1,384 matches
-
util. — Hai să‑ți arăt masa, a zis ea și a pornit‑o pe un coridor Întunecat, care ducea spre exponatele egiptene. E trăsnet. Am ajuns Într‑o galerie mai mică, cam de dimensiunea unui teren de tenis, În mijlocul căreia trona o masă cu douăzeci și patru de scaune În jurul ei. Robert Isabell Își merita faima, asta era clar. El era organizatorul sindrofiilor din New York, unicul capabil să nimerească specificul adecvat fiecăreia, cu atenție extremă la detalii: În ton cu moda, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mai bine pentru viitorul meu, că ea nu era alcoolică și că eu nu eram o soră denaturată pentru că plecam din țară după ce Jill tocmai născuse primul copil. Dar ea adormise peste plapumă complet Îmbrăcată, iar paharul gol de cocktail trona pe masă. Laptop‑ul Toshiba era deschis lângă ea pe pat și m‑am Întrebat dacă reușise să scrie măcar un cuvânt. M‑am uitat. Bravo! Inserase Întreg antetul, inclusiv numele, grupa, numele profesorului și titlul, probabil provizoriu, al articolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
s Wear Daily pe care cineva de la birou - probabil Allison, care, după atâția ani În slujba ei, Îi cunoștea obiceiurile cotidiene - i‑o trimisese prin fax, În vreme ce doi bărbați superbi Îi făceau unul coafura, celălalt machiajul. Un platou cu brânzeturi trona pe măsuța antică de lângă ea. Discurs? Ce discurs? Singura activitate planificată pentru azi, În afara prezentărilor de modă, era un soi de dineu oficial pentru acordarea unor premii, unde Miranda probabil avea de gând să stea numai cincisprezece minute, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
apropie de biroul Juliei. Ca toate lucrurile ei, era dezordonat, sugativa Încărcată cu prea multă cerneală, o cupă cu bonuri de trezorerie răsturnată, un teanc de hîrtii și plicuri, batiste murdare, coji de măr și panglici de mașină. În mijloc tronau caietele albastre și ieftine, Century. Pe copertă scrisese Bolnavi 2: conținea planul romanului la care lucra acum, un roman a cărui acțiune se desfășura Într-un sanatoriu particular, și al cărui titlu era Să te Îmbolnăvești și să mori. Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să merg totuși pe un drum mai lăturalnic, poate pe acolo nu s-au schimbat prea multe. Și am avut dreptate. Aceleași case, mă salută tăcut de pe o parte și de pe cealaltă, iar eu le răspund din priviri. În fața mea tronează la fel de stingheră ca și altădată, vechea Sinagogă, acolo unde în copilărie obișnuiam să merg cu tatal meu, care avea mulți prieteni evrei. La ușa somptuasă dar mâncată de vreme, mă opresc preț de câteva clipe. Parcă se aude murmurul vocilor
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
Așteaptă ca vânzătoarea, o tânără agreabilă îmbrăcată într-un elegant tailleur 8 de catifea verde, să înmâneze comisionarului, un puști simpatic în uniformă la culoarea ierbii încheiată până sus cu nasturi aurii, un pachet învelită în hârtie albă peste care tronează o fundă mare, roz, apoi prezintă domnișoarei dorința sa. Fata se apucă cu mișcări îndemânatece să scoată florile din vasele pline cu apă unde sunt ținute. Așezat comod, picior peste picior, pe o banchetă ce dorește să imite un model
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mămăligă rotundă și aurie ca un soare, din care ies aburi calzi, îmbietori. Mirosul apetisant al sarmalelor din castronul adânc, stropite din belșug cu smântână, poate face marți chiar și glandele salivare ale unuia ghiftuit după "șapte praznice împărătești". Alături tronează imperial o salată respectabilă din roșii și castraveți, care împrăștie un miros proaspăt de grădină. Dinspre un clondir cu lichid transparent, dar cu multe grade judecând după mulțimea mărgeluțelor, așezat la îndemână într-un colț al mesei, lângă telefonul la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
înfățișare (era drăguță!) îți spunea una, iar vocabularul alta. Era o legătură, după câte mi-am dat seama, îi făcea reproșuri ea lui și el le înghițea tăcut, învins, încercînd zadarnic să plaseze din când în când cîte-un cuvânt. Individa trona... "Nu ți-e rușine așa un pic?! îi spunea. Nu ți-e rușine așa un pic?... Da' nu ți-e rușine? Nu ți-e rușine? Ce? Eu sânt minoră? O să vedeți voi!... Că eu o să mă întorc cu toate acele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se-ascunde furia tăcută a anarhistului, care ar fi aruncat fără să tresară grenada prin miile de pagini ale istoriilor literare, ca printr-o mulțime de trecători. Uram literatura, mă simțeam invidios pe succesul colegilor mei, le urmăream cărțile mediocre tronând în librării și-mi venea să urlu, fiecare copertă îmi provoca o suferință profundă și violentă. Mă întâlneam cu ei la catedră, le zâmbeam frumos, dădeam mâna, îi felicitam. În timp ce laudele curgeau, ca într-un comentariu de olimpiadă, în mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu 30 de ani mai bătrâni, în rest neschimbați: aceleași cravate colosale, aceleași cursuri scrise de mână pe foi gălbejite, aceleași povești de seminar despre teiul lui Eminescu sau plugul lui Goga. Prin grija decanatului, primisem un calculator în catedră; trona neatins, pus deoparte, cineva avusese chiar grijă să-i confecționeze o husă de plastic, să nu se prăfuiască. Nu, nu eram mai deștept ca ei și, probabil, nici mai muncitor. Literatura, adică succesiunea mare și frumoasă de autori și perioade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
craniul de piatră al lui Eminescu. Striveau în fiecare an țigările pe plăcile albe, sub privirea inertă a geniului; ochii îi sclipeau halucinați, montați greșit pe exterior, ca două mingi de golf. În partea opusă, mai mic, dar la fel de popular, trona Densusianu: scurtat sub gât, cu freza linsă, vizibil asemănător cu Hitler. Jos, la subsol, se mutaseră fochiștii și își aduseseră și familiile cu ei. Ajunseseră la a doua generație, le zăreai nepoții dându-se cu tricicleta prin curtea interioară sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
despre fabulă, iar prin Crohmălniceanu băgai pumnul și-l scoteai pe partea cealaltă. Studioși, tinerii ucenici literați xeroxau fasciculele, le ajutau să ajungă de la un an la altul, cu tot cu smângăleli și-adnotări, ca un roman haiducesc cu peripeții: Budulea Taichii trona în Grozăvești, poeziile lui Villon se găseau în „6 Martie“, scena cu Nadina și Petre Petre circula prin Regie, înțesată de sublinieri și comentarii. Pentru mine, traseul părea mai simplu. Odată ajuns la porțile mausoleului, mă simțeam calm, deștept și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
urmare a loviturilor încasate. Unele uși erau strivite, altele făceau unghiuri, majoritatea atârnau despicate. O minte ageră ar fi observat acolo un experiment de Giacometti: aruncat la gunoi și reconstruit de-o altă minte, nu tot atât de iscusită. Pe grupul statuar tronau numele studențești, embleme vopsite sau ruginite ale iubitorilor de frumos: Gutue, Leabu, Copoț M., Lulelaru, Flegnea, fam. Borandă Virgil. Înșiruirea punea probleme. Cine o fi fost Copoț M.: un bărbat? o femeie? Dar Leabu: un nume de om? o firmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ca-n tren: aceeași casă-vagon, aglomerată de paturi, dulapuri și scaune. Treceai dintr-o cameră într-alta și-abia aveai loc să pui piciorul; prudentă, familia adunase mobilă cât pentru patru vieți, iar Mihnea nu renunțase la nici una. În mijloc, tronau fotoliul cu brațele în formă de lei (în gura căruia derbedeii stingeau țigările la petreceri) și-un scrin strămoșesc, cu sertare grele de lemn și mânere ovale, din alpaca. Ne-am așezat pe pat, cu grijă să nu strivim vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a lui Camil Petrescu, i-am citit articolele din presă, i-am controlat scrisorile personale prin biblioteci, arhive și depozite de carte. I-am răscolit și jurnalul, în care se văicărește că n-are bani și că-n vitrinele librăriilor tronează Cezar Petrescu. Toate demonstrează că tipul știa de poveste și n-a făcut altceva decât s-o transcrie. Nici măcar numele nu le-a modificat.“ „Bun. Să presupunem că lucrurile așa stau.“, a insistat Maria, „Atunci, cum se explică faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îl ceruse înapoi, cu severitatea proprietarului grijuliu, peste care a dat nenorocirea: „De treizeci de ani l-am avut, și n-a pățit nimic. Vi-l las vouă și, după o folosire, se strică!“ Cât despre aparatul de gimnastică, el trona lângă fereastră. Fusese împrumutat de la o prietenă, arăta cum nu trebuie și n-aș putea spune la ce folosea exact. Era o sculă metalică, zbârnâitoare, vopsită de sus până jos în negru, cu-o roată în mijloc. De-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
metrou, aterizase Eroul Necunoscut, cu ranița sovietică, pietrificată, ca buteliile unui scafandru cosmic; lângă „Drept“, Kogălniceanu fusese supraânălțat (se ridica pe-un platou de fier, cu mâinile-n buzunare, ca pistolarii din Trandafirul galben), iar în față la Teatrul Național trona Caragiale al lui Baraschi, cu capul mic de bronz turnat pe corpul masiv al lui Lenin. De Storck, Paciurea sau Mestrovici, nici urmă: Giganții de piatră fuseseră ascunși în Parcul Libertății, iar Ferdinand și Carol I, topiți de comuniști. Istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
despre ce vorbesc. Am deplasat ușor lumina pe monument. Bălcescu se clătina sau căpătase puțină spondiloză. Brațele erau amputate, iar ochii sclipeau morți, adormiți. Sub greutate, stativul se lăsase, faimosul revoluționar atârna acum în gol, cu șuruburile din spate desfăcute. Trona elegant, fercheș, cu papion de piatră și părul cocoloș, buclat la spate, ca o perucă de bronz. „Există pericol de prăbușire, aici.“, a remarcat Mihnea. „Mai bine ajută-mă să găsesc intrarea...“, l-am amenințat. Mi-am apăsat mâinile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de tencuială nu rămăsese liber, toată întinderea peretelui fusese ocupată, decorată cu un semn, o literă sau o înfloritură artizanală, de parcă artistul suferise de vertij sau căpătase fobia spațiilor goale. Acolo, sub acoperișul călduț, protejată de câteva zeci de calorifere, trona secția de Periodice. Pe rafturi prinse cu șuruburi de tren în perete, presa ultimelor două secole zăcea în clasoare masive, sub coperți de piele sau carton gras. Secolele dormeau în linie, strivite și comprimate, nume străvechi se-amestecau cu cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Cumpăr Pif-uri. Anii ’70. Rog seriozitate.“ Chestia cu „seriozitatea“ suna important, o foloseau și proxeneții, când vroiau să racoleze; mai nou, o întrebuința și poliția, ca să-i prindă pe proxeneți. Trecusem anunțul în România liberă, Adevărul, chiar și-n Libertatea (trona printre vânzări auto și întâlniri pe fir; dacă ridicai privirea, dădeai de poze cu pulpe și chiloței). Degeaba, nu mă căuta nimeni, nici măcar fata de la pagina 5. Abia prin luna a zecea, am primit un pont, un țigan de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
matematică și geografia cea veche Geometria Din istorie: urmarea cronologică de la Karlu până în zilele de acum Religia: urmarea moralei creștinești Urmarea limbii eline, sintaxul vulgar și analize Sursa: V.A. Urechia (1892, IV, pp. 419-421) În clasele primare, învățământul religios trona suveran materii precum "Sfintele rugăciuni" și "Catihisie" ocupând o pondere consistentă a programei școlare, alături de materii mai tehnice, precum citirea și scrierea. Dacă ținem seama că, cel mai probabil, deprinderea acestor abilități tehnice se făcea pe baza unor texte religioase
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
instituționalizate ca parte integrantă a modelului răsăritean al societății naționale. În loc de individualismul prevalent în imaginarul politic apusean, naționalismul est-european a accentuat idealul colectivist al poporului ca realitate organică trans-personală de care individul aparține inextricabil. Postulând interesul suprem al colectivității ca tronând suveran deasupra intereselor egoiste ale indivizilor, ethosul colectivist reclama din partea individului, dacă nu sacrificarea abnegantă a propriilor interese, atunci cel puțin punerea intereselor personale în consonanță armonică cu cele ale națiunii. Din această mistică organicistă a putut să ia ființă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Breen și O'Neill, 2010, pp. 2-3). În epoca postnaționalismului ce a prins a se contura după cel de-al Doilea Război Mondial, statul-națiune și ideologia sa legitimatoare naționalismul au pierdut teren în fața forțelor globalizării. Corelativ, identitatea națională, înainte vreme tronând suverană ca identitate supremă, este tot mai afectată de configurarea unor forme alternative de identificare socială, atât supraordonate identității naționale (i.e., europenism, cosmopolitanism, umanitarism), cât și subordonate acesteia (i.e., regionalism și chiar localism). O expresie a noilor vremuri postnaționaliste este
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
-l pe locul ce i se cuvine. După 1980 i s-a recunoscut și activitatea social culturală, nu fără distorsiuni, iar din 1992 Iașul Își face un titlu de onoare, conferind numele savantului Universității de Medicină și Farmacie, În fața căreia tronează pe o stâncă de granit chipul În marmură a maestrului, subliniindu-i astfel probitatea morală, tenacitatea convingerilor și spiritul de sacrificiu În slujba adevărului. Publicat În „Reflecții peste timp”, 2007. EMIL HURMUZACHE - creator de școală medicală și promotor al asistenței
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Fericitul Augustin, care afirmă : „Nimic nu‑i atât de dur și de inflexibil care să nu fie biruit de focul iubirii”65. Când inima i se deschide 58 Suferința și creșterea spirituală Dumnezeului‑Iubire, și‑L primește pe Acesta să troneze În ea, nimic nu o mai bucură și o Împlinește pe deplin, bucuria aceasta a prezenței lui Dumnezeu Întrecând orice altă bucurie sau plăcere omenească, căci, așa cum spunea Fericitul Augustin, „iubirea lui Dumnezeu e un hoț, care, spre norocul tău
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]