l mai văd așa cum este; [...] ochiul izbutește să schimbe realitatea (s.n.). Mă apucă o furie de a distruge materia" ș.a.m.d. La originea actului creator (definit în studiile de antropologie drept un fenomen de "proiecție"140) stă deci dorința transfigurării realului, care se manifestă și ca obsesie a auroralului, a elementului genezic: "[...] realizarea este, negreșit, un fapt mare și categoric" dar mult mai de preț e devenirea, "momentul unic al începutului, al punctului inițial de evoluție și de metamorfoză". În locul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
sugestiei", pentru că înțelegea fenomenul de decantare a sensului ca pe un proces integrator 234. Integrator e și raportul dintre discurs și psihologia personajului, marcând o relație de interdependență. Clișeul joacă, de fapt, rolul unui catalizator, ce ajută, de pildă, la transfigurarea (mitică, literar-ficțională) a "evenimențialului", "realității", "istoriei"235. Dar același efect "transfigurator", ce "îngheață" imaginea lumii într-o serie de posturi hieratice, e urmărit și de melodramă! Pe scurt: în loc să fie interpretat ca semn al lipsei de talent și imaginație (opinie
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și cercetarea motivului Dracula, finalizată în studiul The Historical Dracula. The Theme of his Legend in the Western and in the Eastern Literatures of Europe (1966), în cadrul căruia sunt dezavuate fanteziile lipsite de suport despre România și se reconstituie drumul transfigurării realității istorice în mit, apelându-se totodată la germenii narativi populari din Răsăritul Europei, care au favorizat și au impus tema și legenda. Către sfârșitul vieții, N. este atras tot mai mult de frumusețea, semnificațiile și importanța cultural- artistică a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288351_a_289680]
-
Dumnezeu" față de muritori, simbol al intențiilor reale din sufletul uman"40. Dumnezeu - o creație a supraconștientului - își dezvăluie dorințele prin mijlocirea Fiului. Prin intermediul celor două personaje testamentare vorbește, de fapt, vocea sufletului uman. În cazul lui Iisus, ea parcurge drumul transfigurării subconștientului tenebros în supraconștientului maiestuos. Mântuitorul ,,a învins tentația demonică (subconștientul) și a realizat elevația divină (supraconștientului) a naturii umane..."41. Iisus a devenit - susține Paul Diel în deplină contradicție cu tradiția dogmatică - omul ,,divizat" simbolic ,,omul-dumnezeu"42. Interesantă îmi
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
circulație, pentru a Înjgheba, apoi, un minim vocabular uzual al vremii care, departe de a fi complet (nici măcar la nivelul tipicității) are altă rațiune și intenție: atât de a defini câteva dintre problemele realității cât și gradul de reflectare și transfigurare a acestora În opera de ficțiune; această a doua intenție nu va beneficia acum de o rezolvare expresă, ci va fi o sugestie spre rezultanta finală, ulterioară, pe care cititorul o va obține singur, pe măsura familiarizării cu problemele și
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pe o estetică ofensiv-ideologică (după deviza maiakovskiană „Marxismul - metodă de-a trage la țintă, folosește-o cu iscusință”), o literatură restrânsă tematic la actualitatea socialistă și la istoria „progresistă” (pre-comunism, ilegalitate). Direcțiile În sine puteau genera o literatură autentică dacă transfigurarea literară n-ar fi aplicat la nivelul viziunii auctoriale și al tipizării, schema apologie-denigrare; tezismul principial a falsificat realitatea, generând, inevitabil: manierism, formalism, schematism, literatură pedestră, facilă. Un rol important În impunerea și demonstrarea superiorității RS a revenit criticii literare
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
o apoteoză (sau, poate, ca o apocalipsă), întreaga „poezie leneșă” (fie ea constructivistă ori folclorică, simbolistă ori veristă) a epocii sale, care nu poate să iasă din „acest tabiet al romanței și al elegiei” și să ajungă la „experiență și transfigurare”, fiind salvată de „inanitatea totală” numai prin Blaga și Philippide - toate acestea constituie un veritabil clișeu, o esențializată imagine fotografică negativă, ce trebuie developată pentru a se obține distribuția specific barbiană a luminii și umbrei: un joc secund, mai pur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
folclorul religios și la alte popoare ortodoxe, prin așa zisa legendă a anului bisect. În această legendă Sfântului Cassian i se reproșează fuga de lume în pustie, ca și cum rugăciunile sale de acolo n-ar aduce nici un ajutor pentru Biserică, pentru transfigurarea lumii și a materiei în general, năzuind spre un pământ nou și cer nou. Ceea ce i-a impresionat pe toți admiratorii Sfântului Cassian a fost smerenia, care l-a împiedicat să-și atribuie vreun merit și să exalte altă
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
dintre presonaje sau că trec prin mai multe... Mă implică, neliniștin du-mă și potențându-mi bucuria. Exist. Sunt o natură obsesivă. Lucruri și fapte rămân sădite în mine, sanzații și stări mă domină. Ele, sigur, vor căpăta cândva o transfigurare artistică. Singurul care mă poate distruge cu adevărat sunt eu însumi. Tot ceea ce e în jur mă "atacă", mă modifică, neschimbându-mi însă structura. Până acum, în multe momente grele, am găsit puterea de a mă arunca din nou în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Lucrarea Spațiul mioritic reprezintă un exemplu în acest sens. Aici Blaga identifică printre determinantele sau potențele creatoare importante ale culturii române: viziunea spațială a unui orizont ondulat, adică spațiul mioritic și preferința arătată categoriilor organicului ale lumii, perspectiva sofianică de transfigurare a realității, dragostea de pitoresc, năzuința formativă ca orientare spre forme geometrice și stihiale toate acestea fiind de fapt transfigurări ale duhului ortodoxiei. Viziunea spațială a plaiului sau a spațiului mioritic "un spațiu înalt și indefinit ondulat înzestrat cu accente
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
române: viziunea spațială a unui orizont ondulat, adică spațiul mioritic și preferința arătată categoriilor organicului ale lumii, perspectiva sofianică de transfigurare a realității, dragostea de pitoresc, năzuința formativă ca orientare spre forme geometrice și stihiale toate acestea fiind de fapt transfigurări ale duhului ortodoxiei. Viziunea spațială a plaiului sau a spațiului mioritic "un spațiu înalt și indefinit ondulat înzestrat cu accente ale unui anume sentiment al destinului" (Blaga, 1936:21) răzbate din doine, balade, metrica poeziei, ritmul limbii, din structura așezărilor
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
sofianice pe care Blaga le identifică în cultura populară românească sunt: Miorița, Meșterul Manole, legenda pământului transparent, grâul cristoforic, cerul megieș, slujba vântului 35. Perspectiva sofianică se regăsește în orice creație imaginară sau reală care poartă semnificația unui "torent de transfigurare a transcendentului, pornită de sus în jos" (Blaga, 1936:126). Dragostea de pitoresc reiese din estetica vieții cotidiene. "Dragostea de pitoresc a răsăriteanului este aceea a unui om care, solidar cu natura, vrea o îmbogățire și o întrecere debordantă a
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]