8,428 matches
-
spre miază noapte, Îngheți pe drum ori te sfîșie lupii. Spre răsărit, țara-i atît de mare, că dă În America. Cunoaștem noi vînători care bat pămînturile astea pînă acolo. Pe drumuri Însă, nu-i de trăit. Pomean s-a tulburat tare cînd a auzit de America. Visa mereu de atunci să poată scăpa spre răsărit, să treacă altă mare și să vadă dacă nevastă-sa mai trăiește au ba la Chicago. De cînd se dăduse prins, nu mai avea nici o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
obligată să se mărite cu un soț bătrân, pe care l-a părăsit. Printre curtezani se află un anume Flavius, nepot al lui Pilat. Dar ea îl iubește pe Iuda, nu în ultimul rând pentru patriotismul acestuia. Isus apare și tulbură apele. Maria Magdalena se îndepărtează și de Iuda, și de Flavius, dar nu-L poate salva pe Isus de la moarte; dimpotrivă, I-o grăbește. Iuda, ros de gelozie, își trădează rivalul, dându-l pe mâna lui Caiafa. Motivul iubirii dintre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lumină apăru printre stele, în fața mea; din râu mă privea ceva ce nu văzusem niciodată : semăna cu un cal, dar în frunte avea un corn lung, de culoarea luminii... Când m-am aplecat să beau, chipul din apă s-a tulburat. Și atunci am încremenit : acela eram eu. Eu eram acum Inorog !12 Nu se putea ! Visez ! Dar în jur, alte făpturi la fel alergau cu copite de aur pe potecile cerului, chemându-mă să le urmez. Mă uitam la ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ajuns data trecută, mai vrei ?! Cine crezi că suntem noi ?! Cerșetori, ori ce ?! Și ce cauți, mă rog, aici ?! Cel mare (rămâne pe loc, ceilalți tac): Îmi pare rău, n-am știut că ești aici. N-am vrut să te tulbur. Băiatul (perplex): Asta-i bună ! (pe urmă, cu "tonul" mai mic) Știu eu: n-ai venit să mă tulburi... ai venit, simplu, să mă bați... Cel mare : Uite, liniștește-te: îmi cer iertare... Băiatul (din ce in ce mai uluit): Cum ?... Cuuum?... Cel mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Cel mare (rămâne pe loc, ceilalți tac): Îmi pare rău, n-am știut că ești aici. N-am vrut să te tulbur. Băiatul (perplex): Asta-i bună ! (pe urmă, cu "tonul" mai mic) Știu eu: n-ai venit să mă tulburi... ai venit, simplu, să mă bați... Cel mare : Uite, liniștește-te: îmi cer iertare... Băiatul (din ce in ce mai uluit): Cum ?... Cuuum?... Cel mare (cu capul plecat, cu adâncă părere de rău): Da, iartă-mă, te rog... (ceilalți doi copii se așează jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
s-a ridicat și a pornit spre cabinetul directorului. Se simțea Încă nerecuperat complet. Mergea cu mâinile În buzunare, ca niciodată. Cei care Îl Întâlneau Îl salutau cu jumătate de glas, ca și cum le-ar fi fost teamă să nu-l tulbure din meditație... La ușa directorului, s-a oprit, cu gândurile Încă risipite. ― Da. Poftiți - s-a auzit invitația directorului la bătaia În ușă. ― Bună ziua, domnule profesor. ― În sfârșit, am și eu cu cine schimba o vorbă pe ziua de astăzi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
acestui fapt, chipul lui Gruia părea Întruchiparea nedumeririi și curiozității... „Se vede treaba că ultimele evenimente ți-au cam umbrit gândirea limpede, vecine” - l-a luat puțin la vale gândul de veghe. „Bine că ai apărut și tu, ca să-mi tulburi liniștea” - i-a răspuns Gruia, supărat. „Nu ridica sabia asupra păcătosului, prietene. Eu nu am vrut decât să-ți amintesc că profesorul - dragul de el - a vrut să spună că se apropie momentul când trebuie să finalizezi unele lucrări, În vederea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Atât deee... - și-a mieunat pisicește vorbele cu alint, privindu-l Îmbietor... Gruia a plecat ochii, neîndrăznind să-i susțină privirea zburătăcită de pe cărbunii din străfundul ființei ei... ― E abia născut. Are doar cinci zile - a reușit să Îngaime Gruia, tulburat de-a binelea de „fluidul” dogoritor ce se revărsa de dincolo de gene... ― Atunci, sunteți un tătic tânăr, fericit și... - a lăsat ea vorba suspendată În aer, care putea să Însemne orice: frumos, disponibil pentru o perioadă... ― Aș vreaaa... ― Aștept să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
spitalul lui cu tot... Imaginați-vă, scumpilor, cum așteptam eu aproape fără speranță Întoarcerea din Infern a acestui om... Dar bunul Dumnezeu l-a adus Între cei dragi ai lui... Treceam mereu pe la poarta Spiridoniei, dar parcă nu Îndrăzneam să tulbur liniștea neprețuitului meu salvator. Până la urmă, mi-am luat inima În dinți și m-am dus la spital. Când am aflat că este În clinică și că pot să merg la el, am simțit că Îmi crește inima. Nu știam
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
l-am văzut acasă - o umbră de om - nu ne venea să credem că e el. Și nu ne-a povestit aproape nimic despre cele ce i s-au Întâmplat și suferințele Îndurate - a vorbit Nicu. ― Nu voiam să vă tulbur sufletele, fiindcă și așa erau zdrențuite de trecerea războiului și instalarea rușilor la noi. Unde mai pui că și tu erai trecut prin război și prizonierat. Chiar dacă a fost altfel, da’ tot În mâna rușilor ai fost. Pe urmă... ― Ei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
maiou și cu obrajii plini de spumă de ras, ținând amenințător un brici într-o mână. Dumirindu-se în privința zgomotelor, el scuipă pe jos și mârâi supărat că miliția ar fi trebuit să-i bage la zdup pe neisprăviții care tulburau liniștea oamenilor muncii, după care dispăru grăbit înapoi de unde ieșise, trântind ușa în urma sa. Din locuința cealaltă, care se învecina cu cea a lui Aronică, apăru un pici care începu să se zgâiască foarte curios la cei doi vizitatori. Nenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
lor! Scurt pe doi. Așa a fost mereu, reflectă Stelian liniștit. Doar că pe vremuri nu ne păsa. Noi trăiam aici, în Europa. Cei doi frați rămaseră pe gânduri. Pe drum nu se vedea trecând nimeni și liniștea nu era tulburată decât de foșnetul vântului printre crengile vișinilor din fața casei și de plânsul unui copil mic undeva prin vecini. Stelian umplu din nou paharele cu vinul adus de fratele său și îi ură sănătate. Sănătate, îi ură și Ticu, golindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
că el îi percepe prezența și totuși nici vechea adiere de zâmbet nu i-a fluturat pe chip, nici privirile nu li s-au întâlnit pentru vreo fracțiune de secundă. Această ultimă întâlnire, ca și mesajul de pe rucsacul negru, o tulburase peste măsură. De fapt atunci a decis : "Trebuie să mă operez neîntârziat ! Nu pot accepta ideea că aș putea să ajung o biată legumă ca el." * * * Din nou pași pe coridor, uși deschise și închise cu un clic-clac sec, prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
se simte dintr-o dată copleșit de o senzație stranie, o senzație de intruziune într-o altă lume, ruptă de realitatea străzii, a restaurantului, a spitalului. E năpădit de dorința de a schimba câteva vorbe cu străina care venise să îi tulbure angoasanta singurătate. După încă un pahar de vin, o întrebare se întrupează fără știre : Cine ești și ce vrei de la mine ?" Inelele de fum își opresc urcușul, atmosfera se limpezește și Victor poate distinge chipul străinei. Din prima clipă, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o să te retrimit printre cei care se numesc vii. Corpul ei mă ajută uneori să vin și eu printre voi..." Spiritul alb-argintiu începe să perceapă din nou gândurile celuilalt spirit și are chiar capacitatea să transmită câteva întrebări care îl tulbură : Care este rolul Alindorei Bosch în această fantastică legătură între două pretinse surori ? Cum poate să știe dacă a avut într-adevăr o soră cu numele de Minodora ?" Răspunsurile, ușor batjocoritoare, vin aproape instantaneu : Dacă îți fac favoarea să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
salonul de spital. Sunt zorile unei noi zile. Îngrijitoarele și-au început munca. Totul trebuie să strălucească de curățenie când începe vizita de dimineață. Nările Dorei percep cu acuitate mirosul de dezinfectant în timp ce un dialog între cele două femei o tulbură. Oare visează sau chiar aude : Insistă bine după noptieră ! Acolo s-a ascuns pisica roșcată în noaptea în care în salonul ăsta lucrurile n-au mers prea bine... Era în zorile zilei de vineri 13..." " Cred că ți s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
subiectul. Este așezat în fața Alindorei și nu știe cum să-și disimuleze privirile, care o caută neîncetat, fără voia lui. Respiră în profunzime prospețimea parfumului care îi amintește noaptea de dragoste cu necunoscuta a cărei amintire nu contenește să îl tulbure. Personalul medical nu lipsește, am reușit să îl recrutăm aproape în totalitate prin reconvertire celui de la vechea structură. Nu am reușit însă să găsim un administrator cu experiență și Alindora..., doamna doctor Bosch mi-a sugerat că domnul Matei ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
încăpere spațioasă, spoită în alb. Aproape jumătate din încăpere este ocupată de un pian negru, mare, cu coadă. "Degete de pianist..." Gândul nechemat, sau poate niciodată ieșit din mintea ei, de când degetele lui o mângâiase, ca nici unele până atunci, o tulbură, o tulbură nespus. Patul în care se odihnește probabil câteodată pianistul pare ascetic, dar în realitate este foarte confortabil. Dora simte povara oboselii. Călătoria lungă, hotelul neodihnitor, frigul din tren și din gară ar fi fost destul și prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
spoită în alb. Aproape jumătate din încăpere este ocupată de un pian negru, mare, cu coadă. "Degete de pianist..." Gândul nechemat, sau poate niciodată ieșit din mintea ei, de când degetele lui o mângâiase, ca nici unele până atunci, o tulbură, o tulbură nespus. Patul în care se odihnește probabil câteodată pianistul pare ascetic, dar în realitate este foarte confortabil. Dora simte povara oboselii. Călătoria lungă, hotelul neodihnitor, frigul din tren și din gară ar fi fost destul și prea mult ca să adoarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Prutului. La mai puțin de zece kilometri spre Nord-Vest , orașul Storojineț". În fine, asta este o informație destul de sumară și incertă obținută prin puținele mele surse de informație. Acolo vreți să ajungeți ? Da, acolo o să încerc să ajung răspunde Dora, tulburată de Dragoș, pe care l-a zărit trecând prin fața ferestrei. De îndată ce Dragoș află rezultatul cercetărilor Dorei și ale lui Ciprian, intervine : Nu doamna Dora, nu ! E imposibil să vă lăsăm să plecați acolo unde românii nu mai sunt doriți. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să aflu ceea ce mi-am propus. Determinarea cu care face Dora aceste precizări nu lasă loc nici unei îndoieli asupra hotărârii ei. Dragoș și Ciprian cad pe gânduri ; amândoi doresc să o ajute pe această femeie, apărută ca din cer ca să tulbure cursurile vieților lor devenite, după amar de vreme, pașnice. Amândoi doresc ca voiajul pe care ea este hotărâtă să îl ducă la bun sfârșit să nu o pună în pericol. Motivațiile celor doi frați sunt diferite și se poate bănui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ar fi să mai fie de acum încolo, clipa asta va rămâne în sufletele noastre. Îți cer totuși să îmi faci un jurământ. Ce fel de jurământ ? Acela că nu vei regreta scurta întoarcere la începutul începuturilor. Promiți ? M-a tulburat mult prea mult ca să pot uita această întoarcere. Eu te-am rugat să promiți că nu vei regreta, iar nu că nu vei uita. Da, promit să nu regret. Simt bine că așa va fi. Admit ideea că dacă traiectoriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Melodia se sfârșește într-un ropot scurt care pare a opri curgerea timpului. Dragoș închide deja capacul pianului. Mișcările lui sunt lente, duioase, de parcă ar dori să protejeze un ceva fragil, cuibărit în intimitatea instrumentului. Dora îl privește și este tulburată de paloarea chipului lui. Atât ? Doar atât ? Întrebările a trei spectatori curg, insistente, nemulțumite. Doar Dora tace. A înțeles că impromptu-ul a fost interpretat doar pentru ea, simbol al unei întâlniri și despărțiri unice. A mai înțeles că trăirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
esență de vâsc și de păducel. Le-am amestecat cu miere, că nu este prea plăcut la gust. Citesc pe fața ta că inima o mai ia razna câteodată și ceea ce urmează de acum încolo s-ar putea să te tulbure. Așa ! Acum pot continua. Peste ani de suferințe și confuzii, vestea că Armata Română a primit ordin să treacă Prutul ca să recucerească Basarabia și granița de Nord pentru a reîntregi Bucovina s-a răspândit într-o noapte. Oficialitățile rusești și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
apoi au venit ploile și au fost zile când nu se putea lucra. În afară de muncă, cules plante, pus capcane pentru păsările de apă și încercarea de a prinde vreun peștișor în "năvodul" meșterit dintr-o basma, nimic nu ne-a tulburat viața până spre toamnă. Aproape doream să vină cineva, să se întâmple ceva ca să ieșim din gândurile de care toate eram torturate. Doar copiii erau fericiți. Fie binecuvântate acele zile însorite în care Minodora s-a bucurat de copilărie ! O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]