3,106 matches
-
următoarea oprire la semafor, care era tot pe roșu, stând Între Armanoush și șoferul dricului, Asya a cercetat din nou mașinile din jur, Însă din fericire se prierduseră unii pe alții din vedere. S-a simțit cuprimsă imediat de o ușurare lipsită de orice fel de rușine nezărind nici una din rudele ei din familia Kazanci În raza ei vizuală, În afară de cea care zăcea În sicriul din spate, bineînțeles, Însă nici asta nu intra În raza ei vizuală atâta vreme cât nu se Întorcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
inimă acest pat Domnului. Ca să vorbesc la fel ca tata, dragostea pentru patul italienesc era Întrecută de o altă dragoste, cea pe care o aveam pentru organele mele erectile. Într-o seară, ascultîndu-mi părinții fără știrea lor, am aflat cu ușurare că acel client negustor de mobile nu va mai pune vreodată piciorul În casa noastră. Venise după niște cărți În cursul după-amiezii și profitase de ocazie ca să-i dea mamei numărul lui personal de telefon, precizînd că ea nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fură întâmpinate cu asentiment de martorii oficiali. ă Sunt sigur că ei sunt mulțumiți să își îndeplinească datoria civică. ă Dar cum rămâne cu datoria doctorului? știți că aveți autoritatea să îl amendați ca magistrat investigator... În acel moment, spre ușurarea lui Porfiri, un tânăr roșu la față își făcu apariția în hangar împingând un cărucior cu două roți pe care era așezat un cufăr mare din alamă. Noul venit nu purta pălărie, iar părul îi era ridicat în smocuri rebele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
decît se cuvine, spuse el. Totuși am să vă pun una sau două întrebări în prisma descoperirii unor probe noi. ă Porbe noi? Mâna Annei Alexandrovna tremură în timp ce așeză paharul jos. ă Îl cunoașteți pe un oarecare Constantin Chirilovici Govorov? Ușurarea spori frumusețea Annei Alexandrovna, alungându-i încruntarea. Scutură din cap cu vehemență. Este liniștită fiindcă acum poate să răspundă cu onestitate, gândi Porfiri. ă Este vorba de un tovarăș de-al lui Stepan Sergheievici, explică Porfiri. Care este mort acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cealaltă parte a pieței, se afla destinația lor. — Uite! zise, arătând pe fereastră. Muzeul Societății Asiatice e chiar acolo! Se Întoarse din nou spre șofer, Încercând să-și regăsească stăpânirea de sine. — Te rog, lasă-ne aici. Șoferul Încetini, spre ușurarea lui Kitty, dar când se apropiară de muzeu acceleră din nou. — Ai vrea tu! zise el. M-ați făcut mincinos. O să ne Întoarcem exact acolo de unde v-am luat și o să mergem exact pe unde ne spune doamna din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
din Manhattan, care colcăie de șobolani, precum Chinatown, unde din motive care-mi scapă oamenii plătesc chirii exorbitante pentru a fi la modă, nu prea am avut de-a face cu cartierele mărginașe. — N-ai pierdut nimic, zise el, spre ușurarea lui Kitty. Eu am crescut Într-un orășel din centrul Americii, În Vestul Mijlociu, dar nu m-aș Întoarce acolo nici În ruptul capului. Dacă gândești altfel decât ceilalți ești proscris. Cândva, țara asta se mândrea cu rolul individului! Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
recunoscut, cu acea expresie de surpriză care poate fi a celui care, în sfârșit, a găsit ce căuta, imaginați-vă cu cât de puțină dorință de a avea dreptate a întrebat Cipriano Algor, E al dumneavoastră, imaginați-vă de asemenea ușurarea lui când a auzit răspunsul, Nu, nu e al meu, dar îmi aduc aminte că l-am văzut umblând pe aici acum două trei zile, l-am strigat, dar s-a făcut că nu mă aude, e un animal frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
proastă nu-i atrage pe cei în suferință să meargă în cimitir să-și plângă morții. Fără îndoială, câinele Găsit are noroc, va putea rămâne acolo unde vrea cât o să aibă chef. Mai e un motiv care întărește sentimentul de ușurare și de mulțumire a lui Cipriano Algor, se bucură că n-a trebuit să bată la poarta părinților lui Marçal, și ei locuitori ai așezării, familiile nu sunt în cei mai buni termeni, și relațiile ar deveni și mai proaste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
gata-gata să devină o ceartă de familie, care, s-o spunem, nu va trece de o simplă amenințare, deși Marçal Gacho are intenția să reia subiectul când va fi singur cu nevasta, în dormitor și cu ușa închisă. Cu o ușurare vizibilă, Cipriano Algor lăsă deoparte păpușile de lut ca să-și expună bănuielile iscate de incendiu, poziție pe care Marçal, încă enervat de desconsiderația căreia îi căzuse victimă, o negă cu o anume bruschețe în numele deontologiei, a conștiinței etice și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
care și-au făcut-o despre produs, Gratis, întrebă Cipriano Algor, vreți să spuneți că nu mi le veți plăti, Ba da, dragă domnule, experiența e pe socoteala noastră, noi ne asumăm așadar costurile, nu vrem să vă aducem prejudicii. Ușurarea simțită de Cipriano Algor făcu să se retragă, pentru moment, preocuparea care îi irupsese brusc în minte, și anume, Ce se va întâmpla dacă rezultatul anchetei îmi e nefavorabil, dacă majoritatea clienților chestionați, sau toți, vor rezolva toate întrebările printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să vrea să vorbească cu mine, întrebă, sigur că fiica lui îi va răspunde, E Isaura, dar ea spuse, E de la departamentul de achiziții, un subșef. Ezitând între decepția că apelul nu venea de la cine i-ar fi plăcut și ușurarea că nu va trebui să-i explice fiicei lui motivul unei asemenea intimități cu vecina, deși nu trebuie să uităm că ar putea fi vorba pur și simplu de ceva legat de Găsit, tristețea absenței, de exemplu, Cipriano Algor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ajunse în fața lui, Marçal, deși cu greutate, reuși să îngaime, Ce faci aici, ce idee prostească te-a făcut să vii, totuși, invers decât ar cere logica, nu se simțea supărare în glasul lui, ce se observa în schimb, dincolo de ușurarea firească a celui care vede că nu e, de fapt, atacat de o nălucă nefastă, era un soi de satisfacție rușinată, ceva ca un emoționat sentiment de recunoștință care poate într-o zi va fi mărturisit. Ce faci aici, repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
totdeauna iubisem marea, iar bucuria mi-a dat puterea pe care n-o aflasem ceva mai devreme în disperare. M-am agățat cu unghiile de fiecare accident al zidului, mi-am jupuit mâinile și genunchii până ce, cu un suspin de ușurare, am reușit să-l escaladez. Grăbindu-mă să cobor, fericit de isprava mea și nerăbdător să mă arunc în primul val ca să mă spăl de sânge și să simt mirosul mării, am alunecat, am căzut din nou și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
aluat ca și Planul său, s-a dus la Paris, ca În Întâmpinarea unei revelații, a unei resurecții. Cuprins de remușcarea de zi cu zi, de ani și ani de zile, de a fi cultivat doar propriile-i fantasme, găsea ușurare Întrezărind niște fantasme ce Începeau să devină obiective, cunoscute și altuia, fie el chiar Dușmanul. S-a dus să se azvârle În gura lupului? Desigur, pentru că lupul acela prindea formă, era mai adevărat decât Jim Cânepă, poate chiar decât Cecilia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Urmam canalul mare, evitând ramificațiile mai Întunecoase și sperând că vreun semnal avea să mă vestească unde trebuia să pun capăt cursei mele subterane. În orice caz, alergam departe de Conservatoire, iar față de acel regat al nopții, catacombele Parisului erau ușurarea, libertatea, aerul curat, lumina. Aveam În fața ochilor o singură imagine, hieroglifa trasată În cor de trupul lipsit de viață al lui Belbo. Nu reușeam să-mi dau seama din acel desen cărei figuri corespundea el. Acum știu că era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
am nevoie. El o să-mi poată spune dacă delirez sau nu, și care-s fantasmele cărora le-am dat substanță. Va putea să-mi spună că nu-i nimic adevărat, că Belbo e viu și că Tres nu există. Ce ușurare, dacă aș fi bolnav. Las În urmă piața aproape alergând. Mă urmează o mașină. Nu, poate că Încearcă să parcheze. Mă Împiedic de niște saci de plastic pentru gunoi. Mașina parchează. Nu pe mine mă căuta. Sunt pe rue St-Antoine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Încurcătură pe don Tico, care aștepta rușinat În fața comandantului. Și În momentul acela, Jacopo, Întrezărind În aureola amiezii imaginea suavă a Ceciliei, spusese: „Dacă-mi dă el trompeta, mă duc eu“. Lumina recunoștinței În ochii lui don Tico, transpirație de ușurare a bietului trompet titular. Schimb de instrumente, ca Între două sentinele. Iar Jacopo Înaintase În cimitir, condus de psihopompul cu panglicuțe luate la Addis-Abeba. Totul În jur era alb, zidul bătut de soare, mormintele, pomii Înfloriți de pe margine, patrafirul parohului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mare triumf. Are o mare admirație pentru filantropie, care Încearcă să egalizeze terenul de joc. CÎnd beneficiarii filantropiei Încep să prospere, și deci să sufere În termeni oarecum mai burghezi, Încep să capete ceva valoare pentru el. Închide ochii, spre ușurarea lui Paulee, și trece În revistă o mie de ani de mari filantropi mărșăluind ca la paradă spre grătarul cosmic de barbeque, urmați de cîțiva dintre beneficiari lor care s-au bucurat de succes. Ah. Diavolul Întinde mîna după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cel puțin șase zile, dar mi-a venit ciclul exact În momentul În care am primit mesajul de la tine. A trebuit să fug și să mă ocup de sîngerarea asta bruscă. Ești fericit? ți-a fost frică?“ Cu o imensă ușurare În suflet, Wakefield Își ridică victorios pumnul În aer. „Mi-a fost“, Îi răspunde. „ție nu?“ Slavă Domnului sau Diavolului, i s-a mai dat o șansă, eliberat fiind de scurgerile lui Maggie precum Noe din istoavele căsniciei legate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
bebeluși. Nou-născuți înfășați atât de strâns, încât li se vedea doar o porțiune din față, bebeluși cărora li se făcea pentru prima dată baie, bebeluși care sugeau la sân, bebeluși în brațele mamelor care străluceau de fericire. Sentimentul de bucurie, ușurare și recunoștință pe care îl trăiau părinții era atât de intens, încât umplea locul de lumină. Pentru Fran, cea mai emoționantă imagine a fost fotografia mărită a uneia dintre cele mai urâte perechi pe care o văzuse vreodată ținând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
tată. Ar fi oare ca tatăl ei, incredibil de generos cu afecțiunea și timpul lui, dedicat încercării de a-și face copiii să se simtă bine în propria piele? — Da, cred că îți va plăcea foarte mult. Asta e o ușurare. N-aș suporta să te pierd în favoarea unui bărbat care nu mi-ar plăcea. Fran râse. — E încă prea devreme. De-abia m-a invitat să luăm cina împreună. — Lucrurile se pot întâmpla foarte repede când sunteți oameni în toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ființă și mai hotărâtă decât sora ei mai mare, și dacă ai nevoie de sfaturi despre sex, întreab-o pe Soph. Miercuri nu era numai ziua cinei cu Laurence, ci și aceea în care ziarul intra la tipar, dar spre marea ușurare a lui Fran se scurse în agitația obișnuită și familiară. Uneori, se ivea câte un eveniment important pe plan local chiar în toiul dimineții și trebuiau să schimbe prima pagină, ceea ce era infernal, dar le oferea rara plăcere de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
când venise în sfârșit momentul, Fran își închipui că va fi cuprinsă de timiditate sau stânjeneală, dar simțind respirația fierbinte a lui Laurence pe gâtul ei și atingerea solidă a trupului lui, nu fu conștientă decât de o senzație de ușurare. O dorea, de fapt. Cu neașteptată îndemânare, el îi desfăcu fiecare nasture al rochiei albe de in și îi lăsă să alunece, pe rând, bretelele de la sutien, apoi o întoarse ca să-i desfacă încheietoarea. Ea fu cât pe-aci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dar acum părea cea unui băiețel, fermecătoare, nu cum fusese, cu o clipă în urmă, un mijloc de-a o ține la distanță, dacă ți-ar plăcea să vii să faci cunoștință cu mama. Fran simți, rușinată, un val de ușurare. Acesta era un pas important, intui ea. În noaptea aceea, propriul ei pat, de obicei atât de cald și primitor, i se păru mare și rece. Se gândi la Laurence și la vulnerabilitatea lui neașteptată și-și dădu seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
privire la reclamele Pampers din ochii tăi și a dispărut în ceață? — Dar nu am reclame la Pampers în ochi, insistă Fran, nu-i așa? Stevie ignoră întrebarea. — Hai! E timpul să mergem să edităm un ziar. Spre marea sa ușurare, responsabilitățile redacției o acaparară, lăsând-o la sfârșitul zilei prea epuizată ca să mai poată face altceva. Abia după o săptămână, hotărî că, dacă Laurence avea de gând să-i dea papucii, putea măcar s-o facă așa cum se cuvine. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]