9,257 matches
-
ce frîngi: Ochi în virgin triunghi tăiat spre lume? ÎNECATUL Fulger străin, desparte această piatră-adîncă; Văi agere, tăiați-mi o zi ca un ochean! Atlanticei sunt robul vibrat spre un mărgean, Încununat cu alge, clădit în praf de stâncă, Un trunchi cu prăpădite crăci vechi, ce stau să pice, Din care alte ramuri, armate-n șerpi lemnoși, Bat apele, din baia albastră să despice Limbi verzi, șuierătoare, prin dinții veninoși. ORBITE Colo, dimineața mea, Viu altar îți miruia: Ca Islande caste
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ochi ce cheamă somnul din goluri și îl beau, Îmi deslușii deasupra, înghemuit pe-o bârnă, Un turc smolit de foame și chin, cu fața cârnă, Cu mâinile și gura aduse la genunchi. Trei petece răzlețe i se țineau de trunchi. Când vasul fără nume trecu prin dreptul nostru Un fund de vad îi prinse și pântecul, și rostru. Cutreierată, apa jur împrejur undi... Și glăsui un pașe într-astfel: - Efendi, Corăbier și oaspe în porturile mele, Primește-aceste daruri și-aceste
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
târziu, când ziua trecuse de amiaz Împovărat de simțuri, mult istovit de cale, Mă pomenii în fața stingherului din luncă, Sălbatecului arbor întrezărit prin geam. Părea trudit și vârstnic... Un noduros mărgean Încununat cu alge, un trup răpus de muncă, Un trunchi cu prăpădite crăci vechi ce stau să pice Din care ramuri hâde - năprasnici șerpi lemnoși Zbucnesc, ca sus în baia albastră să despice Limbi verzi, șuierătoare, prin dinții veninoși. III Dar peste ochi și cuget căzu o deasă sită. Mă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în baia albastră să despice Limbi verzi, șuierătoare, prin dinții veninoși. III Dar peste ochi și cuget căzu o deasă sită. Mă tolănii în voie pe caldul gliei sân Și îmi lipii obrazul și tâmpla obosită De scorojita coajă a trunchiului bătrân. L-am alipit. Când, pâcla de gânduri și simțiri Se lămuri deodată în limpezi închegări. Un văl purta deasupra. Din plasa lui subțire Cădea aromitoare năpada de visări, Se prelingea o rouă de umede mărgele Pe frunte... Pe tulpină
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
limpezi închegări. Un văl purta deasupra. Din plasa lui subțire Cădea aromitoare năpada de visări, Se prelingea o rouă de umede mărgele Pe frunte... Pe tulpină, rășine moi și vii... Când iată că din tufe, mlădițe și nuiele, Înfiorând tot trunchiul, un vălmășag de mii De freamăte ridică, se-mparte-n ramuri, crește... Încet, încet, pe scoarță ghiceam cum se ivește Ierbos și încă umed un strai sărbătoresc; Cum mai adânc, sub blana de mușchiuri unduiesc Nelămuriri de cărnuri, cum se
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și poartă dârz măslinii. Soldat al Demeterei mă voi sădi adânc, Ca, mâine, când iscoade plecate pe oblânc Vor ispiti desișul de sulițe și flamuri, Să scapete persanii, pierind sub orizon! Vor fi zărit, hieratic, cu fulgere drept ramuri: Un trunchi bătrân de dafin înfipt la Maraton. CERCELUL LUI MISS Cățelei mele Cineva, închis în stupul dintre pruni, aruncă pietre... Dar cu-atîta vrăjmășie că nu poți să faci sport: Ele trec și gard și ziduri, până dincolo de șetre Unde ziua umflă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cârtițe de soi; După coada retezată dai târcoale, roate pline; Bați prundișul, spinteci unda, intri toată în noroi! Și ce lucruri minunate!... Sălcii, slujnice netoate, Au pitit prin scorburi multe pâini de iască și lipii. Tu te-agăți, întins, pe trunchi, scotocești în sân la toate, Mlădioasă: șoldul fraged încă n-a purtat copii. Zbârnâit de piatră, însă, vâjâia... Nici gând să tacă... Din ce praștie scăpată stăruiește în auz? Silnic, ochi deschizi la soare și-n văzduh zărești buimacă Urâciunea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
amurgul pajerii crăiești Cîrtește-ntunecat burtăverzimea. Ai multursuzei tagme, gianabeți Cu oftica-nțeleși și cu exilul, Un veac avar te vrură sub peceți, Și zveltei libertăți suciră trilul. Ce-nseamnă! Astăzi piatră ești, din unghi, Republicii Române Populare, Adeveritul mare singur trunchi: Bălcescu, început de calendare. PAGINI DE PROZĂ CONFESIUNI I. VALERIAN: DE VORBĂ CU D-L ION BARBU De la geometrie la poezie Mă stimez mai mult ca practicant al matematicelor și prea puțin ca poet, și numai atât cât poezia amintește
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
e să nimerești expresia, tonul potrivit, superb comparate cu foșnetul apelor mării sau cu imnul paradisiac: Ar trebui un cântec încăpător, precum/ Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare./ Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare/ Din coasta bărbătească al Evei trunchi de fum." Cel de-al doilea ciclu, Uvenderode, ar corespunde, zic interpreții, etapei alchimice albedo (opera la alb; eliberată de forma corporală). Riga Crypto și lapona Enigel nu are nimic de a face cu Luceafărul lui Eminescu. Aici avem o
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sau doar e o părere când mânji cuprinși de doruri, dau primăverii ghes și vin să plămădească din iarnă și durere o azimă fierbinte de patimi și eres. Dar nu, tu ești aievea, lumină răsărită ce dai putere firii și trunchiului bătrân, să-și scuture din coama-i de iarna grea albită, poemul de iubire lunatec și păgân Leonid IACOB Referință Bibliografică: tu ești aievea / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 976, Anul III, 02 septembrie 2013. Drepturi de
TU EŞTI AIEVEA de LEONID IACOB în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364338_a_365667]
-
Acasa > Versuri > Visare > SUB ROCHIȚA TA... Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 980 din 06 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului sub rochița ta ce cade precum toamna peste trunchi sunt așa de multe grade, că abia stau în genunchi. și mi-e cald, și-atât de bine, și-n mireasma care-o ai ca un sfânt mă-nchin la tine, sub rochiță, ca în rai. sub rochița ta ce
SUB ROCHIŢA TA... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364361_a_365690]
-
dintre acele vise personale cu Voie divină neîmplinite, care au ucis, din păcate, la comandă milioane de vieți fără vină... La începutul lunii mai a anului 1945, portretul fostului caporal austriac - care încercase a îngenunchia cu rânjetu-i diabolic lipit pe trunchiul unui afet de tun piramida de fildeș a altui dictator în vogă al momentului, Iosif Visarionovici Stalin - devenise dintr-o dată umbra închisă la culoare a unei istorii extrem de furtunoase a lumii, ce se ridica fumegândă acum la ceruri din cenușa
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
-n albu-mbrăcat, Cu spaimă mi se uită La mireasă ce pierea Sub a valurilor spumă... Cu nuntași, tata și muma. Doamne, ploaia când stătea, Soarele se arătă, Marama neagră purta, Privirea i se-ntrista, Când pe mire îl vedea... Lângă trunchiul meu plângea, Și două lumânări lua, Cruce sfântă le-a făcut Și-apoi mi le-a răsucit - Să fie de pomenire!... Pentru mireasă și mire. De la soare le-a aprins Și de durere s-a stins, Și de durere s-
MIREASA DE LA NAMOLOASA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364492_a_365821]
-
RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasă > Orizont > Portret > DOMNITĂ IERNII .. Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului După un munte de zăpadă.. Muntele Gingășiei... Oceanul alb a apărut cu o zăpadă moale, După un trunchi eu dragă te-am văzut Și-ncepusem după morgana să fug agale, Apari-dispari din unghi, văd că mi s-a părut... Da, cănd te-am văzut supărată e cât se poate de ireal..cand esti veselă, zâmbetul tău mi-e
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
care vorbesc și Placuțele de la Sinaia, cum e celebra plăcuță cu numărul 21, care amintește și despre doi (?! ) zei. Alături de “zeul suprem, Zalmoxes”, cine mai putea fi?! Cercetările n-au elucidat încă misterul. Mi-l imaginez pe Deceneu stând pe trunchiul aflat lângă izvorul cu cea mai pură apă plată din incinta Cetății. Am băut ca dintr-o apă sfântă, simțind că beau lumină. În stânga izvorului , platoul era dominat de Discul Solar, un soare imens de andezit, care indica nordul printr-
SEMNE ŞI MIRACOLE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361285_a_362614]
-
de-atunci, Pictată în culori și nuanțe sumbre, Urlând doar uragane peste lunci. De ce-n amestecul de lut din om Ai pus, tu ,Doamne și-un orgoliu fad? Mai bine mă lăsai sub cer un pom, Inelele de viață-n trunchi să scad. S-arunc doar clipele în care mă usuc Sub palma dimineților nebune, La rădăcina frunzelor de nuc Ascunde-mă , tu, Doamne, fă minune! Să nu mai plângă lacrima-ntre gene În toamna asta-n care mor din nou
RANĂ DE CUVÂNT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361408_a_362737]
-
în uimire s-a-nscris păsări de noapte de zi și de viață în lumină își scutură zborul proscris redevin înălțare prin focul din iesle redeschise sunt aripi pentru trecere-vis... în para sălbatică rămân dorințe rădăcini austere secunde în fiere strâmb e trunchiul arsă-i coroana unic braț foșnește: spre Sus... mereu Sus... Referință Bibliografică: ecoul copacului cronos / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 377, Anul II, 12 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile
ECOUL COPACULUI CRONOS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361568_a_362897]
-
dansează amețitor îmi place să dansez dar uite clipă cum oasele amorțesc între clapele așteptărilor și dor le aud cum trosnesc și apoi cum împlinesc un ritual ciudat în care ele sunt ramurile copacilor din orașul fără glas iar eu trunchiul în care ele dansează odată cu coroanele copacilor rebele oase și tocmai la mijlocul podului se apucă să cânte să-și împletească adormirile repetabilele adormiri cu trezirile bruște în articulații se aranjează petrecerea timpului dansul se repetă la nesfârșit în acordurile vârstelor
MĂ AŞTEPT TOT EU (...DINCOLO DE FRONTIERĂ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363832_a_365161]
-
cândva, ne vom reîntâlni într-o pădure: eu luminiș, tu copac aproape de hotar. Dacă crengile tale se vor apleca, le voi primi să-mi mângâie lumina. Din umbra lor mi-oi face adăpost de soare iar primăvara voi renaște la trunchiul tău ca o mireasă. Îți voi primi în fiecare zi, îmbrățișarea, până-ntr-o zi când vei fi o simplă buturugă iar eu o văduvă pe veci nemângâiată. Și totuși în trecerea aceasta efemeră; eu luminiș, tu copac, ne va
ELEGIE PENTRU AMÂNDOI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363920_a_365249]
-
vin să mi-o fure. Mă rătăcesc într-un oraș Ce mi se pare cimitir Și cred că sunt așa de laș Că n-am curajul să-i admir Pădurile de fete mari Ce cresc în jurul meu și cad Ca trunchiurile de stejari Care vor face foc în iad. 2 iunie 2004 Volumul " Visul stejarului " https://www.facebook.com/pages/Marius-Robu-Arhive-sentimentale/219171961569455 http://mariusrobu.wordpress.com/ Referință Bibliografică: TĂIETOR DE LEMNE DE FOC DE IAD / Marius Robu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
TĂIETOR DE LEMNE DE FOC DE IAD de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364062_a_365391]
-
de rost gleznele prin sufletul păpădiilor și umbra în bătaia lunii mereu lângă același izvor porți vina că ai trăit în mine până la strălucire ah cum mă acuzi și tu (numai) de trădare când am legat însuși cerul de un trunchi am jurat strâmb am tăiat din privirea ta cât am putut *** știu sunt femeia altei lumi acolo plătesc tăcerile dau bacșiș fanaticilor însoțesc felinarele până la geamul tău dar nu mai pot învăța niciodată să mă furișez în dogoarea ce ți-
FEMEIA ALTEI LUMI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364071_a_365400]
-
porți din fier forjat. Râzând în hohote, femeia își scoase din poșetă un obiect nichelat, cu ajutorul căruia deschise porțile de la distanță, fără a mai coborî din mașină. Demară zgomotos, acceleră, apoi ca o săgeată, cu farul stâng, se opri în trunchiul unui arbore. Frânele scrâșniră prea târziu. Eram deja cu capul în parbriz. Am coborât amețit. Am rămas s-o văd coborând. Nici n-am sesizat cum o făcuse.Ședea pe scările de la intrare, fluturându-și pletele blonde cu obrăznicia unui
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
arde podeaua, accelerează sângele în vene, îmbujorează obrajii-n mere, țopăie în tropote de cai. Pe alei lustruite de fericire aprinde felinare, pe retine unește două inimi îndrăgostite. * Regăsirea Îmbrăcați în roșu, galben și albastru, ne-am desprins din același trunchi. Bătuți de vânt în direcții opuse, lame lucioase ne-au fost treptele vieții, doar Dumnezeu ne-a fost scut! Doborâtă la pământ am plâns. Când mi s-au limpezit ochii am mers pe un drum necunoscut. O rază de soare
IUBIREA de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/362796_a_364125]
-
O luăm pentru a împodobi cu ea o sală de clasă. Afin: E prea comun. O s-o leg de copac. Elevul 2: Cum? Afin: Cu o picătură de foc și una de ceară. O să pun un sigiliu între pețiol și trunchi. Leg frunza de arbor printr-o picătură. Elevul 3: Te ajut eu. (Elevul 3 ridică frunza și o duce lui Afin. Acesta scoate o brichetă și o lumânare de ceară. După ce lumânarea și-a lăsat flacăra să se bucure de
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
picătură. Elevul 3: Te ajut eu. (Elevul 3 ridică frunza și o duce lui Afin. Acesta scoate o brichetă și o lumânare de ceară. După ce lumânarea și-a lăsat flacăra să se bucure de libertate Afin a unit pețiolul cu trunchiul platanului și a lăsat ceara să cadă.) Afin: Orice arsură lasă urme adânci. Te însoțește întreaga viață. Elevul 3: Cred că sunt suficiente picături de ceară. Profesorul: Vă jucați. Eu nu pentru joacă am ieșit în parc. Afin: Cine nu
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]