2,347 matches
-
țărăniști, etc; foștii condamnați pentru trecerea frontierei (frontieriștii); chiaburii; rudele celor care fugiseră în străinătate; cetățenii condamnați pentru diferite infracțiuni împotriva securității RPR și care la eliberare nu prezintă încredere. Canalul Dunăre-Marea Neagră denumit și Canalul Morții a dat un tribut greu de vieți omenești care, conform unor cifre oficiale (cele reale fiind necunoscute) sunt: Lagărul Capul Midia în anul 1951- 25 morți, 1952-58, 1953-84, lagărul Noua Culme 1952-65, 1953-102, lagărul Peninsula 1950- 12, 1952-16, 1953-33 iar lagărul Poarta Albă 1950-
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
prin fața coloniei, care era așezată, față de calea ferată, la vest, pe o pantă lină în urcuș. Din mersul trenului vedeam toate barăcile, defilând parcă, prin fața noastră...Lăsam în urmă o viață hărțuită, un loc de sinistre întâmplări, un loc de tribut în vieți omenești . “Mergând în zăngănitul de tablă și al loviturilor de tampoane ale vagoanelor, intrăm în zona dealurilor Dobrogei de nord. Apăreau Munții Măcinului. Ne apropiam de Tulcea. Se vedea Dunărea. Ajunși în gară, pe rând, fiecare vagon se
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
care nu se mai repetă, un anume sentiment de oboseală sunt condiții umane incluse în mecanismul jocului (cu majusculă) care este viața 11. Nu întâmplător nume ca Nichita Stănescu și Marin Sorescu și am putea numi și alți poeți plătesc tribut poeziei lui Geo Dumitrescu. A doua perioadă în evoluția poeziei de după război (1960-75) se caracterizează prin comunicativitatea strânsă a poeziei cu celelalte arte, cu știința, cu mitologia cotidianului. Ceea ce dă omogenitate creațiilor este conceptul filozofic unic, ce stă la baza
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
1966; "Ecce Tempus", E. P. L., 1968; "Orga de mesteceni", Editura Dacia, 1970. Ion Brad, poet pe deplin confirmat, încearcă actul de a făuri o lume subordonată valorilor etice, fără implicații metafizice. Poezia este transparentă și deschisă înțelegerii. Ion Brad plătește tribut perioadei proletculte, în sensul că scrie și el versuri cu "subiecte" din viața "Tânărului mecanic", a lui Ion Gabor, sau a poștașului. Cântecele istorice, sau evocarea grevelor de la Grivița nu reprezintă astăzi valori notabile. Poet afectiv, auster, scrie ode, meditații
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nici tehnica expresionistă, ca la Pituț, nu aduc imaginea copilăriei, ci poetul prin spărturi de flaut întruchipează cu nostalgii bacoviene chemările trecutului. "La un geam, bolnavă de suvenire/ o fată prin feriga de aur/ gingașă mă căta". Horia Zilieru plătește tribut proletcultismului, dar încearcă să facă o poezie a evenimentului într-un stil căutat și entuziast. Rămâne în poezie un îndrăgostit "cu reminiscențe din Costache Conachi"1, și prin universul de tradiții proiectat într-un ținut fabulos, cuprins în formulă clasică
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
obosește din când în când, nu corespunde în permanență idealului de existență al poetei, și de-altfel înfăptuirea ei deplină s-ar solda cu stingerea existenței însăși: "Știu, puritatea nu rodește/ Fecioarele nu nasc copii,/ E marea lege-a maculării,/ Tributul pentru a trăi." Constanța Buzea "De pe pământ", poezii, E. P. L., 1963; La ritmul naturii", poezii, E. P. L., 1966; "Norii", poezii, E. P. L., 1968; "Agonice", poezii, Eminescu, 1970; "Coline", Editura Cartea Românească, 1970; "Sala nervilor", sonete, Editura Cartea Românească, 1971; "Leac
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
natura lui, cu vigoarea și suflul muncii, în peisajele crude ale unul pământ însorit, fecund, cu ierburi până la burta cailor, cum ar spune Ioan Alexandru, cu misterul începuturilor, cu durerea trecutului. Ion Gheorghe publică (în 1960) "Căile pământului", plătind un tribut proletcultismului specific generației și perioadei, dar în același timp reînviind universul tradiționalist. Într-un fel, poetul cântă pământul, la care adaugă ideea pietrelor de hotar, satul, sentimentul dezrădăcinării, dar și al înrădăcinării, originea țărănească, sentimentul iubirii (ușor coșbucian), realizează portrete
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
excepție și venea cu alte exemple de nereușită a regizorilor străini pe scenele rusești. Asta mă îngrijora. Pe de altă parte, Efremov întâlnea multe greutăți în reformarea teatrului, el, desigur, risca, învitând acest regizor inovator într-o trupă, care plătea tribut rutinei scenice prăfuite, prefăcând un celebru teatru în cel mai "mortal teatru", cum spune Brook, al capitalei sovietice. Dar, în toamna anului 1982, când s-au început repetițiile piesei lui I. L. Caragiale O noapte furtunoasă, regizorul român i-a cucerit
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
care, mai bătrână parcă, i se așează blândă și misterioasă în preajmă și la căpătâi). Omul din căruța cu coviltir traversează situații, intersectează categorii umane semnificative... Urmărim întâlnirea lui cu o altă fostă stea, Valentin, venit acasă să plătească ultimul tribut bolii și murind, nu sus, la înălțime, ca un adevărat "dansator pe sârmă", cum fusese, ci într-o cameră mizeră. Asistăm la umilirea, dar nu și la "uciderea artistului" Gherlaș, în secvența balului dat în cinstea unui general care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a evenimentului muzical de salon întreține continuitatea istoriei care-l are drept pretext și conferă un precedent funebru împrejurărilor care vor transforma concertul în requiem la moartea Siei. Dincolo de aceasta, Elena Drăgănescu acordă "binefăcătoarei", a cărei unică succesoare se găsește, tributul recunoscător pentru a o fi făcut să simtă o mai mare "independență", în fapt o libertate materială al cărei substrat e legat de relația ei incipientă cu Marcian :"I se dezvoltase acum în urmă un sentiment de personalitate. O stare
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
în favoarea cauzei românești. Un lung martiraj se anunța pentru toți, de o parte și de alta a Prutului. Un nou episod tragic, încă mai păgubitor, căci va afecta și sufletele, avea să urmeze în lunga onubilare postbelică a istoriei noastre. Tributul plătit de istoricii înșiși e semnificativ. A trebuit să vină încă un scriitor din zona unde suferința a cunoscut cea mai mare intensitate, pentru a rosti inevitabila întrebare: Cine a stins lumina? La atâta timp după Eminescu, în condițiile unor
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
dincolo periculos prin trădarea realului (doar în vis s-a putut, practic, realiza protagonistul încă din adolescență, transformând realitatea într-o eboșa imperfecta a acestuia), prelungit într-un și mai periculos joc cu alteritatea reprezentată de Ordeanu, și-a cerut tributul. Firește că această istorie în fond previzibilă articulata pe tiparul glisării între real și oniric nu a stârnit decât interesul teoreticienilor genului fantastic românesc. În special Sergiu Pavel Dan îi acordă câteva paragrafe mai mult decat binevoitoare, în care observa
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
considerabil în istoria imediată a receptării Omului din vis. Cu atat mai mult în istoria literară recentă, Cezar Petrescu pare a fi fost definitiv etichetat că un prozator de raft secund, a cărui creație și așa inegala trebuie să plătească tribut erorilor sale conjuncturale. O secțiune atât de curajoasă că formulă și intenții, dar atât de puțin specifică unui romancier agreat de regimul comunist, precum cea a "fantasticului interior", a fost împinsă prin urmare într-un nemeritat con de umbră. În
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Italia. Partidul socialist italian s-a opus ferm războiului servindu-se de cuvîntul de ordine "nici nu aderăm, nici nu sabotăm" și a participat la conferințele de la Zimmerwald și Kienthal. În ciuda faptului că se alătură tîrziu conflictului, Italia plătește un tribut greu (700.000 de morți, numeroase distrugeri) și iese deosebit de slăbită din conflict. Între 22 și 26 august 1917, izbucnește o primă revoltă populară la Torino, oraș cu mulți muncitori în industria metalurgică, dar fără viitor, din lipsa revendicărilor precise
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
este sumbră. Revoluția europeană, pe care mulți o sperau imediată, nu s-a produs și unica tentativă acțiunea din martie 1921 din Germania a fost un fiasco. În Rusia sovietică, "rușii albi" au fost învinși, dar cu prețul unui greu tribut economic și uman. Polonezii au oprit contraofensiva Armatei Roșii și un tratat de pace a fost semnat în septembrie 1920. Distrugerile războiului și izolarea în care se găsește Rusia provoacă o gravă criză economică și foamete. Al X-lea Congres
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Există, într-adevăr, în rîndul militanților comuniști un enorm sentiment de frustrare. Acesta, amestecă ura, neputința și neînțelegerea din cauza înlăturării lor de la deciziile politice. Comuniștii au fost cei mai activi în cadrul rezistenței și tot ei au plătit cel mai greu tribut pentru această participare. A se vedea denigrați mai întîi, apoi eliminați din coalițiile guvernamentale, în sfîrșit, considerați drept agenți ai străinătății, pare insuportabil multor rezistenți comuniști. Acest sentiment este întărit prin faptul că ei observă o atitudine identică în privința Uniunii
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
care luptase atât de aprig la unirea Principatelor Mihail Kogălniceanu - era chemat din nou la luptă. Războiul era primit ca ceva necesar pentru neamul nostru. Formarea statului național întărise poziția țării noastre față de Imperiul Otoman, totuși ea continua să plătească tribut și să respecte tariful vamal fixat de Turcia. Aceste obligații apăsau greu asupra economiei țării. Povara o resimțeau masele populare, ele năzuiau spre dobândirea independenței, nădăjduind că odată cu eliberarea țării li se va îmbunătăți și traiul. Încă din anul 1875
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
în care a declarat, în mod hotărât, că țara dorea să se rupă de orice legătură cu Poarta iar a doua zi și în Senat. Printr-o moțiune votată de Parlament a fost proclamată independența. Totodată s-a decis ca tributul datorat Porții să fie destinat necesităților armatei. Proclamarea independenței de stat a fost apogeul unei politici bine pregătite în toate detaliile sale. Ea era o nouă expresie a politicii românești de a pune Europa în fața faptului împlinit. Bucurându-se de
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
care luptase atât de aprig la unirea Principatelor Mihail Kogălniceanu - era chemat din nou la luptă. Războiul era primit ca ceva necesar pentru neamul nostru. Formarea statului național întărise poziția țării noastre față de Imperiul Otoman, totuși ea continua să plătească tribut și să respecte tariful vamal fixat de Turcia. Aceste obligații apăsau greu asupra economiei țării. Povara o resimțeau masele populare, ele năzuiau spre dobândirea independenței, nădăjduind că odată cu eliberarea țării li se va îmbunătăți și traiul. Încă din anul 1875
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
în care a declarat, în mod hotărât, că țara dorea să se rupă de orice legătură cu Poarta iar a doua zi și în Senat. Printr-o moțiune votată de Parlament a fost proclamată independența. Totodată s-a decis ca tributul datorat Porții să fie destinat necesităților armatei. Proclamarea independenței de stat a fost apogeul unei politici bine pregătite în toate detaliile sale. Ea era o nouă expresie a politicii românești de a pune Europa în fața faptului împlinit. Bucurându-se de
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
a unui litigiu între Moldova și Polonia, la 1467606. Rada Moldovei întrunită la Vaslui în anul 1456 presupune, prin prezența a cel puțin 60 de boieri, convocarea unei Adunări de stări cu reprezentare restrânsă a stărilor, care a hotărât plata tributului către sultan.607 Considerată o Mare Adunare a Țării (Grande assemblée du pays), rada Moldovei este asemănată cu Statele Generale din Franța, remarcându-se utilizarea termenilor polonezi (Sejm) și ucraineni (Rada) în denumirea instituției 608. Marea Adunare a Țării are
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
ordin judiciar, la cele care hotărau mobilizarea în vederea războiului (1544 și 1594 în Țara Românească, 1538 și 1574 în Moldova). Sunt puține excepțiile. În anul 1574, în Moldova de pildă, Adunarea Țării a luat succesiv două hotărâri conexe: refuzul plății tributului "îndoit", solicitat de sultan, urmată de aceea privind ridicarea țării la luptă, în fapt o adevărată declarație de război făcută Porții 665. Cauzele judiciare sunt prezente și în seimul moldo-polon (1467), însărcinat să rezolve un litigiu de frontieră, deși acesta
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Habsburg, Ioan Zápolya, Ștefan Mailat (voievod al Transilvaniei din 1534), Petru Rareș, Vlad Vintilă și urmașul acestuia, Radu Paisie, domni ai Țării Românești. Contextul politico-militar tensionat, l-a determinat pe Zápolya să renunțe la lupta cu otomanii, acceptând plata unui tribut care a stârnit nemulțumirile transilvănenilor. În urma negocierilor separate cu turcii, Ferdinand s-a recunoscut și el vasal al Porții. Fiecare din cei doi regi guverna în numele sultanului. Tratatul de la Oradea, din februarie 1538, regla succesiunea lui Zápolya 738. Acesta păstra
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
regele Ioan Zápolya a pus problema voievozilor rebeli Emeric Balassa și Ștefan Mailat. După ce l-a prins pe Ștefan Mailat în cetatea Făgărașului, l-a judecat. Apoi a adoptat legi necesare pentru administrarea țării și a plătit din veniturile proprii tributul promis mai demult turcilor 739. Ioan Zápolya a murit în Sebeș, la 21 (17) iulie 1540740. Situația fiindu-i favorabilă, la 29 august voievodul Ștefan Mailat a convocat Dieta la Sighișoara. Articuli conclusi in Dieta Segesvariensi Die Dominica post festum
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
recunoscut prin Diploma leopoldină. Paul Rycaut 748 menționa că provincia a fost disputată de Casa de Austria încă din secolul al XVI-lea, iar Poarta, ținând seama de această situație, a aplicat aici un regim mai blând, prin perceperea unui tribut mult mai scăzut și "respectarea dreptului de alegere a principilor". El a surprins faptul că sultanul arăta o deferență specială pentru Transilvania, căci "se teme de revolta supușilor și amestecul împăratului de la Viena". Raporturile cu Poarta otomană erau reglementate prin intermediul
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]