8,927 matches
-
multe minuni“ zise Petru. „Îngropați-mă la șase coți sub pămînt“, zise Simon, după o scurtă chibzuință. „După trei zile voi Învia și eu, precum ăsta al vostru...“ „Iisus“, zise Petru. „Știi bine cum Îl cheamă.“ „Da, ăsta.“ Unul dintre ucenici o porni În fugă pînă la cel mai apropiat cătun și se Întoarse cu niște lucrători care tocmai isprăviseră o fîntînă. Duceau În spate cazmale, lopeți, toporiști. În urma lor mergea tot satul, tot ce era suflare, căci În tot ținutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
crepidelor de pe nisipul mișcător. După trei zile, Într-o vineri, mormîntul urma să fie dezgropat. Acum se adunase mult mai multă lume decît la Îngropare, căci vestea despre făcătorul de minuni, fachirul, magul, se răspîndise pînă departe. Sofia, Petru și ucenicii săi, aidoma judecătorilor cărora li se dă Întîietate, stăteau cît mai aproape de groapă. Întîi fură păliți de o duhoare Îngrozitoare, ca de iad. Curînd aveau să zărească În țărîna zgrunțuroasă scîndurile muruite. Groparii smulseră cuiele și apoi ridicară capacul. Chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
intuia că Învățătura sa, ca oricare altă doctrină care se Întemeia pe morală, putea provoca, ajungînd În mîna unui ins imatur, tot atîta rău, pe cît bine (căci, după cum Însuși Platon o spune, dacă maestrul e cel care Își alege ucenicii, cărțile nu-și aleg cititorii). Aprins de gînduri necurate și Încins probabil de votcă, Ben Haas hotărî ca dintr-un ins total neinteresant - ucenicul nefiind În stare să răspundă la nici o Întrebare disimulată a Maestrului - să facă un hasidic (cuvînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe cît bine (căci, după cum Însuși Platon o spune, dacă maestrul e cel care Își alege ucenicii, cărțile nu-și aleg cititorii). Aprins de gînduri necurate și Încins probabil de votcă, Ben Haas hotărî ca dintr-un ins total neinteresant - ucenicul nefiind În stare să răspundă la nici o Întrebare disimulată a Maestrului - să facă un hasidic (cuvînt ce semnifică instruire, inițiere, umilință) dacă nu cumva putea fi vorba de o pornire inconștientă de parodiere a lui Pigmalion, după cum crede Franckel. TÎnărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
deșertăciunii, că pe lume orice existență, cît de umilă, cum necum, avea motivația actului creator. Ben Haas avea brusc revelația faptului că toate cele Întîmplate se datorau vanității sale, extravaganței sale lirice, precum și pasiunii sale pentru polemică: de a demonstra ucenicilor că Pigmalion nu avea forța morală a unui mit, fiind vorba doar de o ordinară cronică de scandal căreia i se dăduse aparență de mit. Ca să nu arunce chiar tot textul Drumului În Canaan, și odată cu el și pe nefericitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
morală sau poetică, și-n ultimă instanță doar o chestiune de abilitate sau șansă, o formă goală. Ben Haas bănui gîndul ascuns al discipolului său, căci cel numit Maestru deosebea Adevărul de Minciună și atunci se decise să-i dezvăluie ucenicului hotarul dintre esență și aparență. Îl va lua acasă la el și toată noaptea va căuta să-i explice pe text (sau ce mai rămăsese din manuscris), cu pilde simple și moralizatoare, cum un gînd, umbra unui gînd ori o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
meu de dus În viață farmecului acelei vechi cafenele. Balauri din piatră străjuiau fațada țintuită Într-o răspîntie de umbre, iar felinarele ei de gaz Înghețau timpul și amintirile. Înăuntru, oamenii se contopeau cu ecourile altor epoci. Contabili, visători și ucenici de geniu stăteau la masă cu mirajele unor Pablo Picasso, Isaac Albéniz, Federico García Lorca ori Salvador Dalí. Acolo, orice coate-goale se putea simți, pentru cîteva momente, o figură istorică, la prețul unei cafele cu lapte. Ia te uită, Sempere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o asemănare uluitoare cu cel din vitrină și care, În plus, era fermecat. Mai concret, stiloul era posedat de sufletul torturat al unui romancier care pierise de foame și de frig și care Îi fusese proprietar. Căzînd În mîna unui ucenic, stiloul se străduia să plăsmuiască pe hîrtie ultima operă pe care autorul nu o putuse termina În viață. Nu-mi amintesc de unde am copiat-o sau de unde mi-a venit, Însă adevărul e că niciodată n-am mai avut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de punguțe cu migdale zaharisite și cu pișcăturile de fund. În puține cuvinte, Îl detestam de moarte. Antipatia era reciprocă. Neri se ivea mereu prin preajmă cu partiturile lui și cu atitudinea arogantă, uitîndu-se la mine de parcă eram un biet ucenic nedorit și interpunînd tot felul de obstacole În calea prezenței mele. — Băiete, nu cumva trebuie să pleci să-ți faci lecțiile? Iar dumneavoastră, maestre, nu aveați de terminat o simfonie? În cele din urmă, uniți, mă dovedeau, iar eu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cincisprezece minute de alergat Încoace și-ncolo dinapoia tejghelei, cu mațele Înnodate, m-am hotărît să Închid librăria Înainte de ora cuvenită și să ies În stradă ca să umblu la Întîmplare. Nu-mi puteam scoate din minte insinuările și amenințările acelui ucenic de parlagiu. Mă Întrebam dacă trebuia să-i alertez pe tata și pe Fermín asupra acelei vizite, Însă am presupus că tocmai asta fusese intenția lui Fumero, să semene Îndoiala, neliniștea, frica și nesiguranța În rîndul nostru. Am hotărît să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
că se va afla, fie că nu, dacă ei dintr-o dată ar avea dreptate, ar însemna că aveau și înainte. Prim-ministrul dădu deoparte ziarele din fața lui și spuse, Toate astea mă fac să-mi amintesc de vechea poveste a ucenicului vrăjitor, acela care nu a știut să oprească puterile magice pe care le pusese în mișcare, Cine este, în acest caz, în opinia dumneavoastră, domnule prim-ministru, ucenicul vrăjitor, ei sau noi, Mă tem serios că ambii, ei au apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
spuse, Toate astea mă fac să-mi amintesc de vechea poveste a ucenicului vrăjitor, acela care nu a știut să oprească puterile magice pe care le pusese în mișcare, Cine este, în acest caz, în opinia dumneavoastră, domnule prim-ministru, ucenicul vrăjitor, ei sau noi, Mă tem serios că ambii, ei au apucat pe un drum fără ieșire și nu s-au gândit la consecințe, Iar noi ne-am luat după ei, Așa este, acum problema este să știm care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
laboratorul meșterului Arnolfo se lucra deja cu fervoare. O activitate care, practic, nu se Întrerupea niciodată, legată de necesitatea focului continuu. Era o subterană joasă, invadată de căldura uscată ce provenea de la cuptorul aflat Într-un colț. Pe bancuri, câțiva ucenici ocupați nevoie-mare vărsau pe o suprafață de cărămidă conținutul unui creuzet abia scos din flăcări cu un clește lung. Sticla incandescentă se Întinse fluidă peste suprafață, răspândind În jur mici scânteieri fierbinți. Fără să-i pese de căldură, maestrul Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
spre Kogaion! Ucenicii să cânte: Sfânt e Domnul Nopții... cum să nu știu, e lege la noi ce scrie acolo, Domnul Nopții, Muntele-Împărat, Marele Preot Dac de acolo, din adâncuri, pedepsește rău de tot, ne păzeam strașnic de el, noi, ucenicii, așa ne spuneau bătrânii din sat, cică e în vârful muntelui o peșteră care are înăuntru o comoară, brățări de aur, de peste un kilogram jumate una, kosoni, astea sunt monedele dacice, statuete de aur sau bronz, pietre, aur peste aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
i-a murit copilul și care e întinsă peste trupul fetei sale, strigând la fel, repetând mereu: nu, nu, nu! S-a deschis peștera lui Kogaion, m-a primit Zeul... Sfânt e Domnul Nopții, știe bine descântecul, Ucenicii să cânte!, ucenicii... care vor mai putea... Iarăși ar vrea să o strige pe fată, Aniiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii !!!... dar lui nu îi iese nici un sunet. Nu se aude nimic, e liniște. Doar stafia din el îl ia la braț: de-acum, chiar că vei fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vine și Cojar, ne pupăm și mergem să vedem clasa. Avea Tavi un fel al lui de a stârni pasiuni, era blajin și îngăduitor, nu făcea caz de urieșenia lui de maestru, vorbea cu toată lumea la fel și de aceea ucenicii, cei care se strecurau pe ușa cârciumii ca să se afle în preajma lui, se bucurau de atenție mare, lucru care, probabil, le făcea bine, îi ridica în proprii lor ochi. Îi plăcea să cânte când bea, mai ales Călugărul din vechiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
leagănă ritmic, ca o coadă de cocoș, și așteaptă cu bucurie clipa în care - mângâiate de mâinile unor fete care sunt fie ucenice coafeze, fie viitoare secretare - vor apărea drept ceea ce sunt de fapt, și anume buclele kitsch ale unor ucenici și tineri funcționari. Morala este că nu‑i bine să vrei să pari mai mult decât ești. Eroii de film încearcă uneori intenționat să pară mai puțin decât sunt. E pur și simplu de neînțeles. Câteodată, mâinile fetelor se îndreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
primei profesioniste întâlnite ajutorul talentului ei mercenar. întrucât dorința sexuală ține de un fel de aglomerare locală de atomi de substanță vitală solicitați uneori de simulacre sexi, soluția presupune o desfundare pur și simplu mecanică. Odată ce și-a redobândit judecata, ucenicul filosof poate să plece din lupanar și să-și continue drumul spre Grădină... -16- Un cuplu ataraxic. Aceste versuri faimoase și această condamnare a iubirii-pasiune sunt reținute cel mai adesea din Lucrețiu, considerându-se că ele reprezintă pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
câmpul ușor curbat din cauza volumului redus al planetei necunoscute nu se arăta nimeni. — Nu ți se pare că te simți mai ușor? întrebă comandantul Aciobăniței. Uite, am acum impresia că nu-s mai greu decât eram pe vremea când intrasem ucenic la uzinele „Odobleja”. — E și normal, răspunse pilotul Amărășteanu. Planeta fiind mai mică, scade și gravitația. — Bine, bine, scade gravitația - spuse comandantul -, dar de ce să scad și eu? Pilotul îl privi cu respectuoasă uimire. — Cum de ce? Greutatea dumneavoastră o simțiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
rămas evocarea figurii lui Gauss pe catafalc. O desprindem, pentru a o reda liber, din cartea lui Sartorius: Gauss zum Gedächtnis. E o dovadă a acelui fel de religiozitate care merge până la canonizare, ce Gauss a știut să o inspire ucenicilor. " În seara de 25 februarie Gauss odihni pentru ultima noapte în odaia sa. După ce un sicriu negru, simplu, fu pregătit, numai prietenii apropiați (nici o mână laică n-a ajuns să-l atingă) săvârșiră ultima datorie pioasă. Așternurăm racla sa liniștită
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Mândiță. A devenit duhovnicul Mănăstirii de maici Zamfira - Prahova, la 1 august anul 1978 (așadar, cu puțin timp în urmă a împlinit aici treizeci de ani de slujire mărturisitoare și duhovnicie), unde iată, a rămas până la sfârșitul vieții. A fost ucenic și apropiat al vrednicului de pomenire și amintire ori vestitului duhovnic - Părintele Arhimandrit Arsenie Papacioc de la Mănăstirea Techirghiol - Constanța. Tot familia sfinției sale a odrăslit un alt slujitor vrednic al altarului bisericii noastre sfinte - adică fratele său după trup, în persoana
DESPRE CONCEPŢIA ŞI VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT GAVRIIL STOICA CU PRIVIRE LA PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 956 din 13 august [Corola-blog/BlogPost/364324_a_365653]
-
de lângă Piatra Neamț și iubind de mic traiul monahal, a intrat în obștea mănăstirii Bistrița. Sporind el ascultare și împlinirea canoanelor și dornic fiind de mai multă nevoință, liniște și rugăciune, primește binecuvântare și se retrage în 1432 cu încă doi ucenici ai săi în isihie pe malul stâng al pârâului Pângărați la poalele muntelui ,,Păru”. Odată cu trecerea timpului, i se adaugă alți ucenici iubitori ai rugăciunii, astfel că așezământul lui începe să fie cunoscut ca sihăstria lui Simeon. Aflând domnitorul Ștefan
SFINŢII SIMEON ŞI AMFILOHIE DE LA PÂNGĂRAŢI de ION UNTARU în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364368_a_365697]
-
fiind de mai multă nevoință, liniște și rugăciune, primește binecuvântare și se retrage în 1432 cu încă doi ucenici ai săi în isihie pe malul stâng al pârâului Pângărați la poalele muntelui ,,Păru”. Odată cu trecerea timpului, i se adaugă alți ucenici iubitori ai rugăciunii, astfel că așezământul lui începe să fie cunoscut ca sihăstria lui Simeon. Aflând domnitorul Ștefan cel Mare și Sfânt că nu are biserică unde să se roage, îi dăruiește în 1461 bani și ajutor iar el înalță
SFINŢII SIMEON ŞI AMFILOHIE DE LA PÂNGĂRAŢI de ION UNTARU în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364368_a_365697]
-
Dumnezeu darul înainte-vederii și vindecării bolilor, așa încât multă lume din satele apropiate s-a folosit de darurile sale. În anul 1476, după înfrângerea domnitorului român de către oștile turcești, cuviosul Simeon s-a rugat pentru izbăvirea țării de năpastă și împreună cu ucenicii săi, a trecut munții în Translivania, stabilindu-se la mănăstirea Cașiva. A trecut la Domnul în toamna aceluiaș an, 1476. Mai târziu, moaștele lui au fost aduse în Moldova, se pare în anul 1486, când se știe că ucenicii lui
SFINŢII SIMEON ŞI AMFILOHIE DE LA PÂNGĂRAŢI de ION UNTARU în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364368_a_365697]
-
împreună cu ucenicii săi, a trecut munții în Translivania, stabilindu-se la mănăstirea Cașiva. A trecut la Domnul în toamna aceluiaș an, 1476. Mai târziu, moaștele lui au fost aduse în Moldova, se pare în anul 1486, când se știe că ucenicii lui au revenit din Transilvania și cinstite de domnitor. Amănunte despre aceste ultime întâmplări, ne-au rămas din însemnările ieromonahului Anastasie. Sfântul cuvios Amfilohie s-a născut în 1487 și a intrat de tânăr în obștea mănăstirii Moldovița. În 1508
SFINŢII SIMEON ŞI AMFILOHIE DE LA PÂNGĂRAŢI de ION UNTARU în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364368_a_365697]