65,686 matches
-
dezvelirea în București a unui bust al Mareșalului. Unor comandanți militari, din Ardeal îndeosebi, le-au fost tolerate simpatiile politice față de extrema dreaptă. Alt mediu din care provin puseuri naționaliste și un filoantonescianism fățiș este justiția. Dl Năstase nu poate trata cu ușurință faptul că armata și justiția au devenit, și sub raport ideologic, niște pietre de moară legate de gîtul unui guvern care militează pentru integrarea României în structurile euroatlantice. înainte de dl Adrian Păunescu (situat, cu o perseverență prostească, în
Sfîrșitul unei ambiguități by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15721_a_17046]
-
puțin?" se întreba, cîndva, Liviu Ciulei. Domnia sa o face și astăzi. Dar noi? Programat sau nu, sînt destui artiști preocupați de ce li se întîmplă, care refuză să lîncezească în lamentații sterile, în așteptări dureroase, care își strîng neliniștile și le tratează prin creație. Altfel. Am plecat în ultimele săptămîni spre acele locuri în care se respiră aer proapăt, în care există un soi de primenire a creației, ceva ritualic în nașterea spectacolelor, dincolo de încrîncenări, ambiții și goana după succesul ușor, nedurabil
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
pentru astfel de cărți. Ca dovadă că este așa, bibliografia critică a cărților mele, care a atins pînă acum cifre neverosimile, de sute și sute de titluri de recenzii". Deci, pe de o parte s-ar simți ignorat sau subestimat, tratat de către cronicari ca o "bestie neagră", iar pe de altă parte ne asigură de o largă recepție a cărților d-sale, bizuită pe "cifre neverosimile" de comentarii. Ce să credem? Oricum, Adrian Marino dovedește că-și contabilizează cu minuțiozitate recenziile
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
divorț față de cultura română actuală este deci că eu am profesat ideea de construcție, în dezacord cu publicistica dominantă. Evident, glasul meu a fost acoperit". Cît de convingătoare e, în acest context, ieremiada d-sale? Cultura română e din nou tratată în chipul cel mai puțin măgulitor, văzută ca un pustiu, ca și cum dl Marino ar fi fost un Dragoș, descălecătorul ideatic, punîndu-i piatra de temelie în pură sălbăticie și incurie: "Păcat, cum repet mereu, că în cultura noastră nu s-a
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
fiind traducerea unei cărți din cunoscuta serie Que sais-je?. E, așadar, o introducere în domeniu, fără pretenția de a analiza fenomenul în profunzime, supunîndu-se în schimb nevoii de claritate a formulărilor și de accesibilitate. în ciuda titlului generos (și general), Aucouturier tratează doar un aspect al realismului socialist, ocupîndu-se în exclusivitate de spațiul fostei Uniuni Sovietice; în general, se pare că variantele central și est-europene ale acestei estetici nu provoacă entuziasmul cercetătorilor occidentali. Cartea lui Michel Autouturier nu se oprește prea mult
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
de înfruntarea permanentă între centrul politic, ce promovează ortodoxismul estetic, și periferia artistică în permanentă propensiune către erezie. De aceea probabil cele mai interesante capitole sînt primele două, Pentru o artă "de stînga" și Pentru o artă a proletariatului, care tratează momentele premergătoare introducerii noii politici culturale, perioada de înflorire a curentelor de avangardă (futurism, proletcultism), de relativă independență de creație și de negociere în plan simbolic a raporturilor dintre stat și oamenii de cultură. Ceea ce mai tîrziu devine mecanism de
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
cu ceea ce se cheamă carismă (nici măcar mondenitatea autorilor nu ni se pare un păcat capital!), dar cine oprește un spirit abstras să le desprindă de eventual dezagreabilul acompaniament psihologic, de fortuitul biografic și, în loc de-a se ofusca, să le trateze ca atare? Pînă una-alta, plîngîndu-se că n-are audiență și că e minimalizat, că aparține categoriei de "autori foarte cunoscuți ca necunoscuți", Adrian Marino opune criticii românești ce l-ar repudia cel mai franc dispreț: "Critica literară românească, am
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
de a dispărut subit? Merită interes numai cei ce sînt de strictă "actualitate", vedetele de ultimă oră? Oare dl Marino nu meditează în orele d-sale mai puțin radioase că însăși opera pe care o săvîrșește s-ar putea vedea tratată peste două-trei decenii ca "depășită", emisă de un autor care "nimănui nu putea să îi placă"? În legătură cu Mircea Eliade, sînt așezate în prim plan cîteva aspecte jenante ("Am descoperit cu stupoare șapte articole de Eliade, printre care și faimosul text
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
monden, evident cultivat, răspunde la toate problemele. Se poate pune uneori și întrebarea dacă are doar lecturi, nu și studii". "Text de referință", "a răspunde la toate problemele", "studii" iar nu biete "lecturi" alcătuiesc stafidele cozonacului ideatic cu care ne tratează, magnanim, dl Marino... Îl atrage cumva Noica? Așa ar fi fost normal, măcar pentru tehnica ideii pure, pentru visul unei abstracțiuni care să sancționeze odată pentru totdeauna impuritatea empiriei celei producătoare de atîtea neajunsuri, între care "literatura". Și totuși, asistăm
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
din urmă, fusese socotit un soi de autodenunț, cum se întâmplă cu unele victime în acest caz... Până ce făptașii să fie prinși și pedepsiți de autorități, se observase că, la cantina unde servea Narcisa și mâncau cei doi, aceștia erau tratați de victimă cu multă umilință și cu o promptitudine inexplicabilă pentru ea, o leneșă și-o răzgâiată mai înainte. Desfășurarea faptelor reale pare mai curând o intrigă ieftină, cum se întâmplă de regulă în viața curentă; o ficțiune neverosimilă ca
Sincope by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15804_a_17129]
-
unei existențe guvernate de alte legi decît cele ce i le atribuisem cu o ridicolă naivitate, în anii de studiu pătimaș, sub astrele unei morale didactice, nu mai puțin artificiale decît cele confecționate din hîrtie sclipitoare pentru pomul de Crăciun. Tratat cu perfectă indiferență de profesorii mei din universitate, care-mi puseseră "note mari", ca și de redactorii ce mi se înfățișau nimbați de glorie ai foarte puținelor pe atunci reviste literare, în speță al uneia din ele, care-mi publicase
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
obraz și a insultei grobiene. Pentru Vadim, premierul Năstase e "Bombonel homosexualul", iar "naivul" Văcăroiu e înfățișat drept un bețiv. Cu toate insanitățile rostite la adresa lor în timpul campaniei electorale, pesediștii au continuat să-i facă nenumărate plecăciuni celui care-i trata, regește, cu picioare-n fund și cu ghionturi în coaste. Ideea că România e condusă, de fapt, de către Vadim Tudor nu e foarte nouă. înțeleg fascinația exercitată de către "bufon" în rândul polițiștilor, al judecătorilor și ofițerilor din armată de vorbele
Fii și alifii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15794_a_17119]
-
de interpretare ("ca și cum"). în Jurnalul lui Mircea Cărtărescu, în însemnarea din 8 noiembrie 1990 ("și am visat") domină imperfectul, întrerupt uneori de prezent și completat de mai mult ca perfect (care recuperează metamorfozele: "devenise") și de perfectul compus. Visul e tratat metatextual ("Visul are aici neclarități"), dar în interiorul relatării e adoptată de obicei perspectiva interioară, a momentului respectiv ("era de fapt"; "eram căutat", "apoi", "mi s-a părut că știu cine e, dar nu mi-am dat seama"). în relatările cotidiene
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
Nicolae Manolescu La 19 octombrie s-au împlinit, fără ca mulți să bage de seamă, 40 de ani de la moartea lui Mihail Sadoveanu (1880-1961). Regimul comunist l-a tratat cu toate onorurile pe marele scriitor, aproape septuagenar în momentul introducerii cenzurii și a realismului socialist. Autorul Luminii vine de la răsărit s-a numărat printre puținii intelectuali importanți care n-au suferit din cauza rigorilor politice și ideologice. Din contra, el
Sadoveanu, azi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15808_a_17133]
-
de liberalism. Astfel încît, repet, ideea (materialismul istoric) pe care își fundamentează Claudian fenomenul studiat se demonstrează a fi, astăzi, șubredă și inconcludentă. Dar alte capitole și idei de ordin general se dovedesc perfect valide. Chiar primul capitol în care tratează despre "rasa" evreiască și "specificitatea" evreiască, este demn de toată atenția. E valabilă, desigur, opinia că însuși conceptul de rasă, confundat cu națiunea nu rezistă analizei științifice. Antropometria și chimismul sangvin, pe care se sprijină "știința" raseologiei, sînt pure născociri
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
de absolvență al clasei Eusebiu Ștefănescu-Rodica Mandache, din cadrul Universității Hyperion. Regia pare mai degrabă o ilustrare ad litteram a ceea ce se spune, fără nuanțe și idei, iar pentru actori, un exercițiu de anul doi. S-au încălzit greu, și-au tratat personajele fără evoluție, plat, n-au construit relații între ei decît exterior și superficial. Un merit poate fi doar acela al adaptabilității de a juca într-un spațiu nou și ne-teatral. Sînt curioasă dacă la Teatrul Foarte Mic, care
Viens voir les comediens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16147_a_17472]
-
nu se rezolvă esențial un spectacol. Piesa lui Petru Dumitriu suferă într-un fel de absența tensiunii dramatice, a replicii scrisă cu nerv care să construiască dialogul scenic, să definească tipul de relații, de situații. Prăfuiala vine nu din subiectul tratat de autor, ci din lipsa de anvergură dramaturgică. Dacă regizorul a ales textul, este de presupus că avea și acele soluții care să ni-l prezinte atins de nerv, incitant pentru societatea în care trăim, dincolo de clișee. Dacă piesa a
Electra în 2001 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16162_a_17487]
-
tabloul universului în decompoziție, poezia rămîne un obiect ale cărui elemente, grafemele, se comportă conform unei discipline proprii, care mimează neantul fără a-i ceda. O dovadă suplimentară a faptului că Bacovia nu este "identic" cu descompunerea pe care o tratează ca pe o temă, o constituie intenția sa de performanță, intenția de-a face din rostirea dezarticulată, sincopată, din tăcere, o textură sui-generis. Vorbind cu sine însuși, ca interlocutor, a dorit a-și transforma discursul într-un obiect estetic valid
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
femei inițial nu o înțeleg, pe urmă se tem că S. și-a pierdut mințile, pentru ca în cele din urmă s-o disprețuiască profund. Și în final S. devine ibovnica comandantului lagărului, care o ține numai pentru el și o tratează nu doar omenește, ci chiar bine. Decizia aceasta îi salvează probabil viața, dar îi dă totodată un alt statut decît cel al restului victimelor. Care e acest statut? E grava întrebare la care Drakulic nu răspunde, după cum nu răspunde explicit
Războiul din Bosnia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16165_a_17490]
-
marginea știutei sale cărți despre Eminescu analizat psihanalitic) a putut contrapune biografiei eminesciene a lui G. Călinescu o carte comparabilă ca anvergură. Era efectiv o provocare la adresa lui Călinescu, care, din 1932, cînd a publicat vestita biografie Viața lui M. Eminescu, trata foarte critic pe oricine își lua îndrăzneala să abordeze subiectul. Lovinescu a așteptat, în tensiune, apariția cronicii lui G. Călinescu la rubrica sa din Adevărul literar și artistic. Ea apare în 10 februarie 1935. E, de fapt, o execuție radicală
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
a fost terminat încă de acum un an și jumătate și de atunci și-a așteptat, în cutii, lansarea! În aceste condiții, în fața unei "ciorbe reîncălzite" cu atîta efort, ce mai poate spune cronicarul, ca să rămînă cu conștiința împăcată ? Poate trata acest film "deja văzut" ca pe "un nou film românesc", ca pe un semn al "ambiției de a relansa cinema-ul autohton"? Sincer : nu. Varianta pentru marele ecran, chiar dacă mai lungă cu circa 25 de minute - de unde un plus de
Ciorba reîncălzită by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16195_a_17520]
-
carte de anul acesta, datorată istoricului român din Statele Unite Aurel-Sergiu Marinescu și intitulată 1944-1958, Armata Roșie în România, jafuri, violuri, crime, furturi, tâlhării, confiscări, devastări, rechiziții, sechestrări de persoane - (două volume, 1.100 de pagini, edit. "Vremea"), amplul prim capitol tratează tema cronologiei prezențelor militare rusești pe teritoriul României, de la începutul secolului al XVIII-lea și până în 1958, acela al părăsirii țării noastre de către armata roșie. Relațiile diplomatice sunt mai vechi: în 1674, țarul moscovit Alexei Mihailovici propunea un tratat de
Cu istoria nu-i de glumit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16203_a_17528]
-
Gheorghe Grigurcu Matrice a unei psihii colective, satul e o temă majoră a poeziei românești. Date fiind numeroasele-i abordări, lumea rurală n-ar mai putea fi tratată eficient estetic de către poeții contemporani decît în circumstanțele unei diferențieri nu tocmai lesne de atins. Altminteri nu se obțin decît pastișe, ecouri mai mult ori mai puțin sonore a ceea ce s-a mai spus. Pentru a fi performanți, poeții rustici
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
douăzeci și ceva de ani! (Născută în 1964, a lucrat la el în perioada 1987-1989, iar în 1999 l-a revăzut.) Începem să o privim altfel pe Alina Mungiu-Pippidi. Întotdeauna i-am admirat inteligența, mobilitatea intelectuală, spiritul ofensiv, dar am tratat - cel puțin unii dintre noi - cu o anumită ironie ambiția ei de a-și lua răspunderi mari sau chiar de a se erija în erou civilizator al societății românești. Pentru ca acum, citind romanul Ultima cruciadă, să constatăm că o asemenea
Un roman care modifică ierarhiile literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16224_a_17549]
-
Petersburgul natal, a ales ca atîția alții America, unde actualmente predă literatură comparată și slavistică la Harvard University. Autoarea unui scenariu de film produs la Hollywood, de povestiri, un roman, eseuri (reunite pînă acum în două volume, dintre care unul tratează despre cotidianul rusesc), Boym pare să-și fi menținut o preocupare constantă cu lumea din care vine într-un mod care nu are nimic nici din aroganța, nici din sentimentalismul pe care în egală măsură ți le poate conferi depărtarea
Trecutul care nu există by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16241_a_17566]