1,983 matches
-
Dinspre partea curții e pentru bărbați, și dinspre partea râului, pentru femei, m-a lămurit. Nu avem încăperi puțind a urină și a fecale. Doar cei bolnavi folosesc găleata. Cel puțin acolo nu m-a însoțit. Când am ieșit de după tufișuri, l-am întrebat unde puteam să mă spăl. M-a dus la râu și, arătându-mi un grătar de ramuri împletite la suprafața apei, câțiva pași în amonte, mi-a spus: - Aici bărbații, și dincolo femeile. După care mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
casa părintească se ridica o movilă de ruine deosebit de înaltă, acoperită cu un strat des de muri, deasupra cărora fâlfâiau familii întregi de mierle. De jur împrejur era un gard viu de porumbari. Cu un băț a despicat coama unui tufiș plin de țepi. În spatele lui se vedea o intrare întunecată. Mi-a făcut semn să-l urmez. După o bucată de drum întunecoasă, abruptă și alunecoasă, am zărit, la capătul unei scări de piatră surpate,o lumină verzuie, ca aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-i acela? - E un ulei care iese din pământ în unele țări ale Orientului și ale Africii. E de-ajuns o piatră de cremene, și, dacă e și puțin încălzit, ia foc imediat. Am căutat în jur și, după un tufiș, am dat de rămășițele unui foc și de cioburile unei olițe mirosind a ulei. Am mirosit din nou torța și i-am spus lui Faroald: - Nu știu dacă o să funcționeze, deoarece am aruncat apă peste ea și a și plouat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
parale, ne trece dincolo. Am scotocit în desagă ca și cum aș fi dat cu greu de vreun bănuț. I-am arătat în palmă cele trei parale. Pescarul a mârâit, s-a dus să dezlege o barcă cu fundul plat, ascunsă printre tufișuri. - Toți în chestia aia? am întrebat neîncrezător. - Nu contează barca, ci barcagiul, m-a lămurit Bovo, iar Cagnaccio se descurcă chiar și când apa dă peste mal. Barcagiul ne-a trecut dincolo la iuțeală și fără să ne dea vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
poteca ni se încrucișa cu o cărare mai lată și mai bătătorită, Bovo a observat urme recente de cal și de roți în noroi. A încremenit în loc, uitându-se de jur împrejur. Ne-a zis să stăm pitiți după un tufiș cât timp el avea să controleze. După câteva clipe ne-a informat: - E de rău. Trebuie s-o luăm pe-aici. Fiindcă la o jumătate de milă pe drumul pe care ar fi trebuit să ne continuăm călătoria este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a părut rău după Bovo. Deși am cerut lămuriri de la niște țărani, am greșit drumul de trei ori, și noaptea ne-a prins în mijlocul codrului. Gundo a hotărât ce trebuia făcut. Ne-am ascuns bine toiegele și desagii într-un tufiș mărăcinos și ne-am cățărat într-un copac mare, aproape de drum, punând pe fugă păsările ce dormeau de obicei acolo. Ne-am așezat pe ramurile mai groase, cu spinarea sprijinită de trunchi, încercând să găsim poziția cea mai puțin incomodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
drumul. Ne-a făcut semn și am înaintat prin apa joasă cam un sfert de milă, ascunzându-ne după copaci. Am legat caii de crengile unui stejar și ne-am dus să ne ascundem departe, după o movilă acoperită de tufișuri, de unde se putea zări orice mișcare pe drum. Speram să ne fi lăsat în plata Domnului, dându-și seama că tot moartea ne așteaptă în locurile acelea sălbatice și nelocuite, mulțumiți cu cei care rămăseseră sau se rătăciseră în pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de viteji, pe uscat și pe mare. În schimb, n-aveau nicio noțiune de strategie, ci doar vicleșuguri de vânători și pirați. Înainte de răsăritul soarelui împresuraserăm deja tabăra lor din trei părți, lăsând liberă doar calea spre mare. Pitiți pe după tufișurile ce o împrejmuiau, am pretins ca pedestrașii samniți să fie postați în fața cavalerilor longobarzi. Dacă banii nu-i convingea prea mult, ne-am gândit noi să-i ținem în avanposturi sub amenințarea sabiei. Când, împreună cu Grimoald, ne-am apropiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o clătească și s-o decontamineze În lavoarul băii ei. — Da’ nu, nu-i adevărat, suflețel, protestă Elio, care Însă alergase efectiv În baie pentru a-și spăla scula, care-l ustura ca și când și-ar fi frecat-o Într-un tufiș de urzici, iar acum se privea vinovat, ștergându-și mâinile de prosopul ei. Începu să mânuiască rușinat obiectul incriminat, pe care ea Îl apreciase atât de mult cândva, și-l puse Înapoi În pijama, Încă umed și pe jumătate erect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mărunt de arțar alb era lucios ca și cum nimeni n-ar fi călcat pe el. Tâmplăria fusese proaspăt restaurată și avea mânere de inox șlefuit ce nu părea să fi fost atinse vreodată. Maja deschise glasvandul ce dădea spre grădină. Alte tufișuri de trandafiri ascundeau strada. Dar dincolo de zid se zăreau vârfurile chiparoșilor Villei Înclinați În vânt. Mandarinul - plin de fructe zbârcite care păreau globuri de crăciun - mângâia cu ramurile geamurile ferestrei. Buricul Romei. Centrul vieții mele. După cum vedeți - profită agentul imobiliar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Sasha ar fi Început să o vadă cu ochii lui Antonio. Dacă ar fi trebuit s-o spun cuiva, aș fi preferat să v-o spun dumneavoastră, domnule profesor, Îi spuse Împăciuitoare, privind măsuța din colțul cafenelei, ascunsă de niște tufișuri, dar cu o panoramă deosebită Înspre terasa Pincio. Dar ce să-i faci? Deja am spus altcuiva și e o poveste pe care nu merită s-o spun de două ori. De la Rosati se vedea Întreaga piață goală. Un gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
potopiți cu Îndoieli. Trăiți și scrieți - e destul. Sasha Își spuse că femeile ori cad brusc ca un copac, ori se sfărâmă ca o piatră. Emma Buonocore aparține celei de-a doua categorii. Acela a fost momentul În care În spatele tufișurilor care umbreau măsuțele terasei Rosati Emma văzu chipul bronzat al lui Antonio care răscolea cafeneaua. Se ridică brusc și privi Împrejur, și pentru că nu erau decât clienți și ospătari, Îngenunche și Încercă să se ascundă după statura masivă a profesorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
minte când trăsura a intrat în Pădurea Brâncu. Aici, călătoria a luat cu totul altă întorsătură. Nu merseseră mai mult de un sfert de ceas, când le-au ieșit în față tâlharii. Erau vreo 12 inși, apăruți pe neașteptate din tufișuri. Doi au strunit caii, câțiva s-au aruncat asupra spătarului și i-au pus un cosor în gât, iar ceilalți stăteau împrejurul trăsurii. - Noi suntem Frații Futacu, a început unul dintre cei de jos să vorbească. Frații aceștia erau într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
vă întrebați de ce am ales acest nume. Am ales acest nume deoarece Edmund înseamnă protector, iar pădurea este refugiul meu. Cum mă plimbam liniștită prin pădure, am auzit un lup. M-am speriat bineînțeles, așa că m-am ascuns într-un tufiș foarte mare. Eram foarte speriată și aveam impresia că mă pot adânci și mai mult în tufiș, însă am preferat să nu fac zgomot. Am așteptat până a plecat lupul, după care am fugit acasă și mi-am deschis jurnalul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
este refugiul meu. Cum mă plimbam liniștită prin pădure, am auzit un lup. M-am speriat bineînțeles, așa că m-am ascuns într-un tufiș foarte mare. Eram foarte speriată și aveam impresia că mă pot adânci și mai mult în tufiș, însă am preferat să nu fac zgomot. Am așteptat până a plecat lupul, după care am fugit acasă și mi-am deschis jurnalul ca să scriu în el cum o adolescentă a supraviețuit lupului fioros din faimoasa pădure Edmund. Eu nu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
așa că mai bine nu vorbesc cu mine, iar băieții stau cu băieții, așa că Edmund e cel mai bun prieten al meu. Mai târziu am decis să mă întorc în pădure să văd ce mi s-a părut interesant la acel tufiș. Ce șanse sunt să găsesc acel tufiș într-o pădure? Infime, dar merită încercat. Am căutat ore întregi acel tufiș până când m-am așezat lângă un copac să mă odihnesc. Un fluture minunat mi-a trecut prin față și vroiam
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
iar băieții stau cu băieții, așa că Edmund e cel mai bun prieten al meu. Mai târziu am decis să mă întorc în pădure să văd ce mi s-a părut interesant la acel tufiș. Ce șanse sunt să găsesc acel tufiș într-o pădure? Infime, dar merită încercat. Am căutat ore întregi acel tufiș până când m-am așezat lângă un copac să mă odihnesc. Un fluture minunat mi-a trecut prin față și vroiam să îi fac o fotografie pentru albumul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
meu. Mai târziu am decis să mă întorc în pădure să văd ce mi s-a părut interesant la acel tufiș. Ce șanse sunt să găsesc acel tufiș într-o pădure? Infime, dar merită încercat. Am căutat ore întregi acel tufiș până când m-am așezat lângă un copac să mă odihnesc. Un fluture minunat mi-a trecut prin față și vroiam să îi fac o fotografie pentru albumul meu așa că l-am urmărit. Ghiciți unde m-a dus fluturașul meu? Așa
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
un copac să mă odihnesc. Un fluture minunat mi-a trecut prin față și vroiam să îi fac o fotografie pentru albumul meu așa că l-am urmărit. Ghiciți unde m-a dus fluturașul meu? Așa e, m-a dus la tufișul meu. Am început să îmi fac loc prin el, când am căzut într-o groapă și m-am lovit de ceva foarte tare. Când am ridicat privirea am văzut că m-am lovit de o ușă. Ușa era din lemn
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
tenta doar dealurile. Voia să mănânce ceva sănătos. Am urcat pe munții Pițamus și Suncoși și am mâncat, în vârf, din munte câte o lazania. În alta zi am ieșit la plimbare și am văzut că cineva se ascundea în tufiș. Era un iepuraș cu un picior rupt. Era slab și pufos. I-am dat o felie de lazania. Se simțea mult mai bine. I-am bandajat piciorul. El a spus: Mulțumesc, că m-ai ajutat! Cu plăcere! Cum te cheamă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nimeni altcineva, am simțit că îl iubesc. Apoi au urmat momente frumoase, distracție, bucurii, viață trăită în doi. Într-o zi, ne-am dus amândoi la echitație și ne-am oprit în mijlocul câmpului. La câțiva metri de noi, era un tufiș de trandafiri albi și doar un fir roșu. Andrei s-a dus și l-a tăiat, aducându-mi-l: „Când toți trandafirii roșii de pe pământ vor dispărea, atunci și dragostea mea pentru tine va dispărea”. Mia pus pe deget un
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mult decât binevenită. Sidney abia mai putea respira, când văzu strălucirea oprindu-se în fața unei stânci. Stătea fără să facă nicio mișcare, așteptând ceva... dar ce? Nu conta, putea și ea să aștepte. Se așeză în spatele unui copac, ascunsă de tufișuri, cu ochii fixați pe acea luminiță. Aruncă o privire și către cer: soarele tocmai dispărea. Iar în același timp, când ultima lui rază se stinse, în stâncă apăru intrarea unei peșteri. Așa, pur și simplu, ca prin magie. Strălucirea intră
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să ciripească, iar soarele deja să usuce roua, însă pe malul celălalt, nici o mișcare. Lea a făcut un semn și Ruben, Simon și Iuda s-au aruncat în apă ca să-l caute pe tatăl lor. L-au găsit într-un tufiș, bătut și dezbrăcat, iar în jurul lui iarba și tufele erau la pământ, ca după o luptă. Ruben a alergat înapoi la noi și a cerut țipând o haină ca să-l acopere și apoi l-au cărat pe brațe pe deasupra apei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu timpul. Când am închis capacul, am răsuflat ușurată că scăpam de un viitor nefericit. În noaptea dinaintea plecării din casa lui Nakht-re, am stat în grădină, m-am plimbat în jurul bazinului, mi-am trecut mâna peste fiecare copac sau tufiș, am tras adânc în piept mirosul lotusului în floare și al trifoiului înflorit. Când luna a început să apună, m-am strecurat în casă, am trecut pe lângă trupurile adormite și am ajuns pe acoperiș. Pisicile se țineau după mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
n-aveam poftă să-l mai văd, oricum, îmi venea destul de des în minte mutra lui pocită și faptul c-am putut să cred despre el, fie și doar pentru o clipă, c-ar putea fi tata. Mergeam, deci, printre tufișuri, la poalele dealului, drumul era de două ori mai lung pe-acolo, dar cel puțin n-am întâlnit pe nimeni, eram ca și acasă, mai trebuia doar să cobor poteca și s-o tai prin curtea din spatele blocului, dar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]