1,333 matches
-
muzical, se referă la modelul de organizare a acestora și ne orientează spre faptul că școlile naționale europene apar ca o „replică” etnică a filonului dominant în acea perioadă a tradiției componistice austro-germane, iar nu a tradiției italiene (implicată în tumultul Risorgimento) sau franceze (care trăia „febra” revoluțiilor post-iacobine). Cuvântul-cheie a acestei relații este replica. Și atunci, referirea la argumentul mimetic ar putea reprezenta o explicație plauzibilă, mimetismul fiind cauzat prin fenomenul de iradiere din direcția unei culturi mai mari, mai
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
cu lanțuri la picioare. intrați în castelul de ceară, în care tropăiesc în cadențe cîrtițele lumii. unde rădăcinile abia mai țin de mînă lumina. rătăciți în marsupiile îndoielii, seara închidem pleoapele amniotice cu yale de pămînt. să nu se audă tumultul, pocnetul de dric al pulsului. străzile cu siluetele uscate, cu unduiri ce se adîncesc din loc în loc. lipite, absență lîngă absență, la pas cu realitatea din închipuire. moartea-i încă vie în noi treacă de la noi și paharul acesta
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
cam vreo 120 de ani. Ce țară fusese acea Românie în care o familie de artiști de neam străin, împămînteniți aici, apucase să întemeieze, în timp puțin, o lume atît de vie și cuprinzătoare, de la strălucirea primei scene pînă la tumultul aevea al străzii caragialești și la paloarea de vis otrăvit al Bucureștilor mateini? Acum, la despărțirea de fiica lui Caragiale, lumea aceea mai avea puțini martori, doamne în vîrstă în special. Recunoșteam cîteva dintre ele: pe fosta solistă de operă
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
am cunoscut, acelasi om opusul grosolăniei fără pereche și al obrăzniciei de mahala care s-au întețit și ne-au inundat scena politică, presa, televiziunea, strada, adică tot. Gata să se bată pentru o idee, s-ar fi implicat în tumultul dialogului cu fervoare fără să-și piardă vreodată elegantă și buna-cuviință, capabil să vadă obiectiv și drept. Importante ar fi rămas pentru el argumentele și nu persoană. În fața furtunilor care s-ar fi revărsat asupra lui ar fi stat în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Și vede în pustiul celuilalt mal O citadelă a anticilor. 23 decembrie 2006 Piatră linsă de apele de dinainte de întâia zămislire, Ochi desprins dintr-un zeu, Singurul bine ce rămâne în mâna cerșetorului Aproape de râul ce-și pierde respirația în tumultul vârtejului în pieptul bâlbâind slăbit Ca înaintea sicriului rugăciunea De a fi: Sunt ea în cele mai ascunse Măruntaie ale sale. Atunci vine furtuna și mă suge Din carne, din os și din duh Până ce mă revărs peste maluri Despuind
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/8530_a_9855]
-
O surprinzătoare evoluție! Arăta acest sarcastic eseu un novice în arta încăierării cu cuvintele, un cugetător care în vremea celui dintâi război mondial se profilase ca un campion al conservatorismului (Considerațiile unui apolitic) . În acel text susținuse ideea evadării din tumult, în favoarea seninei indiferențe, erau gândurile unui nostalgic al elitei, ale unui reacționar. Precizez că în perioada în care se petrece întâlnirea cu A.K., adică în toamna anului 1937, scriitorului nu i se atribuise încă funcția de șef al rezistenței
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
așa " - ceva ce se aude uneori pe fereastra deschisă), sadomasochismul ("m-am legat cu lanțuri de mitologia vegetațională/ fluturînd o eșarfă ca pe o stîngăcie sadică" (l-am lăsat să mă îmbrace în penumbră), estetoerotismul ("șoldurile mele prind din senin tumultul plutei ce supraviețuiește unui fluviu/ capricios îți aprind cu vîrful degetelor o elipsă în jurul frunții/ și deîndată Bach ne recuperează ritmul ca pe un pește somnoros/ trezit prea devreme din metrica altei era geoerotice" - preludii la Pasiunile după Sfîntul Matei
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
dor Cu tot ce-Ai strâns la cruce, Inundă-mi ființă, ocean necuprins. Foc viu de speranță. Rug de iubire De veacuri nestins... Isus plângea. Și mai plânge... În inima mea, în sufletul meu Cu foc viu și apa -n 'tumult. Tu strigatul mut mi-l asculta Și vino Isus, căci Te-astept Cum am spus, mai demult.
Isus pl?ngea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83247_a_84572]
-
Mai cauți încă loc de găzduire smerit, implori cu suferință-n glas, un colț să-Ți dăruim la noi în suflet și-n inimă un loc pentru popas. Iar Te cobori din noaptea asta sfântă în lumea urii plină de tumult, doar vei găsi locaș pentru odihnă, căci nu mai vezi nici ieslea de demult. Păstorii dorm și nu mai sunt nici magii, iar cerul este-n nor acoperit. Isuse, eu n-am aur, smirnă sau tămâie, azi plâng, căci n-
Poem de Cr?ciun by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83369_a_84694]
-
an de an de credință și de spiritualitate. Astăzi, ne aplecăm din nou asupra a ceea ce reprezintă această Sfântă Sărbătoare pentru creștinii ortodocși și catolici și cred că trebuie să folosim acest prilej pentru a ne regăsi liniștea sufletească, dincolo de tumultul cotidian. Peste două milioane de români își sărbătoresc astăzi onomastica. Cu această ocazie, le doresc tuturor sănătate, bucurie și belșug!", a transmis Klaus Iohannis. "De asemenea, cu prilejul Zilei Marinei Române, doresc să le transmit respectul și prețuirea mea tuturor celor
Klaus Iohannis, îndemn pentru români de Sfânta Maria by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/21824_a_23149]
-
pe scaunul legat cu lanț, vedeam altfel oamenii și mă simțeam atât de liberă... mă simțeam în elementul meu. Când turul se termina și coboram pe pod la Iuju, purtam în suflet o ușoară părere de rău. Mă prindea însă tumultul și uneori era atâta gloată, încât cu greu răzbăteam prin mulțimea fremătătoare într-o înghesuială gen -om la om-, care se unduia ca valurile marii și te purta cu ea... Parcă îl și aud pe nenea Nicanor Croitoru, un prieten
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
urc, mă trezesc iar căzând... Și ochiul din mine Te-ntreabă plângând, De ce mă iubești Isuse, de ce așa mult ? Trec neguri prin mine, curg ape șuvoi Se scot și se pun bariere-ntre noi..... Și plânsul din mine întreabă-n tumult De ce mă iubești Isuse, de ce așa mult ? Sunt tristă de tot, sunt golita de gânduri Te caut cu dor, Te găsesc printre rânduri Și-mi ceri cu credința de Tine s-ascult... De ce mă iubești, Isuse, de ce așa mult ? Eu
Elegie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83323_a_84648]
-
Încolțit. A șovăit deci regele stăpânul nostru, cum s-ar zice, Între protocol și propria-i plăcere: de aceea a și zăbovit până să-i dea șefului escortei sale de gărzi În civil ordinul de a interveni și a opri tumultul. Și taman când se pregătea să deschidă În sfârșit gura pentru un ordin regal și fără drept de apel, l-a surprins și pe el ca pe noi toți irupția lui don Francisco de Quevedo, binecunoscut Curții În fel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pot opri acum, tocmai când au început să-mi crească aripi. Va fi doar o scurtă pauză, o nanosecundă, între două bătăi de inimă. Lasă-mi un răgaz, mi-ai spus. Răgaz de gândurile tale, așternute pe hârtie, răgaz de tumult al sentimentelor ce se revarsă cu puterea unui torent pe albul imaculat al filelor și de acolo în sufletele celorlalți. Bine. De cât timp ai nevoie? De o eternitate, a venit, cumva firesc, răspunsul tău. O eternitate, zici? Nu știu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
9-16); Galeria Vitralia: Expoziție de artă decorativă, pictură, sculptură (10-16); Galeria Helios: Călin Beloescu și Daniela Orăvițan, pictură; Cafeneaua Papillon (Piața Unirii): Sculptură Ladislau și Laura Pokker; Secția de Artă a B.J.T.: Albume de artă europeană (9-18); Galeria Carola’s: Tumultul adâncurilor, expoziție de Elena-Eugenia Olar; Vaporul Pelican: Om la apă dulce, portrete-infografii de Traian Abruda; Aquatim: Cornelia Rusu Lăboșan, pictură (9-16); Galeria Pro Armia: Expoziție colectivă a Asociației „Romul Ladea“ (9-16); Biblioteca Austria: Imaginea Austriei în secolul al XIX-lea
Agenda2004-33-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282772_a_284101]
-
de lumină înfulecați cu lăcomie, lapte supt din sfârcuri de cometă, aripi încă funcționale de înger plutind în semilevitație pe deasupra pământului ce amenință să-i rănească genunchii: o formidabilă echilibristică lirică, pe cantul dintre copilărie și adolescență, slăbiciune și bărbăție, tumult interior și lege implacabilă a gravitației. În pofida tonului rezolut-triumfător și a gesticulației dezinhibate, de învingător în orice cursă a vieții, o undă rece de neliniște se strecoară în interiorul securizat al paginii de poezie, tulburând mulțumirea de sine, bucuria autocontemplării. Spre deosebire de
Elegii de când era mai tânăr by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10661_a_11986]
-
paradigma poetică simbolistă, cel de-al doilea o adoptă doar: "Ceea ce la alți poeți a fost poză (convenție adoptată, nu asumată), la el devenise o adevărată natură. Iar această natură a culturii a alterat natura originară. Ion Minulescu intra în tumultul cafenelei spre a-și declama, teatral, singurătatea, în timp ce Bacovia se izola în provincie spre a-și perpetua solitudinea (cînd și-a compus poemele definitorii a locuit mai mult în Bacău). În spectacolul poeziei, omul Minulescu rămînea actorul pentru care există
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
mărețul fluviu Dunărea, de o lățime așa de grozavă, că arborii de pe celălalt mal abia de se zăreau ca un mușchi sărăcăcios, într-o ceață vineție. O coajă de sticlă groasă, verzuie, lustruită de vântul cald, ascundea, pe toată întinderea, tumultul copleșitor al apelor de dedesubt, și răsfrângea ca o oglindă orbitoare soarele în crugul său din văzduhuri. "Dunav! Dunav!" chiuiau copiii, care săriseră din sănii și-o luaseră la fugă, lipăind prin zăpadă cu opincile din piele de porc, ca să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
silueta spectrală a zeiței și-i atinge afectuos cutele mantiei. "Hai, Frits!", citi într-o ultimă clipă de luciditate pe buzele statuii, ce se dizolva într-un aer de ruj topit. O luară pe jos spre cartierul roșu, al cărui tumult se făcea auzit deja undeva către est, unde și cerul părea mai aprins deasupra acoperișurilor țuguiate, de parcă o explozie sau un incendiu și-ar fi răsucit limbile către cer. Pe plafonul jos de nori se rotea spectrul cețos al unui
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
întâmpină vorbele. Fără să mai aștepte răspunsul, fata scoase fulgerător un pumnal din teaca uneia dintre gărzi și se aruncă plină de furie spre Gualfard, numindu-l porc și asasin. Fu nevoie de trei oameni ca să o oprească. în mijlocul acelui tumult, se ridică, plină de mânie, vocea acuzatului — Țărănoiul ăsta minte! Totul e o scorneală de-a romanilor! Au pus la cale comedia asta ca să mă tragă în război! Printre cei ce se găseau la capătul scării se stârni din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
oribil, gâlgâitor; în sfârșit, ochii îi deveniră sticloși și căzu mort pe pietrele pieței. După o tăcere scurtă, împietrită, din grupul fidel lui răsună un cor de strigăte furioase; ca un singur om, ei se puseră în mișcare într-un tumult, dar întâlniră sulițele ațintite către ei ale gărzilor lui Gundovek. Pentru câteva clipe, într-un vacarm de glasuri, piața fu teatrul unui vălmășag violent, de scurtă durată, totuși, căci acei războinici se treziră iute în incapacitate de a mai face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mulțime, care încă murmura: — Eu nu, dar ei da. Acum nu vor mai șovăi. Sebastianus se mulțumi să scuture din cap, renunțând să mai încerce să înțeleagă. Avea să se gândească la motivațiile lui Gundovek mai târziu. în mijlocul mulțimii în tumult, ochii săi o căutară, în schimb, pe Frediana. O văzu înaintând, la rândul ei, printre soldați. O strălucire extatică îi lumina chipul. Când ajunse în fața sa, își puse o mână în mâinile lui. — Nu m-am îndoit nici măcar o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pregăti pentru un nou asalt. Pe chipul său se citeau semne vizibile de nervozitate. Plimbându-și, fără grabă, în stânga și în dreapta calul, Balamber ținea privirea ațintită asupra ei, contemplând-o cu admirație. Nu se mai îngrijea de bătălie, al cărui tumult îi părea acum îndepărtat și surd. Sfârșitul bătăliei, de altfel, fusese hotărât încă de la bun început. Ținându-și sabia în mâna dreaptă, se apropie puțin de ea, la pas, și ridică mâna stângă în semn de pace. — Așteaptă! îi strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
luată și acum tu profiți de absența lui Eudoxiu ca să-i înfigi un pumnal în spate și să pui iarăși totul în discuție! Izbucni o serie de proteste, mici altercații se încinseră ici și colo în mulțime și un scurt tumult se ridică; pentru a-l potoli, Ambarrus, care, din fericire, dispunea de o voce pătrunzătoare, trebui să recurgă la toată autoritatea sa, nu fără a împărți câte o scatoalcă. De îndată ce se instaură cât de cât calmul, se ridică un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
civilizației. Chiar și faunul, în lucirile roșiatice ale torțelor, părea să râdă de tot ce se întâmpla. Nu era însă nimic de făcut. Asta era realitatea cu care aveau de-a face, ăștia erau oamenii. Ajuns în fața acelei mase în tumult, Divicone își agita brațele, strigând ceva ce vacarmul general nu lăsa să se audă. Sebastianus putu să prindă doar câteva cuvinte: Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă împresoară... ... Ai bătut pe toți cei ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]