1,529 matches
-
să-și elibereze mâinile de pe cruce, ca și cum ar fi voit să coboare și să plece, dar guardianul conventului s-a urcat imediat și a rebătut cuiele pentru ca să nu poată pleca. Fratele a relatat viziunea și confrații săi au fost profund tulburați; de atunci, au devenit mai sobri și mai serioși. Iubeau atât de mult dreptatea, încât aproape că nu îndrăzneau să spună ceva prin metafore și nu-și acopereau niciodată propriile greșeli, deși știau că vor fi pedepsiți în cazul în
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
acestei decizii și au motivat cererea lor, afirmând că avuseseră deja vizita ministrului provincial de Irlanda, din autoritatea capitulului general, și că nu voiau o altă vizită. Văzând că era o agitație generală, vizitatorul s-a simțit și el foarte tulburat și s-a întors în Germania, ducând cu el raportul vizitei sale. Fratele William de Ashby, pe care el îl trimisese să viziteze Irlanda, după ce a terminat ceea ce îi fusese cerut, l-a ajuns din urmă la Köln. De aceea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
un cal de luptă. Fratele Elia, pierzându-și imediat răbdarea, a declarat cu voce tare că fratele Aymon mințea. Partizanii săi au început să strige injurii și să vocifereze, iar cei din partea opusă s-au comportat în același fel. Papa, tulburat, le-a ordonat să tacă și le-a spus: «Acesta nu este un comportament demn de persoane consacrate». Apoi, rămânând așezat timp îndelungat, în liniște și meditație, i-a lăsat pe toți înmărmuriți. Între timp, cardinalul Rinaldo, protectorul Ordinului, i-
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
dacă nu au terminat un an de încercare. De fapt, ei obișnuiau să-i admită la profesiune, dacă ei o doreau, chiar în ziua intrării în Ordin, așa cum a făcut fratele Robert Bacon, de fericită amintire. Însă frații predicatori, foarte tulburați, au făcut recurs la papa Inocențiu al IV-lea, cerându-i ca frații minori să nu poată accepta în Ordin pe aceia care se angajaseră că vor intra la ei, iar cel care ar fi făcut-o, să fie excomunicat
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Canoanele poruncesc aceasta», el a răspuns: Nu, câinii sunt cei care poruncesc aceasta». Dar, imediat după aceea, a îngenuncheat și și-a cerut iertare în engleză, în fața tinerilor ce îi fuseseră prezentați de cardinal, bătându-și pieptul și căinându-se. Tulburați, tinerii s-au retras. Altă dată, în timpul vizitei sale la Curie, un camerier al papei i-a cerut episcopului o mie de livre și voia ca el să le ceară în împrumut de la negustori; episcopul i-a răspuns că nu
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ei. 4. El nu a autorizat niciodată întemeierea altor mănăstiri, chiar dacă unele au fost deschise în timpul vieții sale din inițiativa altora. Apoi, când a aflat că femeile adunate în acele mănăstiri erau numite surori, se spune că a fost foarte tulburat și a exclamat: «Domnul ne-a luat soțiile, iar diavolul ne aduce niște surori». Domnul Ugolino, episcop de Ostia și protector al Ordinului Minorilor, le sprijinea pe aceste surori cu multă bunăvoință. Într-o zi, le-a recomandat Fericitului Francisc
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
tot posibilul pentru a-i fi încredințate acele mănăstiri și a obține de la suveranul pontif permisiunea de a-i angaja spre asistența acestora pe frații minori, așa cum voia el. Când Fericitul Francisc a aflat despre acest lucru, a fost foarte tulburat și l-a blestemat ca fiind un distrugător al Ordinului său. Fratele Ștefan spunea că a auzit aceste cuvinte din gura Fericitului Francisc: «Până acum rana era în carne și exista speranța că se putea vindeca, dar acum a intrat
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Ovidiu. Poetul și-a dorit prea mult moartea lui Augustus ca soluționare a exilului său și a libertății republicane, pentru ca acum, pus pe neașteptate în fața acestei știri atât de așteptate și venită 432uși atât de neașteptat, să fie atât de tulburat și dezorientat. Oricum, această veste venea după sau împreună cu aceea cu totul neașteptată a morții rudei și celui mai bun prieten al său, Paulus Fabius Maximus: eventuala bucurie cauzată de moartea lui Augustus era cu mult depășită de durerea cauzată
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Pietrele răsună. Dar voinicul Voinea Pe cerb l-auzea.... Cerbul îl provoacă pe flăcău să încerce proba vînatului voinicesc. În cealaltă calitate, de purtător de dar și acolit al fetei frumoase, Cerbul este acela care întîmpină obstacolele grele: Vine Jiul tulburat, Cu plăvii amestecat. Dar plăvii ce mi-și aduce? Tot brazi nalți și minunați, Cu molivi amestecați. Printre brazi, printre molizi, Noată, noată, un cerb înnoată. Cel ce-nnoată coarne-și poartă. Dar în coarne ce-și mai poartă? Poartă un
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
va dovedi în scurt timp (și semne deja se arată) că nici o capodoperă artistică universală, de nicăieri și de niciunde, nu pune în ecuație problematica morții cu aceeași ardoare, cutremurare și interes pentru a reține în imagine înseninată, prea adesea tulburată, chipul omului ajuns la mare cumpănă. Fapt demn de reținut și semnificativ, totodată, este că cercetarea mioritică mai nouă se bucură de sprijinul specialiștilor de primă competență, aceiași care au observat fenomenele la fața locului și au încercat, fără prejudecată
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
la casa mea ca un domn, am trăit cum am vrut, nimic nu mi-a lipsit și domnia aceasta eu nu o pohtesc, ci dumneavoastră m-ați pohtit și, fără voia mea, m-ați pus domn în vremi ca acestea tulburate, înconjurați de oști de vrăjmași; ci dar acum iar vă întreb: este-vă cu voia tuturor? — Toți vrem, toți pohtim! Dacă pohtiți toți, mi-e voia și mie să-mi dați un jurământ înaintea lui Hristos că veți fi cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
era așezat pe o canapea cu ochii ațintiți în neant. Însalon era o liniște supremă. După ce îi invocă, dintr-o ceață deasă, au apărutpe peretele camerei într-o lumină opalescentă, busturile a doi bărbați, care nu erau cât de cât, tulburați. Erau Iancu de Hunedoara și Matei Corvin, tatăl și fiul. Iancu făcea mișcări cu mâinile și buzele, cerând ceva. Rafael îi întinse în transă, hârtie și creion. Acesta scrise cu majuscule: -Mihail cel Mare zis Viteazul, va stăpâni Trasilvania, Țara
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
David Marin. De fapt nu era exclusă, își dădu el seama, nici o a patra ipoteză. Delindy interpreta doar rolul unui pion în jocul Creierului, făcând inconștient ceea ce îi cerea acea inteligență artificială și ca o completare a existenței ei conștiente. Tulburat, Marin alungă gândul. Nu pentru că era absurd sau himeric, ci pur și simplu fiindcă era bizar și de necontrolat. Nu la asta trebuia să se gândească acum, în dimineața celei de a treia zile, când avea atât de multe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
MAI TÂRZIU MĂ VEI OMORÎ, BINEÎNȚELES. DEȘI, CINE ȘTIE, ADĂUGĂ EL VISĂTOR. POATE MĂ VEI FOLOSI. Trask se schimbase brusc într-o persoană atât de convingătoare încât, timp de o clipă, Marin privi spre orizontul deschis de cuvintele celuilalt. Apoi, tulburat, încetă să mai privească. Văzuse trădare, ambiție personală și răzbunare; erau idealuri, dar imprecise. \ Unul din principiile teoriei grupiste, afirmă el țeapăn, spune că un individ trebuie să se subordoneze în mod involuntar binelui general, intereselor superioare ale colectivității. Trask
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ȘI FĂCU, MENAJÂND-O. \ MĂ ÎNȚELEGI, NU PUTEAM SĂ-ȚI SPUN MAI DEVREME, ÎNCHEIE EL. EA ERA PALIDĂ, DAR LINIȘTITĂ. ÎNCUVIINȚĂ DIN CAP ȘI ÎN CELE DIN URMĂ ÎNTREBĂ: \ Tu vei fi în primejdie? MARIN NU RĂSPUNSE DIRECT. NU PARI TULBURATĂ, REMARCĂ EL ÎN SCHIMB. SUNT PUȚIN ZGUDUITĂ, DAR TOȚI JORGIENII SE AȘTEPTAU LA AȘA CEVA DE ANI DE ZILE. NOI TRĂIM ÎNTR-O STARE PERMANENTĂ DE AUTOSUGESTIE COLECTIVĂ. NU AVEM DECÂT O SINGURĂ SPERANȚĂ: SĂ FIM ÎNȚELEȘI. \ CE VREI SĂ SPUI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ACUM MARIN ÎNȚELESE CĂ SLĂBICIUNEA LUI SE DATORA FOAMEI. DAR CUM ERA POSIBIL? CINE PUTEA FI PERSOANA CARE ZĂCEA ÎN ÎNTUNERIC LÂNGĂ O FEMEIE CARE NU MAI EXISTA? "MĂ AFLU AICI \ ORIUNDE AR FI ASTA \ DATORITĂ CREIERULUI, ÎȘI AMINTI EL, TULBURAT. BUNĂSTAREA MEA ÎI ESTE ABSOLUT INDIFERENTĂ. NU VREA SĂ ȘTIE DECÂT UN LUCRU: CE PERICOL REPREZINTĂ WADE TRASK PENTRU EL ȘI SCOPURILE LUI. ÎN TOATE ACȚIUNILE SALE ÎȘI FOLOSEȘTE CUNOȘTINȚELE DESPRE FUNCȚIILE VIEȚII." Ce descoperise el? MEDITAȚIA ÎI FU ÎNTRERUPTĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
UN ITINERARIU OCOLIT ȘI ÎNTORTOCHEAT. IMEDIAT CE AJUNSE SUS, MARIN CĂUTĂ O CABINĂ TELEFONICĂ ȘI ÎL SUNĂ PE MARELE JUDECĂTOR LA NUMĂRUL SĂU PARTICULAR. SELIS, SECRETARA PARTICULARĂ A EXCELENȚEI SALE, APĂRU PE ECRAN, DISPĂRU CÂTEVA CLIPE, APOI SE ARĂTĂ DIN NOU, PĂRÂND TULBURATĂ. SPUSE EA CU VOCE JOASĂ, EXCELENȚA SA REFUZĂ SĂ DISCUTE ACUM CU TINE, DAR VREA SĂ VII LA ȘEDINȚA CONSILIULUI, MÂINE DIMINEAȚĂ, LA ORA UNSPREZECE. DOREȘTI SĂ ÎI TRANSMIT CEVA? ADĂUGĂ PE UN TON ȘI MAI SCĂZUT \ Draga mea, spuse Marin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
opt și jumătate, duceți-o la secție și luați-i un interogatoriu. APOI ÎȘI LUĂ HAINELE ȘI SE ÎNDREPTĂ SPRE BIROUL SĂU. SE ÎNTINSE PE UN PAT DE CAMPANIE AFLAT ÎNTR-O CĂMĂRUȚĂ ALĂTURATĂ. STĂTU AȘA MULT TIMP, NERVOS ȘI TULBURAT, NEPUTÂND SĂ DOARMĂ. NOAPTEA NU FUSESE IROSITĂ ÎN ZADAR. DESCOPERISE LEGĂTURI ÎNTRE EVENIMENTE CARE PĂREAU ABSOLUT INDEPENDENTE UNELE DE ALTELE. IAR DIN ACESTE LEGĂTURI SE DESPRINDEA UN SENS ÎNFRICOȘĂTOR. "DACĂ E ADEVĂRAT, ÎȘI ZISE EL TREMURÂND, ATUNCI TRASK ȘI CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
nebunește, fără țintă, izgonită de teamă. I se părea că și-a găsit rădăcinile, seva urca din nou în trupul ei, care nu mai tremura. Lipită cu tot pântecele de parapet, întinsă către cerul rotitor, aștepta ca în inima ei tulburată să coboare pacea și să se facă tăcere. Ultimele stele ale constelațiilor căzură în ciorchini, mai jos, pe cerul deșertului, și încremeniră. Atunci, lină și chinuitoare, apa nopții începu s-o umple pe Janine, înecă frigul, urcă încetul cu încetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
a țipat și ea, dar înăbușit, și atunci, urlând întruna și neluându-și ochii de la idol, vrăjitorul a posedat-o repede, cu răutate, fără să se vadă ceva din chipul femeii, îngropat în cutele grele ale rochiei. Singur, cu mintea tulburată, am început atunci să strig și eu în neștire, da, am urlat de spaimă către idol, până când am fost zvârlit cu o lovitură de picior lângă perete, și am mușcat din sare, așa cum astăzi mușc din piatra stâncii, cu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
lumină crudă, aici penumbra era odihnitoare. Din când în când venea câte un prieten și se oprea dedesubt. - Ce faci acolo, Jonas? - Lucrez. - Fără lumină? - Da, pentru moment. Nu picta, dar medita. În această penumbră și în această liniște abia tulburată, care, dacă o asemuia cu tot ceea ce trăise el până atunci, i se părea liniștea deșertului sau a mormântului, își asculta propria inimă. Toate acele zgomote nu mai aveau parcă nici o legătură cu el, deși i se adresau lui. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
a valma, aduși de pe front înadins ca să vază execuția, toți cu căști de război și în uniforme murdare, cu miros greu de tranșee, resfirați în voie, încît coada ajungea până aproape de marginea satului. Sub spânzurătoare, caporalul aștepta smirna, cu ochii tulburați, în vreme ce plutonierul îi șoptea și-l învăța cum și ce are de făcut. Vântul umed se înteți, măturând pământul, împiedicîndu-se în mormintele cimitirelor, zgâlțâind pe oamenii care se apropiau... Apoi preotul se opri la marginea gropii cu osânditul care, văzând
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
că ești romîn!... În clasa a cincea, spre Crăciun, într-o oră de matematică, Apostol fu chemat puțin afară. În coridor aștepta vizitiul lor, cu căciula și cu biciul în mână. ― Ei, ce-i, ce s-a întîmplat? întrebă Apostol tulburat. ― Bine, domnișorule, tot bine, dar azi-noapte a murit domnul avocat, de inimă, și m-a trimis doamna să te aduc și pe d-ta la înmormîntare... Până în Parva, Apostol a plâns în neștire... Înmormântarea a fost impozantă. Mii de oameni
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nedumerit. Apoi clătină din cap și zise domol, resemnat: ― Doamne-ajută... 7 Câteva nopți nu mai apăru reflectorul. Apostol Bologa, de veghe în observatorul din șanțurile infanteriei, îl aștepta însă mereu cu atenția încordată, ca să mulțumească pe Klap-ka. În liniștea nopților, tulburată doar rareori de vreun foc de pușcă speriat, avu răgaz destul să-și judece, precum obișnuia, credința cea nouă, convins că numai însuflețirea care rezistă pe cântarul minții e vrednică să locuiască trainic în sufletul omului. Și se bucura simțind
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-i spuie că i-e dragă și tot atunci își dădea seama că ar fi ridicol să facă declarații de amor unei țărăncuțe care nici nu l-ar înțelege, ba poate ar și râde de dânsul. Ilona părea și mai tulburată. De unde cât a fost și Petre aici, s-a mai mișcat și ea, așezând câte ceva, acuma stătea lângă pat, neștiind ce să facă cu mâinile, uitîndu-se la Apostol cu o curiozitate înfricoșată și mai ales așteptând din clipă în clipă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]