1,978 matches
-
prima lui nevastă, pianista. A fost primul născut al președintelui și unchi bun al lui tăticu, dar a murit cu mult Înainte ca el să se fi născut. De asta tăticu se speria așa de tare cînd vreunul dintre noi tușea. Rămaseră pe gînduri, așezați amîndoi pe bancheta din fața pianului și deschiseră capacul. MÎnuțele lor ușoare și fine se sprijineau pe clapele de fildeș, pe care cei din familia Lastarria bineînțeles că nu le atingeau niciodată. În bucătărie, douăzeci și trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vîrfurile depărtate, ținîndu-și mîinile lipite de corp. — Eu știu să fac o scamatorie. — Să vedem, să vedem, să vedem! Cum te cheamă, băiețel? — Julius. Toți copiii se prăpădeau de rîs. Susan cea frumoasă era emoționată. Vilma murea de frică. Cinthia tușea: „Doamne, ajută-l să țină minte tot“. — Fantastic! Minunat! Extraordinar! Și cîți ani ai, băiețel? — Cinci. — Minunat! Fantastic! Fenomenal! Julius, sub supravegherea mea, o să vă prezinte cea mai extraordinară scamatorie a tuturor timpurilor! — Nu așa. Eu știu să fac o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
grădină strîgÎnd: Julius! Julius! Din Învălmășeală ieșeau cîțiva copii pe brînci, erau cîinii, iar stăpînii lor, alți copii, cei mai măricei, Îi duceau legați de gît cu zgărzi de sfoară și curelușe. Și Julius și Cinthia În mijlocul acelui vacarm, Cinthia tușind, discutînd cu Însuflețire: nu și nu!, ba da! striga Rafaelito, trebuia să se joace la fel cu toată lumea! Julius trebuie să se supună și să-și pună zgarda În jurul gîtului! Julius striga și el: nu și nu! și atunci Cinthia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În clipa aceea văzură cîteva picături de sînge care se prelingeau pe brațul Cinthiei, Cinthia se smulse din mâinile lor și o luă la fugă strigînd: n-am nimic! n-am nimic!, rămîi cu Julius!, mă duc la mămica! și tușea necontenit sufocată de efort. Julius n-a știut niciodată și nici n-a vrut să știe ce s-a petrecut Înăuntru, În bar. Nu-și amintește decît că mătușa Susana a venit să-l caute În grădină și i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cît de departe poți tu, mult mai departe decît atît, foarte departe... „Nu!“, strigă, dar un plîns ușor Îi scăldă Îndată fața Înfierbîntată de mînie și se simți cuprins de o nespusă tristețe. Cinthia a stat În pat și a tușit necontenit pînă puțin Înainte de plecare. A apărut Încotoșmănată În sufrageria spațioasă unde Julius luase loc la masă Împreună cu ceilalți. MÎncau tăcuți și politicoși, Își Întindeau untiera mai Înainte de a li se cere, Își turnau singuri apă Înainte de a veni majordomul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să i se plătească un bilet pentru parcare. Susan deschise poșeta și-i căzură biletele de avion, pudriera, ochelarii de soare și rujul În tub de aur. Ridică ochelarii, toți se aplecară să ridice celelalte obiecte, Cinthia Începu iar să tușească și Bobby spuse că mama n-avea niciodată bani În poșetă. Vilma se căută prin buzunarele șorțului și spuse că nici ea nu avea mărunțiș, Bobby nu vru să-i Împrumute și pînă la urmă Carlos plăti biletul, Înjurîndu-l de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
avionul și le făcură cu mîna mamei și Cinthiei. „Uite-le acolo!“ strigă Bobby, primul care le văzu străbătînd pista de decolare și Întorcîndu-se ca să-și mai ia o dată rămas-bun, Susan tot cu ochelarii de soare ascunzîndu-i ochii și Cinthia tușind. Dar Julius mai văzu ceva; văzu cum umpleau rezervoarele de benzină ale avionului cu care credea el că urma să plece Cinthia, un avion care de fapt pleca mult mai tîrziu, dar era avionul pe care-l alesese el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lingurițe de zahăr și tot nu se Întîmplă nimic. După cîteva minute, Vilma apăru aducînd ceașca de cafea și Santiago o salută spunîndu-i pe nume Într-un fel ciudat, mușcîndu-și buza de jos cînd pronunță Vil. Sălbatica, aflată prin apropiere, tuși ușor, parcă Înecîndu-se și se retrase, Vilma vărsă puțina cafea pe farfurioară. Pe la ora șase. Julius suia pe scara de serviciu, cînd deodată se ciocni cu Santiago, fură amîndoi surprinși, rămaseră pe loc uitîndu-se unul la altul. — Ce cauți aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
doctori preoții și care acum pesemne că-și spune că am devenit un om cu frica lui Dumnezeu și un bisericos. „Acum e momentul“, Îi spuse preoțelul cîntăreț și Juan Lucas Înaintă pînă la prima bancă din rîndul din dreapta și tuși ca să atragă atenția că e acolo și că fiecare trebuia să arunce cîteva monede În coșuleț. În prima bancă erau o sumedenie de cunoscuți, oameni de afaceri cu fulare de mătase la gît și cu costume impecabile pentru acel anotimp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
numai pielea și osul; Libarcă, unuia cu păr roșcat; Albinețu, unuia care era la fel de alb ca Julius, dar În mod inexplicabil ajunsese lucrător; Ferăstrău; Turturică; PÎine cu șuncă, unuia cam durduliu; Agheasmă, unuia care era neînchipuit de firav și care tușea și cînd urca și cînd cobora. Toți urcau și coborau și profitau de momentul cînd lucrătorul de la betonieră le umplea gălețile ca să dea fuga să bea cîteva Înghițituri de bere și uneori chiar să-și vîre capul murdar, de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și că trebuia să Înceapă iar căratul. Planșeul dracului! strigă unul fără poreclă stabilită. — Dă-i găleata ta lui Julius, s-o ducă și el puțin, spuse Agheasmă și fu cuprins de un acces de tuse. — Slăbănogul naibii! Nu-mi tuși În mîncare! Pleacă de-aici, mă ofticosule! Dar Agheasmă era obișnuit cu asemenea vorbe și tuși mai departe fără să-i pese de insulte, stînd În picioare lîngă grupul care mînca strîns roată. CÎnd Îi trecu accesul pentru cîteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
găleata ta lui Julius, s-o ducă și el puțin, spuse Agheasmă și fu cuprins de un acces de tuse. — Slăbănogul naibii! Nu-mi tuși În mîncare! Pleacă de-aici, mă ofticosule! Dar Agheasmă era obișnuit cu asemenea vorbe și tuși mai departe fără să-i pese de insulte, stînd În picioare lîngă grupul care mînca strîns roată. CÎnd Îi trecu accesul pentru cîteva clipe, slobozi un scuipat enorm care se lipi pe fațada casei. Pe urmă luă găleata de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lăsă să treacă Înainte și-i zise să nu-l fie frică, fiindcă el o să fie tot timpul În spatele lui dacă-și pierdea echilibrul. Se opriră cu toții din lucru. Cei care mîncau se ridicară În picioare. Agheasmă Începu iar să tușească și cineva strigă la el: „Taci dracului odată!“ Cei de sus se opriră și ei. Lăsară gălețile pe marginea planșeului și de acolo se uitau la Julius și la Albinețu, care urcau pe schelă. E ciutura-n fîntînă, nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lăsa să treacă ora ca să-l poată privi și auzi cum cîntă Încă o dată preludiul. Partea proastă e că Juan Lucas nu putea veni nici acum la serbarea de sfîrșit de an. Susan Îl rugase să o Însoțească, dar el tuși de trei ori, Își aranjă nodul la cravată și hotărî că o asemenea Împrejurare nu era pentru el. Și apoi Începuseră să sosească de pretutindeni jucătorii de golf la un campionat internațional: trebuia să se ocupe de ei, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sînt oameni subțiri. În orice caz, suedeza nici nu-i băga În seamă cînd se uitau la ea parcă spunîndu-i „și tu de unde ai mai răsărit?“ și fuma liniștită, Înconjurată de băieții lui Altamira. Unul dintre ei fuma și el, tușea și rîdea suflîndu-i fumul În față și suedeza se apăra scuturîndu-și părul blond pe față, rămînea cîtva timp așa, cu obrazul acoperit, nimeni nu observa cînd deschidea cu degetul o breșă Între șuvițele ei blonde și se uita pe furiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu totul jucătorul de golf. Susan Îl privi stăpînindu-și un hohot de rîs și În același timp de plîns. Juan Lucas Își aprinse o țigară, trase un fum și făcu trei colaci albi și perfecți ca prinos de pace, apoi tuși de două ori, bărbătește, dădu drumul la motor, Îl lăsă să se Încălzească Încetișor, numai bine ca să poată Încerca din nou marea cu degetul cu: darling de Altamira, de data asta spuse cuvintele foarte clar și pornea din nou motorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se mai gîndi la nimic, nu-i mai păsa de nimic, numai de faptul că Julius Își dăduse seama că se petrece cu ea ceva deosebit... Ce se Întîmplă În noaptea asta? Și acum uite că mămica a Încuiat ușa. Tușește sau plinge? III Fetele din cartierul Marconi Își puseră caschetele și intrară Împreună În bazin, prin partea cu apă mai puțin adîncă. Era un moment bun, fiindcă străinul părea obosit după saltul mortal numărul paisprezece din după-amiaza aceea și plecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fost ușor să facă stînga-mprejur și să se apropie de ușa Academiei de muzică, foarte ciudat: Frau Proserpina stinsese becurile care luminau cele două piane. Julius Își consultă sufletul. Pedeapsa Încă-l durea. Nu i-a fost prea greu să tușească subțire, puțintel răgușit, destul de tare Însă pentru ca nepoatei lui Beethoven să-i cadă șalurile de pe umeri cînd se repezi să aprindă lumina. Dar el o zbughise de mult. Se ciocni de rîsul ascuțit al Înțeleptului. „Imposibil, se gîndi văzînd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
plin de bețivi pașnici, așezați la mese; bețivi simpatici, dar grozav de plicticoși. „Eternul imbecil, neisprăvitul ăsta de Siles“. „Santiaguito! La mulți ani!“, strigă Siles, zis Șobolanul, văzîndu-l, dar Santiago se uită la el fără să-l vadă și Șobolanul tuși ducîndu-și mîna ia gură și legă din nou, Încîntat, conversația cu fata car ol suporta de cîteva ceasuri. Lester nu scotea o vorbă. Dacă ceva Îi atrăgea privirea, atunci acest ceva era orchestra. Dar vedea totul, fiindcă totul era la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
avea nimic de spus pînă cînd apărea lumina verde, fiindcă În vidul său nerăbdător pătrundea scena de la aeroport: la revedere, băieți, noroc, mai scrie-ne și tu din cînd În cînd. Deodată devenea trist, iubindu-l ca pe copilul lui, tușea imediat ca să nu simtă părerile de rău În gît ce-ai zice dacă i-am lăsa pe copii acasă și am ieși să mîncăm la un restaurant?... lumina verde. Susan accepta orice propunere, da, darling, bună idee, Își scotea brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îi Întuneca priveliștea, aducîndu-i În fața ochilor o bucată de noapte, o stea care dispărea iute, la fel ca mîna ei cu cîteva clipe În urmă În aerul călduț asemeni avionului care a plecat, da, darling, unde mă duci? Juan Lucas tuși ca să evite nodul și Își Întinse vesel gîtul pînă la noul stop roșu, opri camioneta cu gîndul la Lester: spune-i tatălui tău că-l așteptăm În octombrie, o să i-l aduc pe Briceno la Lima, toreadorul secolului! În octombrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai spună prostii care l-ar putea costa” “Fiți blestemați cu toții, ucigașilor!”... ...O bătaie sfielnică la poartă, apoi încă una. La post, câinele latră, iarăși, furios. Dă să sară peste gard și să se răfuiască cu cel de dincolo. Dumitru tușește adânc și scuipă sânge. Încet-încet, ajunge la poartă. “Ce-i, Costele?” “Nea Dumitre, tataia trage să moară. Crez că i-a venit ceasu’...” “Și?” Și m-a trimes după mătale. Cică are să-ți spuie ceva. Să fii repede, așa mi-
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
țări era așa de beat, Încît trebuia să-l sprijine cîte unul de-o parte și de alta cînd vorbea... că, de nu, se ducea cu capu-n jos În mocirlă! Aici se opri, Își umezi În grabă degetul mare, tuși cu mare satisfacție, se aplecă brusc În față cu balansoarul și scuipă o șuviță de salivă Încărcată de tutun În stratul Întunecat și parfumat de mușcate. — Prima oară cînd am votat pentru președinte, continuă tata imediat, lăsîndu-se din nou pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care nu ne-a lăsat să intrăm În război, să vă pună la pămînt... căci mizeria, distrugerea, iadul și chinurile se abat asupra noastră ori de cîte ori vin democrații la putere. De asta să fiți siguri! zise el scurt, tuși, Își umezi degetul mare, se aplecă brusc În față și scuipă din nou. Se lăsă o clipă de tăcere și vecinii așteptară. — Of, Doamne! exclamă tata În cele din urmă grav și trist, cu glas scăzut, aproape imperceptibil. Și deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cînd am văzut o trăsură pe deal, În fața noastră, a strigat: „Ia priviți cum Îi depășesc“, și nu știu ce-a făcut la mașină și, tocmai cînd ajunsesem În dreptul ei și-ncercam să o depășim, mașina s-a Înecat, a tușit și s-a oprit. Bine-nțeles, i-am auzit pe cei din trăsură rîzÎnd, iar unul ne-a strigat ceva În legătură cu iepurele și broasca țestoasă. Iar eu m-am Înfuriat atît de tare și m-am simțit așa de umilită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]