9,583 matches
-
frângeai din senin și te sprijineai de ziduri... aerul nu-ți mai ajungea-n plămâni, de parc-ai fi primit un pumn în plex? Pentru ăsta nu puteai scăpa zile în șir de febră? Atingerea lui întâmplătoare făcea să-ți tremure carnea și să-ți pulseze venele-n tâmple? Pe insul ăsta îl visai cu ochii deschiși, imaginându-ți nerușinat că l-ai dezbrăca de haine? Pentru ființa asta ștearsă băteai străzile de nebună, doar-doar l-ai putea întâlni? - Povestea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Da, și eu am auzit de căpățâna aia, a intervenit chelnerul, cu un aer competent. De fapt, chiar aici a stat Iacob și-a băut un rachiu cu frate-său, să mai prindă curaj, că era săracu’ alb tot și tremura, credea că i-a făcut careva farmece, că i se arată Cel-din-Vale... Pe urmă, și-a adus el aminte cum a fost urmărit de o haită de lupi când făcea armata la Grăniceri și-avea una prin părțile Osoiului... I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
capului său, cădeau În mare ca o ploaie mortală care l-ar fi atins, punîndu-l la pămînt, dacă ar fi Încercat să urce dealul. Așteptă Înfricoșat, Întrebîndu-se ce s-ar fi Întîmplat dacă peretele falezei abrupte ar fi Început să tremure cînd el ar fi Încercat să se Îndrepte spre culme, și se dădu instinctiv Înapoi, Într-un logic impuls de a se pune la adăpost În peșteră, dar fumul și focul o preschimbaseră Într-un iad de nesuportat. Tuși aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mult Înainte ca scheletul navei să Înceapă să dea semne că avea de gînd să cedeze. Barca ajunse pe uscat. Oberlus Îl Îmbrînci pe căpitan pînă-l culcă pe nisip, jalnic și ridicol, Înfășurat În murdarul lui cămeșoi alb, plîngînd și tremurînd de frică și tristețe, și așteptară Împreună, tăcuți, ca, preschimbată Într-o singură flacără halucinantă, María Alejandra să fie Înghițită de apă, scoțînd scîntei, scrîșnind și lamentîndu-se, Înainte de a se pierde pentru totdeauna În adîncuri. Prin văzduh pluteau funigei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și mai energici dintre ei se lăsau dominați de ele. Guyenot fusese Întotdeauna un căpitan violent și temut de echipajul lui, iar la bordul lui Dynastic era de-ajuns un ordin de-al lui pentru ca pînă și catargul central să tremure, dar și ultima tîrÎtură de femeie din cea mai jegoasă tavernă se juca cu el cum te joci cu o păpușă de cîlți destrămată, iar cînd o aducea pe vreuna pe vas, Îmbarcînd-o Într-una din acele nesfîrșite călătorii, petrecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se păru că apariția Niñei Carmen În acel moment era cea mai minunată și mai incredibilă din tot ce se putea imagina. Se lungi pe pătură, Își Înclină capul și Îi zîmbi lui Diego Ojeda, care Începu s-o mîngîie tremurînd, uimit fără Îndoială de faptul că acea făptură ireală și aproape divină urma să fie a lui. Se aplecă apoi s-o sărute, un sărut lung, dulce și cald, În același timp timid și pasional, pe care ea i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
marinari Încercară să ajungă pe mal cu tot dinadinsul, Îi hărțui cu lovituri de tun pînă le Împrăștie mațele la jumătatea drumului. Cincisprezece minute mai tîrziu, tăcerea puse stăpînire pe insulă și miile de păsări marine Începură să se Întoarcă, tremurînd, la locurile lor. CÎnd Niña Carmen se trezi, după ce trecuse amiaza, descoperi că era lungită pe un pat grosolan, goală și legată cu un lanț lung terminat la capăt cu un cîrlig care fusese Înfipt În mijlocul unei peșteri imense, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu toate acestea, „dezonoarea” fiicei sale pentru a se prăbuși În deznădejde, după cum era el În realitate: ca o statuie greoaie, de nisip și lut. Încă Înainte de a se căsători, o uimise faptul de a le vedea pe prietenele ei tremurînd uneori cînd vorbeau despre soții lor, iar uneia dintre verișoarele ei - sora lui Roberto - logodnicul ei ridicol Îi atrăsese atenția În noaptea nunții, cînd băgase de seamă că Începea să se excite: - Cum Îndrăznești? Îi strigase el. E oare asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să te aștepți, dar fiecare doctor și infirmieră și internist și om de serviciu, îngrijitor și bucătar din spital s-a oprit să arunce o ocheadă din cadrul ușii, iar dacă-i surprindeai lătrau: Felicitări, cu colțurile gurii lățite mult și tremurând într-un surâs țeapăn, apos. Cu ochii bulbucați. Așa-i descriu eu. Și-am ridicat același anunț de carton din nou și din nou, care le spunea: mulțumesc. Și-apoi am fugit. Asta după ce noua mea rochie de vară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mari ale lui Brandy inhalează puternic și-apoi expiră. — Să nu intre nimeni în panică, zice ea, și-și deschide rujul c-un pocnet. Dă un sărut în oglindă și-și trece rujul de jur, împrejurul marii ei guri Plumbago, tremurând așa de puternic încât mâna ei mare trebuie să țină nemișcată mâna cu rujul. — Pot face să reintrăm în State, zice, da’ o să-mi trebuiască un prezervativ și-o mentosană. De după ruj zice: — Bubba-Joan, fii o dulceață și dă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de milion de dolari, cred. Ce-ai putea face cu atâta bănet, habar n-am, dar sunt sigură că voi descoperi. Brandy a căzut într-o stare gravă de urgență tricologică, așa că o scutur. Ochii Aubergine Dreams ai lui Brandy tremură, clipesc, tremură, se mijesc. Părul ei, părul i s-a turtit complet la spate. Brandy se ridică într-un cot. — Știi tu, zice, sunt sub efectul medicamentelor, așa că-ți pot spune. Brandy se uită la mine aplecată deasupra ei, oferindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de dolari, cred. Ce-ai putea face cu atâta bănet, habar n-am, dar sunt sigură că voi descoperi. Brandy a căzut într-o stare gravă de urgență tricologică, așa că o scutur. Ochii Aubergine Dreams ai lui Brandy tremură, clipesc, tremură, se mijesc. Părul ei, părul i s-a turtit complet la spate. Brandy se ridică într-un cot. — Știi tu, zice, sunt sub efectul medicamentelor, așa că-ți pot spune. Brandy se uită la mine aplecată deasupra ei, oferindu-i mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
marghiloman. "M-am gîndit că dacă viața ta nu face cît două cafele și două coniace înăuntru s-ar putea să facă atîta, dar afară, în stradă." Și sigur pe sine l-a poftit să servească de pe tava care nu tremura în brațele chelnerului absent, cu privirea aruncată peste cupola Ateneului Român. Abia în trenul de Constanța, după ce trecuse Dunărea, și-a dat seama că Lică Făinaru îi făcuse un serviciu mai mare decît își închipuise. De fapt îl scutise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de sine, așteptase cît așteptase, însă pînă la urmă se dovedise că Leonard Bîlbîie nu este un fitecine în Serviciu. Dacă îi va povesti lui George Stan de această întrevedere va reuși să-l facă să se emoționeze, să-i tremure vocea, chiar dacă avea renumele unui iceberg. Altfel nici nu se putea să fie decît un munte de gheață atunci cînd în orice oră din zi și din noapte purta lipit pe piept pușcociul său, întotdeauna cu glonțul pe țeava. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
A luat ceșcuța de pe farfurioară, știa că nu este o dovadă de bună creștere, dar n-avea altă soluție, se temea mai mult de zăngănitul pe care l-ar fi provocat ținîndu-le împreună, nu era deloc sigur că nu-i tremură mîna de emoție, de încordare, a luat ceașca și a băut încetișor, cu prudență, privindu-l pe Mihai Mihail pe sub sprîncene. Nu-și permitea să-l scape din ochi, nu multora din Serviciu le era dat să bea din cafeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
prieteni, ba chiar sprijinitori la București, iar el știe dincotro trebuie să bată vîntul, nu e o chiar fosilă, un boier cu ișlic și caftan. În capul junilor, ei îi făcuseră o favoare prințului cu toate că transpiraseră de emoție și le tremurase glasul de timiditate, după cum îi relatase Bîlbîie. Oricum, mișcarea fusese inteligentă, Basarab Cantacuzino nu mai era un necunoscut pentru tineri și cînd va veni vremea nu trebuiau decît să-l recunoască. E mult mai ușor să recunoști decît să cunoști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
domnule director, însă trebuie să fii pregătit, familiarizat, nu-i așa? Emoțiile, domnule Mihail, emoțiile sînt la fel de primejdioase ca neparticiparea. Unii susțin că e mai bine chiar să nu participi decît să te bagi într-o cursă în care îți tremură picioarele. Dar, mă rog, nu pentru asta am venit la dumneavoastră. Pentru bietul Leonard Bîlibîie, pentru mine a fost un moment îngrozitor, dar n-am putut face nimic, absolut nimic pentru el. Nu fusesem în cele mai bune relații, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Simon. „Și milostenia“, adăugă Petru. Până la urmă, zădărât de căpoșenia lui Petru, care‑i tot pomenea de minunile Lui, Simon zise: „Și eu pot să fac o minune ca Nazarineanul vostru!“ „Ușor de zis“, i‑o tăie Petru, cu glas tremurând. „O fi deprins niscaiva șiretlicuri de prin bazarurile egiptene“, zise un ucenic din suita lui Petru. „Să fim cu luare‑aminte la solomoniile lui.“ „Și Nazarineanul vostru - cum Îl cheamă? - S‑o fi inițiat În magia neagră?“, Întrebă Simon. „Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
vremuri unul din strămoșii săi ceruse câteva fire de tutun pe care, după ce le amestecase, le scuipase În față, călăului. Ofițerul bătu din călcâie și Îi oferi tabachera sa de argint. („Domnilor, vă dau cuvântul meu de onoare, nu‑i tremura mâna mai mult decât Îmi tremură mie, când țin paharul ăsta. Cin! Cin!“) În lumina răsăritului, soarele cădea pieziș, ca‑n cripta unui sfânt dintr‑o ilustrată veche, iar fumul brumăriu al țigării se Înălța precum zorile. Condamnatul simți cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
câteva fire de tutun pe care, după ce le amestecase, le scuipase În față, călăului. Ofițerul bătu din călcâie și Îi oferi tabachera sa de argint. („Domnilor, vă dau cuvântul meu de onoare, nu‑i tremura mâna mai mult decât Îmi tremură mie, când țin paharul ăsta. Cin! Cin!“) În lumina răsăritului, soarele cădea pieziș, ca‑n cripta unui sfânt dintr‑o ilustrată veche, iar fumul brumăriu al țigării se Înălța precum zorile. Condamnatul simți cum fumul, superbă iluzie, Îl moleșea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
trebui să arate bărbatul vieții mele! (Patetismele tinereții) Și Într‑o zi aflându‑mă În redacția Însemnărilor rusești mă pomenesc În fața lui Mendel Osipovici care mă fixa insistent. Mi‑am lăsat mâinile sub masă pentru a nu se vedea cum tremură. A doua zi m‑a invitat la cină Într‑un restaurant rusesc din Montparnasse. Cum despre el circula legenda că, aidoma lui Byron, se uita disprețuitor la femeile care mâncau În locuri publice, mi‑am stăvilit foamea și am băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
desigur, cea mai inegala confruntare la care asistaseră acestea, întrucat agresorul avea toate șansele de a învinge în fața unui adversar dezarmat și mult mai slab. Tapú observa și el acest lucru și, deși o groaza de nestăpânit făcea să-i tremure genunchii și îl împiedică să respire, isi păstra suficientă luciditate cât să rămână ghemuit, în așteptarea unui nou atac, să-l evite și pe acesta și să o ia la fugă spre poalele dealului, pe poteca îngustă pe care alergase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pământul de sub picioare. Un moment mai târziu se auzi o bufnitura scurtă, după care se lasă tăcerea. Îmbrățișând în continuare trunchiul copacului, Tapú Tetuanúi aștepta câteva minute, lăsând că respirația să i se liniștească, iar picioarele să nu-i mai tremure, înainte să se ridice și să plece în căutarea dușmanului sau. Lumea părea să-și fi regăsit pacea. În înaltul cerului, stelele străluceau în continuare, dar lumină lor nu reușea să pătrundă până în fundul râpei și nici cel mai slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
stâng al rânitului. Se auzi un cutremurător trosnet de oase, iar uriașul scoase un nou urlet sfâșietor, apoi căzu iarăși în inconștiență. Tapú Tetuanúi era absolut convins că de-acum nu-l mai poate urmări, așa că aruncă ghioaga și, inca tremurând, porni grăbit înapoi spre casă. Găsi cu greu un drum prin fundul râpei, luminându-l cu noi torțe, pe care și le făcea pe masura ce se consumau cele vechi. Odată ajuns pe nisipul plajei, credea că-și recăpătase stăpânirea de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pentru asta primul lucru pe care trebuie să-l înveți este supunerea, căci cine nu-nvață să se supună, nu va învăța nici să dea ordine. Tapú Tetuanúi se depărta de-a lungul plajei și, în acest timp, genunchii îi tremurau aproape la fel ca în noaptea când îl înfruntase pe sălbatic, desi ceea ce și-ar fi dorit cu adevarat era să sară în sus de bucurie și să-i strige întregii lumi că fabulosul Miti Matái acceptase că ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]