2,886 matches
-
care omoară și sângele care vindecă. Erau povești triumfătoare despre nașterea unor gemeni, despre un băiat născut albastru, cu cordonul strâns tare în jurul gâtului, readus la viață de Inna, care a supt moartea din nările micuțului cu un tub de trestie. Câteodată Rahela le făcea să râdă pe surorile ei când le imita pe femeile care răgeau ca niște lei sau pe altele care-și țineau răsuflarea și mai degrabă leșinau decât să scoată un sunet. Rahela a devenit legătura lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
s-a adunat în marea cameră unde Nakht-re stătea cu asistenții lui. Femeile se aliniaseră pe lângă pereți, în timp ce bărbații se îngrămădiseră în jurul copilului și puneau uneltele de scrib în mâinile lui micuțe. Degetele lui se curbau pe noile perii pentru trestie și a apucat un vas rotund pe care se amestecau cernelurile. Apoi a luat o bucată de papirus și s-a jucat cu el cu ambele mâini de parcă era un evantai, iar Nakht-re a fost foarte încântat de asta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
diverse boabe, pentru că auzisem că în vale nu erau prea mulți pomi. Am scotocit prăvăliile după cel mai bun cuțit și, cu o zi înainte de plecare, Meryt și cu mine ne-am dus la râu și am adunat paie de trestie cât să aducem pe lume o mie de copii. Am împachetat ce aveam în cutia de la Benia, care se făcuse și mai frumoasă cu cât lemnul se decolorase cu timpul. Când am închis capacul, am răsuflat ușurată că scăpam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
teme, avem apă și sare Nu te teme, mamă micuță Nu te teme, mamă a noastră a tuturor. Meryt s-a relaxat și a închis ochii, înconjurată de fii și fiice, nepoți și nepoate. A oftat lung, o adiere printre trestii, și ne-a părăsit. M-am alăturat și eu femeilor care au început să cânte bocetul cu voci subțiratice și pătrunzătoare, bocetul care anunța vecinii că ne-a părăsit moașa iubită, mama, prietena. Copiii au izbucnit în lacrimi auzindu-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în soarele la asfințit. Când am văzut o turmă de hipopotami, bucuria lui a fost egalată doar de cea a copiilor lui Iosif, care s-au bulucit lângă el ca să vadă împreună cum copiii zeiței Taweret stropeau și mugeau în trestii. În a treia zi de călătorie, am pus fusul la o parte, m-am așezat liniștită și am privit cum apa mângâie țărmul, cu mintea la fel de calmă și de fără cuvinte ca suprafața fluviului. Am tras adânc în piept mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Continuă să înnoade vrejurile, apoi taie vița de vie cu un cuțit. — Am venit să te ajut, spun după o pauză. Ce-avem de făcut ? — Legăm mazărea. Îmi arată către plante, care cresc pe niște chestii ca niște wigwamuri de trestie. Trebuie sprijinite, ca să nu cadă. Îmi aruncă un ghem de sfoară. Încearcă și tu. Doar ai grijă, să nu le legi prea strâns. Nu glumește. Chiar vrea să-l ajut cu grădinăritul. Desfășor cu grijă niște sfoară și fac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mă duc oriunde. Să fac orice. Să fiu orice doresc. — Nu-i nici o grabă, spun într-un final. Mă întind spre el și-l mai sărut o dată. Cocktail făcut din gin sau vodcă, suc de lămîie îndulcit cu sirop de trestie de zahăr și apă minerală (n.tr.) The Waltons, celebru serial dramatic american din anii ’70. Indice bursier din Hong Kong. În original „tombstone”, material publicitar cu circulație redusă, care oferă propriilor investitori ai unei bănci informații utile despre propriile investiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mocirlă care sorbecăia sub pășitori. Broscoi nenumărați prinseră să cârâie, iar o pasăre strigă ascuțit Înainte să-și ia zborul din fața mea, fâlfâind agale din aripi. Blestemate locuri! Murdare și puturoase, lăcaș de ființe care pândeau! M-am strecurat printre trestiile ce-mi tăiau umerii și m-am trezit că mă afund În mocirla din ce În ce mai puturoasă. - Măi, Krog, măi! Mai bine nu vroiai să fii fiul Tatălui din Cer și făceai cu Siloa ceea ce ai făcut doar cu una ca Bodolona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Balta clipoci gros, iar ei scoaseră un fel de behăit și, În clipa aceea, de sub luciul apei se ridicară alții și alții. - Tată din cer, am spus În gând, fără să reușesc să tac. Aceștia din urmă țineau câte o trestie În gură și, prin trestiile alea răsuflaseră sub apă, nevăzuți și nebănuiți. - Krog? - Întrebă un bătrân uscat din trunchiul care se apropiase de mine. - Krog, a gândit Krog, neputincios. - Of, of, făcu el și privi peste umăr. Cei care tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
scoaseră un fel de behăit și, În clipa aceea, de sub luciul apei se ridicară alții și alții. - Tată din cer, am spus În gând, fără să reușesc să tac. Aceștia din urmă țineau câte o trestie În gură și, prin trestiile alea răsuflaseră sub apă, nevăzuți și nebănuiți. - Krog? - Întrebă un bătrân uscat din trunchiul care se apropiase de mine. - Krog, a gândit Krog, neputincios. - Of, of, făcu el și privi peste umăr. Cei care tocmai ieșiseră de sub apă Îmi făcură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
că da. - Lasă-i să vină, zise Vindecătorul și mă Îmbie să intru Într-o casă de-a lor. Am Încremenit de cum am intrat. Pe jos era pământ drept ca În palmă. Pe margini, un fel de pânze acopereau niște trestii tocate mărunt, de parcă ar fi fost niște stive mărunte, tocmai bune să le dai foc. - Ba nu sunt pentru foc. Ia așează-te! - Îmi zise el și se puse În fund pe o stivă din aia, făcându-mă să Înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
King, Huntington, ziare din lumea întâi sau a doua. Singura intruziune permisă, de pildă în India, sunt pachețele cu ceai de Darjeeling, în Maroc poza unui berber în burnus vinețiu, la București o țărăncuță de lemn ducând o cofă de trestie. Camera nu are fereastră, primind neon și freon din tavanul pavat cu tuburi albe și grătare de ventilație. Mocheta bej cu desene roșcate stilizând floarea de măceș e singura înviorare în acest spațiu electrostatic. În colțul camerei, a rămas o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
țărmul. Și iată cum astfel i se împlini visul, ei care nu trecuse niciodată de Lehliu; călătorea acum printre constelații și livezi nemărginite de bananieri, plutea de-a lungul țărmurilor pururi înflorite unde fiece latifundiar, proprietar de plantații uriașe de trestie de zahăr, îi așternea la picioare iubirea sa cu parfum de frezie și semăna cu Tyrone Power. Cum mânca, cum trăia, cum venea și se ducea totuși, numai bunul Dumnezeu știe. Negreșit se afla în paza unui înger vrednic, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
o față prelungă, mai mult albastră decât neagără, muiată în albastrul închis al apelor coclite. Își săltă pălăria de paie de orez, model „Los Paraguayos“ în turneul din vara lui 1963 la Urlați, și făcu un semn spre zidul de trestii. Apăru mai întâi un ins cu o pălărioară roșie, cu un pardesiu maron, cu guler de jder. Avea în buzunar o revistă făcută sul. Se ștergea pe față cu o batistă mare, galbenă cu dungi verzi ținută în mâna stângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Alberto VázquezFigueroa PĂMÂNT VIRGIN Traducere din limba spaniolă și note de Adriana Steriopol Îl treziră papagalii din totdeauna, sporovăind în copacul din totdeauna. Privi cerul și pădurea prin zăbrelele de trestie. Din când în când, putea distinge doi fluturi urmărindu-se. Îi era de-ajuns o căutătură ca să știe că nu prezentau interes; nimeni n-ar da pe ei mai mult de zece pesos. Hotărî să se ridice și, de cum își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
foarte albastru și senin, dincolo de coroanele unui miliard de arbori maiestuoși din Amazonia. Auzi cântecul primei „păsări-bombardier“ a după-amiezii și fluierătura amoroasă a unei vulturoaice cu penaj cafeniu-închis. Un șarpe veninos alunecă la trei metri depărtare și se pierdu printre trestiile scunde ce creșteau la marginea bălții, căutând, poate, o broască pe care să o ia prin surprindere. La ora asta, în luna asta... ce lună să fie? O fi căzut de-acum întunericul peste Chicago, s-or fi aprins luminile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lumânare, până când și o adiere blândă și fumul rugului pe care îl aprinsese în fața ușii începură să împrăștie insectele însetate de sânge. Era ora cea mai proastă - cea „înaintată“. Cină frugal, se spălă în lagună, potrivi cu grijă perdeaua de trestii care lăsa să treacă aerul, apărându-l de liliecii-vampiri, și, după alte cinci minute de lectură, stinse lumânarea și adormi. Afară, broaștele începuseră o simfonie monotonă, întreruptă doar de cântecul „bombardierelor“, de chemarea la împerechere a unei bătrâne curci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a tot ceea ce crezuse mereu, „rafinamentele“ nu erau rodul progreselor unei civilizații decadente. O rasă, atât de înapoiată precum yubani-i, care nu cunoștea utilizarea metalului, nici măcar a pietrei șlefuite, și care își întemeia întreaga ei cultură pe folosirea lemnului, a trestiei și a otrăvii, ajunsese totuși să descopere tot ce putea fi mai căutat și mai „original“ între un bărbat și o femeie. Și chiar între un bărbat și alt bărbat, pentru că nu i-a trecut neobservat faptul că în sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
preoții să poarte sutană. Orașul Santa Marta voia să uite selva care îl înconjura, copleșindu-l, amenințându-l cu invadarea străzilor, a pieței, chiar și a caselor și, de aceea, în Santa Marta se bea whisky, în locul tradiționalului rachiu de trestie de zahăr, se aducea cu avionul carne de vacă, înlocuind-o pe cea de tapir, de maimuță sau de capibara, și se creșteau găini, pentru a se evita ouăle de broască țestoasă. Adevărul e că în Santa Marta, în calitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de a-și salva ființele iubite de la infernul serviciului militar pe „munte“. În Vizavi, dimpotrivă, nu existau străzi, nici piețe, biserici, hoteluri, prăvălii sau legi. Nu exista nimic altceva, decât colibe de paie și chirpici, trei crâșme cu rachiu de trestie de zahăr, o bombă cu carne de maimuță și ouă de broască țestoasă, două bordeluri și libertate absolută ca toți să facă orice le-ar fi poftit inima. Pungași, asasini, escroci, dezertori și renegați conviețuiau cu indienii huanga și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fac. Nu spuse nimic, atent la manevrele celor patru războinici care începeau să umple cu nisip niște recipiente pe care le puseră pe foc, împreună cu niște pietre mari și rotunde. În vremea asta, Xudura părea mai concentrat decât oricând, înșirând trestii pe niște lungi ace de os pe care le așeza lângă el, pe butucul din mijloc unde se așezase. Când păru să fie gata, dădu jos de pe lance, unde rămăsese toată noaptea, capul lui Lucas, îl insultă de mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în picioare și le întinse mâna. Într-o zi, undeva, cineva trebuie să facă odată primul pas, spuse el. De ce nu noi, acum...? Îl treziră papagalii din totdeauna, sporovăind în copacul din totdeauna. Privi cerul și pădurea prin zăbrelele de trestie. Din când în când, putea distinge doi fluturi urmărindu-se. Îi era de-ajuns o căutătură ca să știe că nu prezentau interes. Nimeni n-ar da pe ei mai mult de douăzeci de pesos. Ieși din colibă. Un soare strălucitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ochii de la cel ce zăcea. — Ce se întâmplă? Indianul își ridică privirea: — Huayahuasca i-a arătat viitorul nostru. — Ce a spus? José mișcă hamacul. Băiatul deschise niște ochi injectați cu sânge și îi plimbă, fără să vadă, pe tavanul de trestie. — Ce ai văzut în călătoria ta în viitor, Sum...? Repetă ce ai văzut... Sum îl privi; din gură îi scăpau niște bale albe și păstoase ce alunecau ușor până pe pământ. S-ar fi zis că îi venea foarte greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o traversează în 1897. Emilio Salcedo, biograful scriitorului, povestește că în urma crizei psihosomatice suferite i-a rămas frica de paralizie. Pentru a o evita, făcea întotdeauna ceva cu mâinile: "degetele lui Unamuno spune Salcedo când nu susțin pana (bățul de trestie pe care singur îl modela), mestecă mici cocoloașe de pâine sau presează hârtie, făcând păsărele"25. Criza și spaima de paralizie îl aruncă într-o altă extremă, a exaltării sentimentului religios, a credinței împotriva rațiunii care nu e în stare
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
mai are pe umeri! Zadarnic, e, deci, capul acela frumos; zadarnici, deci, ochii, sticlind de o albăstrime și de o limpezime Îngerești; zadarnice și cosițele, care-i Înfrumusețau umerii, pieptul, și-i Întregeau trupul subțire și Înalt ca o verde trestie de lac, dacă-n capul ei, atât de frumos, Într-un moment de răscruce, n-a existat un dram de minte, de judecată matură, de Înțelepciune feminină! Păcat! Mare păcat! Se măritase dintr-o imensă dragoste. Se luase cu Teofan
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]