1,332 matches
-
mâna-n foc, a sărit Brigit, urmărindu-mi reacțiile cu viclenie. Bag mâna-n foc că mai ai acolo și un deodorant nou și minunat și un borcan nou și superb de cremă de față. ȘTIAM EU! a urlat ea triumfătoare, văzând că n-am negat. Vată? Demachiant? Am clătinat din cap. —N-ai ajuns încă la faza în care te demachiezi când ești cu el, a oftat Brigit. A, visurile dragostei abia înmugurite! I-ai gătit, a continuat ea. Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ești tu, Rachel, a încheiat ea. Tu ești acea ființă umană amorfă. Ești lipsită de loialitate, de integritate, de tot. Am ridicat din umeri. Nu știu din ce motiv, dar discursul acela nu reușise să mă atingă. M-am simțit triumfătoare. Josephine m-a privit disprețuitoare. — Știu că-ți folosești toată energia ca să nu clachezi în fața mea. De unde știe? m-am întrebat cuprinsă de panică. — Dar eu nu sunt dușmanul tău, Rachel. Adevăratul tău inamic ești tu însăți, iar situația asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să reușească să-l facă să deplângă moartea tatălui lui. Expresia de pe fața lui Josephine a fost de neuitat - a zâmbit exact ca tipul din O Echipă A-ntâia, la sfârșitul filmului. într-o altă dimensiune, am auzit-o spunând triumfătoare „îmi place la nebunie când totul se termină cu bine“. în următoarele zece zile, Fergus, ciudatul, și Eamonn, grăsanul, au plecat la rândul lor. La aproape o săptămână după vizita lui Luke și a lui Brigit, ne-au venit doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Așa cum îmi făcuse și mie cu puțin timp înainte. Și cum se uitase la mine ca să se asigure că văzusem întreaga scenă. Chestia aia fusese, indubitabil, un fel de joc. Imediat i-am povestit Nolei. —Vezi? mi-a spus ea triumfătoare. Așadar uită-l! Bietul băiat, nu pare deloc în regulă. Te-a făcut să crezi că le știe pe toate, când, de fapt, nu era mai luminat decât tine. Și e așa de nesigur pe el! Dumnezeu să-l binecuvânteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ce permite o oarecare libertate de mișcare. În zilele noastre nu se mai folosește variola care este „fumată” demult, ci boli noi nouțe, care au apărut în laboratoarele americane și care prin „bunăvoința” sau neglijența lor, și-au luat zborul triumfătoare în lumea largă. Ar trebui să amintesc aici doar de SIDA - boala care a ucis 25 de milioane de oameni, și vi s-ar zbârli părul pe spinare. Spuneam mai sus că maghiarii, ca popor mic de altfel, au în
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de la măcar cine, până nu se-nchide urna: el!... pentru cine votează?... el! Și în sfârșit - lumea noastră nu-i atât de rea pe cât se spune! - i se dă mângâierea: află, în sfârșit, de la doamna Trahanache pentru cine votează și, triumfător, aleargă să-și exercite - suveranul! - dreptul de a stăpâni prin liber sufraj. Pentru aceea, când se serbează victoria electorală, omul ridică din toată inima-i recunoscătoare toastul lui în sănătatea coanei Joițichii, că e damă bună!”<footnote B. Elvin, Modernitatea
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
veselă pe victoriei acasă ai ajuns mămăloi, mă umflă și pe mine râsul. Trag adânc aer în piept, dau de pământ cu crengile, salt sacul de cărbuni în brațe, îl târâi gâfâind până în pivniță, urc treptele înapoi și mă năpustesc triumfătoare în hol ca Amazoana în cort la Alexandru Macedon. PS. Vremile de restriște s-au încheiat demult, dar sarsaneliada mea continuă mai abitir ca înainte. De optsprezece ani, nu-i zi să nu car ceva în sacoșe cu și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
în ploaie într-o curte interioară de pe Republicii (femeie energică, cu o pungă de plastic pe cap, se răstea la vânzători: „N-ați auzit ce-a zis Tovarășu’ la teveu? Să desfaceți cum trebuie, să ajungă la toți!“), vin acasă triumfătoare cu 30 de ouă. Mama se bucură: „Acum suntem asigurați“. Culmea e că și eu am satisfacția unei realizări. Tomi îmi spune un banc auzit la școală: „Tanti Ionescu, ne-a trimis mămica să ne împrumuți și nouă osul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
trup se bucurase. Atunci gândurile lui pluteau senine înspre Câmpiile Elizee și simțea față de această femeie oroarea pe care poate că o simte și fluturele frumos colorat învârtindu-se pe deasupra florilor, pentru crisalida scârboasă din care a ieșit în chip triumfător. Presupun că arta este o manifestare a instinctului sexual. E vorba de aceeași emoție e stârnită în sufletul omului de vederea unei femei frumoase, a golfului Neapole sub luna galbenă sau a Coborârii în mormânt pictate de Tizian. E posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
adevărul acceptat de toți, ci adevărul pe care-l simte el că-i adevărat! Acum, decizia îți aparține întru totul ție. Poftim, meditează. Pe urmă, alege. Eu mi-am terminat treaba aici! Și, sfârșindu și lunga tiradă pe un ton triumfător, Luiza, nemaiașteptând vreo posibilă replică din partea celeilalte, ca un călău care și-a încheiat misiunea sa pe eșafod, ieși în grabă din cameră și, pe urmă, din locuință, închizând după ea ușa cu zgomot. În urma ei, rămase Adriana, dezorientată și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
o caznă nenorocită! Cu sprijinul drogurilor, trebuie s-o scot eu la capăt cumva, și chiar îndrăznesc să fiu foarte încrezător în privința aceasta, căci, în definitiv, doar nu mi-o ține pururea necazul!” Și, reflectând el astfel, cu un suflu triumfător, iute căpătă un pic de inimă, dând uitării toată amărăciunea lui plumburie din ajun. „Sper numai să și reușesc...”, conchise el îngândurat. Însă speranța aceasta a sa trebuie spus că nu rămase deloc searbădă și efemeră, căci știa el foarte
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu o declarație de sprijin. Hideyoshi avea încredere în aliații săi. Până și Hosokawa Fujitaka refuzase invitația lui Mitsuhide. În schimb, tocmai îi trimisese un vasal lui Hideyoshi, spunându-i că nu avea să-și unească forțele cu un rebel. Triumfător, Hideyoshi sublinie față de cei doi generali că acea loialitate nu reprezenta numai tendința firească a lumii, ci și un mare principiu moral al clasei războinicilor. În sfârșit, după ce discutară diverse subiecte, atât Sebei cât și Ukon îi predară oficial lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
făceau del biggest caca on leurs ones. Incredibile. Mirose era grandore, născând del invizible catedrales des mizericordie. Damnado, mii de pistolado, cum s-ar spune. Allahado, ziceau și arabones. În scurt timp, musulmane păreau pierdute définitivement, iar Sir Sugismund urla triumfătore, agitândo sua sabia de-i ziceai că a cucerit del entire universo, nu altcevone. Numa’ că atunci se întâmplă ceva incredible straniones, ceva ce nimeni nu credeabus del posibile no more. În clipa aceea se-auzi un cântec atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
o ciudățenie hazlie. Din cauza asta, chiar, simțul umorului a devenit o problemă. Dacă l-ai avea, te-ai tăvăli de râs cât e ziua de lungă. Mi-am încheiat căutările într-un locșor deprimant numit High, Wide and Handsome (Simplu, Triumfător și La marea artă) sau High and Mighty (Aroganța) sau (ca să fiu cât mai exact) Rent-a-Tent (Închiriază-ți un cort) chiar la intrarea în Harlem și am încropit un echipament printre prăjine și lungani, borțoși și burtoși și coloși cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
treburile lor. Nu uit râsul lui Suzanne care, într-un grup de prietene, făcea haz de poeziile mele. Urmă o scurtă pauză, timp în care Ioana se aplecă asupra unei mape, începând să caute febril printre foile vechi. Deodată exclamă triumfătoare, scoțând o hârtie din teancul de pe genunchi: — Am găsit una dintre poezii. Pregătește-te să leșini. Se porni să declame solemn, traducându-și în româ nește versurile: Soarele lunecă Și cântecul meu domol E prilej de litanie nesfârșită, Genune părăsită
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
acest sanctuar sfânt, purtător al zestrei glasului întrupat în istorie și a celui care a îngăduit ca propria-i țeastă să fie înconjurată de propriu-i sânge, alături de comunitatea condusă de duhovnicescul stareț Vichentie. Înălțat-am rugăciuni către Ierarhia Bisericii triumfătoare pentru toți acei care s-au prosternat către altarul transfigurat. În foișorul incintei situat ca într-un spațiu sfânt, s au auzit cu adevărat pașii lui Dumnezeu printre noi și comunitate. Într-adevăr această ctitorie este demnă de ctitorii ei
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
din preajma Sfântului Ierarh Varlaam aduce sufletului ostenit bucurie duhovnicească și speranță în lupta războiului nevăzut. Recunoscător Bunului Dumnezeu și Sfinților nemțeni pentru toate, rămân smerit pelerin la izvoarele frumuseților netrecătoare și nădăjduiesc întru împlinirea acestora, în chip desăvârșit, în Biserica Triumfătoare. Frumoasă aducere aminte întâlnirii cu primitorul stareț Arhimandritul Vichentie și cu Părinții Hrisostom și Iustin, ostenitori întru ale duhului. Arhimandrit Timotei Aioanei, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale și Exarh Cultural al Arhiepiscopiei Bucureștilor Arhimandritul Macarie, Starețul Mănăstirii Sinaia 8 octombrie
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
o vreme umedă. În tăcuta casă a fetei, mătușile și bibelourile vegheau prin col țuri. Pe gherido nul din camera ei nu mai era nici un drăcușor de hârtie. Dar ea stătea pe pat și-i dispă ruse cu totul aerul triumfător și fericit din iarnă. Bărbatul pe care-l iubea o părăsise și Ingrid purta acum, în adân cul de purpură al trupului ei, un pa chețel de foițe embrio nare pliate complicat. Mai mult nu putu să-i spună. Lacrimile
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pentru mine este doar marea. Este esența acelor zile de nisip și de sare, de statui de bronz lungite pe plajă ca pe un capac nesfârșit de sar cofag etrusc, de efectele de lentilă, violete și iri zate, ale soarelui triumfător. E promis cuitatea totală, anonimă și insuportabil de dulce, marea sărată și umedă și senzuală din care toți am ieșit. Până anul acesta, însă, n-am cunoscut cu adevărat nici marea și nici femeia. Se arăta pe la ora zece și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
nici inteligent, nici prost, trebuia doar să știi să arăți că ești viclean, adică În spiritul epocii; iar el reușise cu brio și urcase toate treptele ticăloșiei oficiale. Numai că părinții lui nu asta așteptau de la el, să Îl vadă triumfător În rândurile acelor criminali, la 17 ani, să Îl Învețe nemernicii ăia ce trebuie să facă În viață. Așa că i-au spus sec, Înghițindu-și durerea: — Dacă intri În clica vânzătorilor de oameni, să uiți de noi. Nu vei mai
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
iscate și ele din tăcere, din singurătate, din durere - îi dădea un fel de invulnerabilitate lucidă. Marea Conversație dincolo de moarte, de milenii, de distanțe îl prindea și pe el. În casa sinistră a Liviei, nimeni nu-și închipuia cât de triumfătoare și de neoprit era evadarea lui. Paznicii îi vorbeau Liviei despre stupiditatea lui încăpățânată, obtuză, iar el se gândea că Augustus domnise vreme de cincizeci de ani, anihilând zeci de comploturi, și murise imperial în patul lui. Iar acum părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mică insulă, ce comunica cu vila printr-un pod îngust și devenise locul jocurilor lor zilnice, lipsite de orice rușine -, iar el ținea în brațe trupul micuț al miresei, care, încăpățânată până la mojicie la început, acum zâmbea cu o nerușinare triumfătoare; când doica îi întrebă binevoitoare ce voiau să mănânce la prânz, Claudilla încetă deodată să râdă, o privi pierdută pe doică, își apăsă pieptul cu mâna și spuse că-i era greață. Doica se apropie în grabă și, prudentă, acoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
navali fulgent rostrata corona.“ Din înaltul promontoriului de la Misenum, vila imperială domina portul imens; strigătul lung, neașteptat a mii de glasuri ajunse pe terasă ca un tunet printre nori. Gajus intră încet în sala pentru audiențe și așteptă. Macro reapăru triumfător, cu prefectul și grupul de ofițeri entuziaști, care se mărise pe drum. Intrară în sală și, laolaltă, îl aclamară imperator și îi adresară salutul pe care, în întregul imperiu, vreme de douăzeci și trei de ani îl primise numai Tiberius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ceva din care soarele smulgea reflexe de aur. În răstimpuri, scânteierile deveneau orbitoare, fiindcă Euthymius alesese anume locul și ora, după o îndelungată analiză. În fața bazinului cu flori acvatice pe care Augustus le adusese din Aegyptus, Euthymius făcu un gest triumfător, de parcă i-ar fi arătat un oraș cucerit: — Privește, Augustus: două corăbii cu coca din lemn, care au pe punte construcții din marmură și plutesc, ușoare. Privește! Cu un deget mișcă marea timonă aflată la pupa corăbiei fără vâsle și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
familie a Pisonilor voia s-o recunoască drept soție așa cum un soldat alege o târfă de la bordelul din castru; iar ea, ca o târfă adevărată, cu experiență“, sublinie, „l-a urmat și, pe când străbăteau sălile de primire, cu un exhibiționism triumfător, a lăsat să-i alunece tunica de pe umăr, și toți au văzut splendoarea sânului ei; iar Împăratul a dus-o așa, pe jumătate dezbrăcată, într-o cameră și i-a dat afară pe toți, trântind ușa“. Unii istorici au scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]