1,575 matches
-
lui balansoar și se ciondănește cu o femeie în vârstă, care caută să-i ia dulciurile din poală. — Leao! Leao! se zvârcolește micuța creatură dolofană, lovin du-se cu pumnișorii în cap de furie. — Ce se întâmplă, Pomponia? o întreabă tulburat. Bătrâna cu părul cărunt se ridică greoi în picioare, pufnind mânioasă pe nări: — Uite și tu, Tiberius, dacă așa ceva e cu putință! Smulge măntăluța de pe copil: — La ce va mai râvni ca adult, dacă acum se târăște și-și face
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la imprimantă mai Întâi ultimul fișier, acela scris de Belbo Înainte de fuga lui Paris. Și, În timp ce imprimanta țăcănea implacabilă, am Început să mănânc cu lăcomie și să mai beau ceva. Când imprimanta s-a oprit, am citit și am rămas tulburat; Încă nu eram În stare să hotărăsc dacă mă găseam În fața unor revelații extraordinare sau a documentului unui delir. Ce știam eu, În fond, despre Jacopo Belbo? Ce Înțelesesem din el În cei doi ani În care-i fusesem alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să vă reamintesc eu dumneavoastră semnificațiile profunde ale acestui număr”. „E voie?” Era vocea lui Diotallevi, care intrase În spatele nostru, pe neauzite, ca un templier din Provins. „Pâine pentru dinții tăi”, zise Belbo. Îl prezentă rapid, colonelul nu păru excesiv de tulburat, dimpotrivă, dădea impresia că dorește un auditoriu numeros și atent. Continuă să interpreteze, iar Diotallevi saliva la delicatesele acelea numerologice. Gematrie pură. „Ajungem la sigilii: șase lucruri intacte cu câte un sigiliu. Ingolf găsește o casetă, evident, Închisă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mesajul din Provins”. „Nu vrem s-avem sfârșitul lui Ingolf”, am spus, Încercând să zâmbesc. „Îți repet, e o prostie. Dar de unele povești e bine să te ții departe”. Am spus că sunt de acord, dar m-am simțit tulburat. La urma urmei, eram un student care lua parte la marșuri și o Întâlnire cu poliția nu prea Îmi convenea. Ajunserăm la pensiunea respectivă. Nu era dintre cele mai bune, fiind și departe de centru. Am fost imediat Îndrumați către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
glumit, de ce-o faci? — Dac-ar ști tata.... — Numai la tata te gîndești. — Ei bine, cineva trebuie s-o facă. — E vorba de viața ta, nu crezi? — Oare? Uneori stau și mă-ntreb. Continuă să-l tundă În tăcere - tulburată, dar dorind să mai adauge ceva, aproape sperînd că el va continua s-o tachineze, pentru că n-avea cu cine altcineva să vorbească; el era singura persoană căreia Îi spusese... Dar lăsă să treacă prea mult timp; el Își abătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ca să se asigure că Își va Înșela cumva soția și că, probabil, o va și părăsi pentru ea. Deci, o invitație la prînz. O invitație nevinovată, Îmi spusese Michael, pentru că simțea nevoia să vorbească, iar Linda era plînsă și extrem de tulburată. În clipa respectivă, m-am abținut, nevrînd să adaug nimic despre sentimentele mele În acel context. Iar prînzul, a zis el, a avut deznodămîntul inevitabil. — O iubești? Întreb. Crezusem că nu vreau să știu, pretinsesem chiar că nu mă interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Da, domnule, zise portarul luând o poziție de soldat. Pran Nath nu vrea să mai fie bătut. Fuge cu ochii în lacrimi. Acum, știe că este adevărat. A rămas singur pe lume. Mormăind și suspinând ca un om cu mintea tulburată, se îndreaptă spre aleile înguste din sabzi mandi. Presupunând că este bolnav, oamenii îl evită, dându-se la o parte din calea lui când îl văd venind. Se oprește să-l vadă pe vânzătorul de dulciuri care face jalebi, introducând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Planul i s-a părut interesant și astfel (cu degetele încrucișate), Ala-U-din Khan a început prin a șterge de pe fața pământului coliba sfântului, numind locul Fatehpur („orașul izbândei“) și s-a autoproclamat Nabab. Primul secol al Fatehpurului a fost destul de tulburat. Ținutul avea o poziție nefericită, pe drumul invaziei din Afganistan, și numai plătind tributuri considerabile persanului Nadir Shah, și mai apoi generațiilor de prăduitori afgani, căutătorilor adevarului, rămășițelor forțelor mugale și războinicilor din casta Maratha, au putut nababii să scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ca ea și micul Duncan să stea la familia Gavin, foști misionari din Edinburgh. Kenneth avea să vină pe lume acolo. Făcându-i cu mâna lui Andrew de pe puntea vasului B&I care o ducea la Liverpool, se simți foarte tulburată. Se întorcea acasă! Încercă din răsputeri să păstreze înaintea ochilor figura soțului ei, dar din ce în mai des aceasta dispărea, fiind înlocuită de cea a unui grup de delfini sau de intriga romanului Mariei Corelli pe care-l ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
șolduri, iar Jonathan o urmărește cum pleacă, pieptul lui fiind câmpul unor emoții contradictorii. Știe că asta a grăbit sfârșitul, că ea nu-l va ierta niciodată și că toate speranțele i s-au spulberat, dar o privește și mai tulburat cum pedalează furioasă, de parcă ar dispărea din strada Broad în altă lume, pierdută pentru totdeauna, nemaiputând să ajungă vreodată la ea. Țintuit locului de aceste simțăminte, nici nu observă exemplarul din Fleur Du mal ( împrumutată de la Levine) care i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se trezește aplecându-se peste un gard, uitându-se la un grup de negri îmbrăcați în șorturi kaki, stând posaci în jurul focului în fața unei colibe conice. Pe eticheta lor, stă scris: Satul Fotse Fotseland Africa Britanică de vest Îi privește tulburat, văzându-le chipurile inexpresive și șorturile date de guvern. Aceștia sunt oare cei pe care-i studiază profesorul Chapel? Se gândea la acești Fotse într-un mod destul de vag: un set de atribute, un set de practici și artefacte, vag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se îndreaptă spre delta largă, croindu-și drum printre stânci și bancuri de nisip. Treptat, râul se îngustează până ajunge un simplu canal, care curge leneș între malurile încărcate de copaci. Din când în când, trec pe lângă sate, unde copiii tulburați vâslesc spre ei cu pirogile sau fac salturi de pe diguri improvizate. După cum se vede, curând vom vedea canibalii, zice Marchant rânjind spre Jonathan. — De fapt, Fotse sunt fermieri, îl potolește Morgan. — Așa ți-au spus, nu? Te-au păcălit. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Toal! Mentorul ei de rahat. Nu-i de mirare că-i atât de dilie! Pune niște poze În fața gagicilor, printre ei doi muiști cunoscuți sub numele de Setterington și Gorman. — Ai văzut pe vreunul dintre ăștia În club? Par cam tulburate, mai ales Sylvia. Și ei i-aș trage-o Într-un minut. Pare blondă naturală. Vorbește cu Bruce scumpo. — Nee, zice ea, cam prea repede. Până și Drummond observă asta. — Îi cunoști pe bărbații ăștia? Sunt prea inteligente ca să mintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
că ți-ar plăcea și ție să uiți trecutul și să devii altcineva. - Și cum te-ai botezat acum? - Asta mă privește doar pe mine și pe spectatorii mei. A, da, onorata lui audiență. Cu două perechi de cătușe, arătând tulburat și slăbit, Weir era îmbrăcat într-un costum elegant de culoare gri. Peruca pe care o purtase în seara trecută dispăruse; părul lui adevărat era lung, dens și de culoare șaten deschis. Acum, la lumina zilei, Rhyme putu distinge mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
lângă autovehiculul lor de intervenție în accidente. - Unde e locul crimei? - În jos pe scara din spate. Pe coridorul spre celule. - L-ați sigilat? - Da. - A cui a fost arma crimei? - A Lindei Welles de la Departamentul de Corecție. E foarte tulburată. Nemernicul i-a rupt nasul. Sachs apucă una din serviete și o puse pe un cărucior cu rotile. Porni apoi spre ușa clădirii, urmată de tehnicieni. Investigația va fi floare la ureche, desigur. Un agent care a împușcat accidental un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
motivele pentru care oficialii statului New York îl considerau inapt pentru a avea relații sociale. Monologul fu, câteva momente mai târziu, întrerupt, atunci când gardianul apăru la ușă și îi făcu semn lui Roth să iasă puțin. Când se întoarse, avocatul arăta tulburat. Spuse: - Cred că va trebui să mai așteptăm puțin aici. Weir a scăpat. - Nu se poate! Și Grady e bine? - Nu știu. Cred că gărzile de corp se îndreaptă chiar acum spre el. Deținutul oftă dezgustat. - Știi cine va trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
la zece. Are legătură cu promovarea ta, spuse el și apoi se încruntă deodată. Mai voia să îți spun ceva, ceva despre scorul de la test. Despre ce era vorba? continuă el scuturând din cap și privind spre tavan. Era clar tulburat. Despre ce era vorba? Sachs privea impasibilă, deși Rhyme observase cum una dintre unghii atacă decisiv cuticulele degetului mare. Api detectivul își pocni degetele. - A, da, îmi amintesc. A zis că ai obținut al treilea scor în ordine descrescătoare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dimineața aceasta am făcut niște investigații, am analizat niște fapte care nu se legau între ele. - Ce fapte? îl întrebă Sachs. - Niște fapte despre care nu știam că sunt dezlegate. Fapte dezlegate necunoscute. Ea se încruntă. Producătorul părea și el tulburat. - Asistentul lui Weir, Loesser... Nu a evadat, nu? - Nu. E încă închis. Se auzi soneria. Thom dispăru și după o clipă Kara intră pe ușă în cameră. Privi în jur, ciufulindu-și părul, care își pierduse strălucirea purpurie și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
azi! - Nu l-ai văzut în față. Balzac a fost intermediarul. Era și el implicat. - Kara? șopti Sachs. Nu, nu cred așa ceva. N-ar face asta! - Ei nu! Ce știi tu despre ea? Îi știi măcar numele adevărat? - Eu... Ochii tulburați ai lui Sachs se întoarseră către tânără. - Nu, șopti ea, nu mi-a spus niciodată. Plină de lacrimi, tânăra clătină din cap. În cele din urmă, zise: - Amelia, îmi pare atât de rău... Dar tu nu înțelegi... Domnul Balzac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
șold și își scoase portofelul. Numai că nu era portofelul lui. Se uita cu ochii măriți la un portofel uzat, ca piele de zebră. - Stați puțin, eu... Eu nu știu ce e cu ăsta. - Nu este al dumneavoastră? întrebă polițista. - Nu, spuse tulburat. Începu să își pipăie toate buzunarele. Nu știu... - Vedeți, exact de asta mă temeam, spuse polițista. Îmi pare rău, domnule. Sunteți arestat pentru furt din buzunare. Aveți dreptul să nu spuneți nimic... - Ce porcărie, mormăi Kadesky. E vorba de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
a valma, aduși de pe front înadins ca să vază execuția, toți cu căști de război și în uniforme murdare, cu miros greu de tranșee, resfirați în voie, încît coada ajungea până aproape de marginea satului. Sub spânzurătoare, caporalul aștepta smirna, cu ochii tulburați, în vreme ce plutonierul îi șoptea și-l învăța cum și ce are de făcut. Vântul umed se înteți, măturând pământul, împiedicîndu-se în mormintele cimitirelor, zgâlțâind pe oamenii care se apropiau... Apoi preotul se opri la marginea gropii cu osânditul care, văzând
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
că ești romîn!... În clasa a cincea, spre Crăciun, într-o oră de matematică, Apostol fu chemat puțin afară. În coridor aștepta vizitiul lor, cu căciula și cu biciul în mână. ― Ei, ce-i, ce s-a întîmplat? întrebă Apostol tulburat. ― Bine, domnișorule, tot bine, dar azi-noapte a murit domnul avocat, de inimă, și m-a trimis doamna să te aduc și pe d-ta la înmormîntare... Până în Parva, Apostol a plâns în neștire... Înmormântarea a fost impozantă. Mii de oameni
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nedumerit. Apoi clătină din cap și zise domol, resemnat: ― Doamne-ajută... 7 Câteva nopți nu mai apăru reflectorul. Apostol Bologa, de veghe în observatorul din șanțurile infanteriei, îl aștepta însă mereu cu atenția încordată, ca să mulțumească pe Klap-ka. În liniștea nopților, tulburată doar rareori de vreun foc de pușcă speriat, avu răgaz destul să-și judece, precum obișnuia, credința cea nouă, convins că numai însuflețirea care rezistă pe cântarul minții e vrednică să locuiască trainic în sufletul omului. Și se bucura simțind
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-i spuie că i-e dragă și tot atunci își dădea seama că ar fi ridicol să facă declarații de amor unei țărăncuțe care nici nu l-ar înțelege, ba poate ar și râde de dânsul. Ilona părea și mai tulburată. De unde cât a fost și Petre aici, s-a mai mișcat și ea, așezând câte ceva, acuma stătea lângă pat, neștiind ce să facă cu mâinile, uitîndu-se la Apostol cu o curiozitate înfricoșată și mai ales așteptând din clipă în clipă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
serviciu... A spus-o însă deunăzi, la popotă, aghiotantul, prietenul tău... ― Mie aghiotantul îmi spuse, adineaori, la telefon, că nu știe nimic! făcu iar Bologa cu puțină îngrijorare în glas. Gross strânse din umeri, disprețuitor, acuma cu spatele la Bologa, care, din ce în ce mai tulburat, ar fi dorit lămuriri și nu cuteza să i le ceară. După un răstimp, locotenentul de pionieri se întoarse și continuă liniștit, mîngîindu-și barbișonul retezat: ― Ș-apoi, dragul meu, te-aș jigni dacă aș lua în serios metamorfoza ta religioasă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]