1,233 matches
-
protesta față de ocupația britanică a Stîncii. Îmi și imaginam un fitil aprins azvîrlit peste zidurile Înalte către acoperișul uscat ca iasca al vilei... Dar de fapt focul fusese aprins de un piroman care pătrunsese În conac și Își Începuse lucrarea ucigașă Încă de pe scara interioară. Trei sticle goale cu reziduuri de eter și benzină fuseseră găsite În bucătărie. O a patra, pe jumătate golită, se afla În mîinile fratelui meu care aștepta poliția ca să i se predea. O a cincea, plină-ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Treanță, că tu mi -lai trimis la însurătoare. Și -la plesnit cu pumnul de -la pus jos. Paraschiv s-a dat doi pași înapoi, a apucat lama suriului și-a așteptat. De-abia se dezmeticise din plăceri și o lene ucigașă fl cotropea încă. Cataroiul râdea sălbatic, clătinând din pieptul lui uriaș. 305 - Zi, d-ăștia mi-ești, ucenicule? Îi trecuse oboseala. La șoseaua Mandravelei, dăduse sluga cfr-ciumarului la o parte și mânase el caii. Trap i-a adus. Nu mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ar fi aievea, Îl mângâie, ar vrea să Îl poată lua În brațe. Cum Însă? Desprinzându-se de propriu-i trup, prin moarte. Un automortret. Nu e singurul și nici măcar primul În mitologia greacă. Să ne aducem aminte de privirea ucigașă a Gorgonei Meduza, care, Întoarsă către sine din poleitul scut pe care Perseu i-l pune În față, o Împietrește. Numai așa eroul o poate decapita. Care să fie semnificația adâncă a acestor pedepse? De ce mor astfel mai toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
-l puteau câștiga, dar pe care l-ar fi putut, dacă nu evita, măcar amâna. Avea să țină zece ani și să se încheie în modul cel mai degradant. Pe deasupra, avea să fie foarte repede dublat de un război civil ucigaș și demoralizant, care pecetluiește de obicei soarta regatelor pe cale de dispariție. Într-adevăr, după exact două sute de zile de la succesul de la Zahara, Abu-l-Hassan a fost îndepărtat de la putere. Revolta a avut loc în ziua de 27 a lunii jumada-ula, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pentru mine unul dintre cele mai primejdioase din cele prin care aveam să trec. Nu doar prin amenințările care planau asupra orașului și alor mei, ci și pentru că primul an este pentru orice fiu al lui Adam acela al bolilor ucigașe, acela în care mulți bărbați dispar fără să lase urmă de ce ar fi putut să fie sau să facă. Oare câți regi însemnați, poeți inspirați, călători curajoși nu și-au putut în veci împlini destinul căruia îi păreau meniți, neputând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
leproșii, însă foarte curând numărul lor a ajuns atât de mare, că oamenii s-au văzut nevoiți să le aducă înapoi în sânul familiei. Orașul întreg devenea un imens cartier bântuit de boală, nici un leac nedovedindu-se eficace. Aproape la fel de ucigaș ca și răul era însă zvonul care-l însoțea. Oamenii din oraș șușoteau că așa ceva nu avuseseră niciodată la ei acasă înainte de venirea andaluzilor. Aceștia se apărau strigând sus și tare că „boala coșurilor“ fusese răspândită fără doar și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de vază, fără protecția nici unui sultan sau trib nomad, neplătind nici dări, nici răscumpărări, și asigurându-și prosperitatea datorită vânzării burnuzurilor din lână, prețuite în lumea întreagă. Însă, de când izbucnise un conflict sângeros între două clanuri rivale, luptele și răfuielile ucigașe se înmulțiseră în asemenea măsură încât, spre a putea opri masacrul, sfatul hotărâse să-i supună oprobriului cetății pe membrii clanului care începuse ostilitățile. Pentru a se răzbuna, proscrișii făcuseră apel la suveranul din Fès, făgăduind să-i predea orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
s-a părut la fel de frumoasă ca maică-sa, și la fel de albă. I-am dat numele de Hayat, Viață, neavând pentru ea, ca de altfel pentru toată familia mea, dorință mai scumpă decât de a o vedea ieșind nevătămată din dezmățul ucigaș din Cairo, în care se înfruntau două imperii, unul îmbătat de triumf, celălalt încăpățânându-se să nu moară. Pe străzi, bătălia continua. Otomanii, redeveniți stăpâni peste majoritatea cartierelor de la periferie, încercau să ajungă în centrul orașului, dar înaintau încet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o direcție greșită. Ploaia asta v-a dus în eroare. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Înmărmurit, pentru sine.): Deci asta era... HAMALUL: Poftim? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Pentru sine.): Ah, știam... știam... trebuia să vină! (Către ceilalți.) Acum știu! A fost o ploaie ucigașă! Am știut ca o să vină! HAMALUL (Nelămurit.): Ce? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ploaia u-ci-ga-șă! Am știut-o! Am știut-o! CASIERUL (Nelămurit și el, dar grăbit să pună punct.): Asta e. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Dumneavoastră... nu știți: ce vorbiți... CASIERUL (Urmându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
va afla, nu este conștient de sine, dar va deveni. - Sunteți sigur? - Dar dumneavoastră sunteți cinic? Bineînțeles că nu sunt sigur, bineînțeles că mă Îndoiesc și mă tem că s-ar putea să mă Înșel. Dar n-am nici certitudinea ucigașă că lucrurile stau altfel, că libertatea mea depinde de niște creaturi diabolice care se joacă de-a baba-oarba cu ea. - V-ați aprins peste măsură, ceea ce pentru un om de știință nu e o notă foarte bună. „Creaturi diabolice”, „de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
B; erau oameni de știință, somități mondiale, supercreiere, și atunci, cum era posibil să-și compromită astfel condiția, cum se puteau coborî la comportamentul unor gangsteri de duzină care Își dispută supremația În cartier? Personajul savantului tenebros, măcinat de impulsuri ucigașe sau, și mai rău, de visuri nebunești de stăpânire a lumii, Îmi păruse Întotdeauna o găselniță penibilă În neverosimilul ei livresc, fără nici o legătură cu realitatea, o personalizare neîndemânatică a ideii de rău Împins la extrem din rațiuni de exacerbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
rod al iubirii dintre Împăratul Huayna Capac cu o băștinașă, Prințul Atahualpa, care mai tîrziu avea să-i fure tronul fratelui mai mare, Huascar. Huascar avea să moară de mâna lui Atahualpa, pe eșafodul lui Pizarro, Pizarro - Înjunghiat de pumnalele ucigașe ale partizanilor vechiului său prieten Almagro, care la rîndu-i fusese asasinat mai Înainte de Însuși Pizarro. S-ar fi spus că acel lung lanț de sînge, morți și violență marcase În chip tragic orașul Quito și familia Ibarra, căci fratele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
țâșneau înecate de ură, împrăștiind stropi mari de salivă. Era congestionată, iar gâtul părea un ghem de frânghii. Matei îi împinse reflex sticla cu rom. Femeia îl lovi violent peste mână. ― Tu și cu baba ați pus totul la cale. Ucigașilor! Melania Lupu, roșie la față, lăsă capul în jos. Abia își stăpânea lacrimile. ― E turbată! comentă sculptorul împingînd cioburile cu vârful ghetei. Valerica Scurtu sări în picioare azvîrlindu-și haina cu o mișcare a umerilor. Toată fața îi tremura. ― Iată în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
erudiți în greșeală. * Am să trăiesc până ce cuvântul care nu se poate scrie îmi va crăpa toracele ca să-și lase fisiunea geamătului, poezia definitivă, peste nesimțirea șoaptei ascunse în memorie, boala acestei guri care nu și-a spălat niciodată diamantele ucigașe. Sigur că mă înșel asupra lucrurilor în viață; dar ce victorie mai plină decât să alegi ieșiri din realitate care să te lase în urma lor zadarnic, liber adică? Aidoma, trecerea trupului printr-o rană, când umple un timp cu o
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
lemn, de apă, de hrană, de energie electrică... Vom fi pregătit în sfârșit drumul ființei spirituale de după om. Asta dacă nu va fi mai palpitant să înviem. * Două forme de stres ale ființei: nașterea și viitorul. * Logica, pentru că explicită, este ucigașă: în ființă joacă rolul morții din natură. Odată articulat gândul acesta, rămâi preț de o secundă rege peste spiritul resemnării - și începi să trăiești ca un mort înviat, care, în loc să nu mai vrea să fie om, nu trăiește decât pentru
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
trebuie să scriu, întotdeauna întreb în gol - singura bibliotecă în care îți afli răspunsurile. * Lecția pe care ne-o dă asasinul, orice asasin, este simplă și rezumă răspunsurile la multe din întrebările esențiale pe care ni le punem: un gest ucigaș, un asasinat, stă la originea înlăturării tuturor lucrurilor care ne-ar fi împiedicat să fim. Moartea fiecăruia dintre noi poartă finețea acestei mântuiri originare. * Hristosul din Bruges era un țăran care la sfârșitul secolului al VI-lea (591), ne spune
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
și de multe ori se tupila în brazdele proaspăt arate, că se confunda cu pământul ciocolatiu. Iar prin pădure se plimba fără frică pentru că frunzele arămii și cafenii îl ascundeau cu grijă de ochii vicleni ai vulpii sau de arma ucigașă a vânătorului. Acum Țup-Țupăilă are blănița gri, aproape albă și de multe ori lasă ninsoarea să îl acopere ca o căsuță ocrotitoare, iar ca ferestre rămân doar nările afară, topind zăpada cu respirația lor caldă. E flămând iepurașul nostru. Iarba
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
află la confluența tuturor conjuncturilor. Artiștii trăiesc în miezul conflictelor, pentru că nu au un sistem de evacuare a dramelor lumii din ei. Artistul e plural. Ca Universul. Marile destine fac parte din zbuciumul învolburat al omenirii. Caracterul poate regla destinul. Ucigași sunt și cei care, prin indiferență, își sugrumă destinul. Punem în cârca destinului toate neghiobiile noastre. Pentru cei învinși, singurătatea se circumscrie destinului. Cartea de telefon: Doamne, ce îngrămădire de destine! Conjuncturile hotărăsc totul. Ghinda, de exemplu, ajunge stejar, dacă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nimic pentru intrus care continua să aștepte lămuriri. Nu știi cine e Abdul-el-Kebir? — N-am auzit niciodată de el. — E un ucigaș. Un ucigaș împuțit, și-ți riști viața pentru el. — Era oaspetele meu. Dar tot ucigaș rămâne. Chiar dacă e ucigaș, tot oaspetele meu era. Numai eu avem dreptul să judec. Făcu o mișcare din încheietura mâinii și îi tăie jugulara dintr-o singură crestătură. Contemplă scurta sa agonie, își șterse mâinile cu cearșaful murdar, luă revolverul și pușca și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu-adevărat. — M-au părăsit, se gândi imediat. Au plecat și m-au lăsat închis aici, să mor de foame și de sete... Se repezi la ușă și se miră că era întredeschisă. Ieși în curte, îl orbi un soare ucigaș reflectat de zidurile albe, văruite de mii de ori de niște soldați care n-aveau nici o altă obligație, de-a lungul zilelor și anilor, decât să curețe mereu pereții imaculați. Dar nu se vedea nici unul. Și nici unul nu făcea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și exemplarul ferfenițit din Coran care-l însoțea de când se știa și le băgă pe toate, împreună cu puținele sale haine, într-un sac de pânză. Apoi se așeză să aștepte la umbra pridvorului, aproape de fântână, pe când soarele cădea vertical și ucigaș, ștergând de pe pământ toate umbrele. Căldura sufocantă îl cufundă într-o toropeală neliniștită, un fel de somn din care se trezi speriat, dar speriat chiar de acea liniște, de acea pace și de acea tulburătoare senzație de gol, scăldat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Cezar să dea peste vreun copil sau chiar peste un om. Numai că omul este zidit să se fudulească, să se fălească cu realizările sale. Pe strada Strugurilor locuia și un bețivan care avea și el un cîine enorm și ucigaș notoriu. MacKena, cum îl botezaseră copiii, se lăuda că Fiara sa, chiar așa îl chema, Fiara, sugrumă orice javră, cîine, lup sau chiar leu, dacă i-ar ieși în cale. Dom' Vasile, am auzit că ai și mata o javră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Cîte 30-40 de cuțite ciopîrțesc nefericitul turist sau trecător. Sînt minori, cu sute de asasinate la activ. Eu mă întreb, minorii sînt animale sau oameni în devenire? Minorul ucigaș trebuie tratat ca un animal care ucide? Chiar și unele animale ucigașe de oameni sînt urmărite și împușcate. Deși acestea aveau cel puțin o motivație, o justificare. Omul se dezvoltă mult mai rapid decît acum o jumătate de secol. Minorul de 13-14 ani are acum mintea unui adult de 18 ani din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Bău din cupa amarului, se privi În oglinda a mii de kilometri cenușii, pe care i-a așezat treptat Între el și craterul Îngropat de buruieni ca pe un pansament. Moartea Alfinei l-a făcut să urască fără leac seminția ucigașă a oamenilor. Ziua se trăgea către locuri ferite, În general parcări mari, fără plată, iar serile se strecura În târguri auto, unde prezența sa trecea neobservată. După lăsarea Întunericului, ținea cuvântări automobilelor venite să-l asculte, Îndemnând la nesupunere și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pentru că timpul s-a oprit și el odată cu noi. Am ajuns niște hamsteri alergând În cuști rotative. — Da, trăim mult și bine. E chiar atât de rău? Nu mai există pericolul războaielor, al bolilor mortale, al catastrofelor cosmice, al epidemiilor ucigașe... 159 câ teva s fârș i tur i de lume — Tocmai asta Înseamnă viața, doctore, risc, nesiguranța zilnică, un șir lung de dureri și uneori, strecurată printre ele, o bucurie. Până la urmă, sensul cel mai important i-l dă moartea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]