2,409 matches
-
inutil pentru contemporani, fiind cunoscute, după cum ne mărturisește același Dionisie într-o scrisoare destinată lui Domitius și Didimus, unde, după ce le-a amintit faptele mai importante ale acelei persecuții, scria că: Pentru noi este zadarnic să-i amintim (pe cei uciși) pe fiecare personal, pentru că foarte mulți sunt cunoscuți de voi; trebuie să știți numai, că au fost bărbați și femei, tineri și bătrâni, fecioare și bătrâne, soldați și cetățeni privați. Conștiința misionară a soldatului era întreținută, sprijinită și motivată de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
la interdicția absolută a poruncii a cincea de a nu ucide. Creștinii, care în timpul persecuției aveau posibilitatea să evite moartea, fără a face o apostazie publică, nu făceau altceva decât să respecte spiritul poruncii a cincea, pentru că a se lăsa ucis atunci când exista posibilitatea de a fugi, era același lucru cu săvârșirea unei crime: omuciderea se înfăptuiește atunci când îndreptăm sabia împotriva altora ori permitem, nefiind constrânși, să ne fie îndreptată împotrivă. Această chestiune era foarte dezbătută pe atunci de creștini; la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
doar un pretext dintre atâtea altele, pentru a o înfăptui mai lesne. Condamnarea la moarte a unui militar creștin pronunțată din orice motiv, în baza codului militar, în fața ochilor și a prejudecății camarazilor coreligionari se regăsea în odio religionis. Soldatul ucis era înconjurat îndată de alura martiriului, necercetându-se motivele reale ale condamnării și nici credința acestuia. Cele două elemente, numele de creștin și martiriul, îndepărtau ori ignorau toate celelalte denumiri, printr-un proces natural de selecție și de evaluare a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
vedere politic avea o importanță mult mai vastă și într-adevăr periculoasă pentru tronul lui Nero, au fost trimiși la moarte doar 19 conjurați și alți 13 în exil. Nu putem accepta părerea acelora care vorbesc de câteva zeci de uciși. Un contemporan al acestor evenimente, Clement Romanul (sec. I), deși imprecis și elastic în exprimarea sa, ne spune că victimele acestei persecuții au fost într-un număr considerabil. Comparativ cu celelalte persecuții, cea a lui Nero a fost de proporții
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
soldații creștini, care au devenit neliniștiți și întărâtați de discursurile montaniștilor. În acest sens, sinodul de la Elvira (Spania), care a avut loc în anul 300, cu participarea a 19 episcopi, 26 de preoți și mulți diaconi, refuza recunoașterea martiriului creștinilor uciși, dacă aceasta se datora unor provocării religioase: Dacă cineva a doborât idolii și a murit acolo, de vreme ce nu e scris în Evanghelie și nici Apostolii nu au precizat, să nu fie primit în rândul martirilor (canonul 60). Prin acest articol
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creștină: Nu am primit nici o dispoziție cu privire la femei și din acest motiv nu pot să-ți împlinesc cerința. Cei executați, cu prilejul epurărilor, nu puteau fi aleși ad libitum, întrucât planau asupra lor apăsau anumite imputații străine exonerării. Dintre soldații uciși, în această împrejurare, ne-au parvenit unele nume: Iulius, Pasicrates și Valentius, Hesychius, Nicandros și Marcianus, din componența armatei ce lupta la Durostorum, în Moesia, pe Dunăre, sub comanda lui Galerius. Acești soldați au fost supuși decapitării pentru refuzul lor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
amintim că ne-am înarmat mai curând în favoarea, decât împotriva cetățenilor. Atunci când Acta Eucherii (secolul V) și Passio (secolul VII) ne vorbesc despre mii de martiri (6.666!), nu este o exagerare din moment ce se inspiră dintr-o tradiție constantă; cei uciși nu au fost numai soldați tebani, ci și civili. Treptat, masacrul de la Agaun a trecut în istorie sub numele de masacrul legiunii tebane, pentru că exponenții acestui eveniment au fost soldații și subofițerii ei. Ignorând elementele fantastice, adăugirile, impreciziile istorice și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ori la munci forțate, erau pronunțate cu prilejul unei epurări din armată, ca urmare a refuzului creștinilor de a se prezenta la sacrificiile păgâne; Maximian nu a mai aplicat epurarea lui Dioclețian în Orient, întrucât o făcuse deja. Soldații creștini uciși anterior anului 303, răsculați inițial împotriva disciplinei militare ce a dus la apariția obiectorilor de conștiință în sensul larg al cuvântului, au preferat renunțarea la serviciul militar datorită atitudinii imperiale perverse ce pretindea existența unui jurământ militar ostil conștiinței creștine
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a intrat în întăritura publică și a mers până la râul Iares unde, fiind capturat de persecutorii săi și cu mâinile legate la spate a fost condus acolo unde se venerează mormântul sfântului. Aici, lovit de o furie dezlănțuită, a căzut ucis. Câțiva creștini buni și unii soldații din prezidiul orașului l-au înmormântat nu departe de Rodan. Minunile sale, așa cum se cer prin rugăciuni, așa se și experimentează prin beneficii frecvente care se obțin în toate orașele, intervenind Domnul nostru, căruia
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Ciprian și Eusebiu), intenționați mai mult decât orice să demonstreze consecințele dezastruoase pentru Imperiul roman, consecințe care își aveau originea în persecuțiile contra creștinismului, ignorau ori erau în imposibilitatea prezentării unei informații mai mult sau mai puțin precise cu privire la cei uciși, se limitau să citeze vreun nume ori să prezinte anumite cifre generice: multos; multitudo; pleiroi etc. Aceste numere nedefinite trebuie înțelese în semnificația lor cea mai rigidă, altminteri Tertulian nu ar fi putut afirma cu atâta temeritate în fața a câteva
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
un număr de parade, ceremonii și rituri: spre exemplu, moartea unui camarad căzut în acțiune trebuie anunțată familiei de către doi ofițeri de marină, în uniformă completă, însoțiți de un preot, dacă este posibil. Instrucțiunile spun că niciun ofițer rănit sau ucis nu trebuie abandonat pe câmpul de luptă. (10b) Un ofițer nu trebuie să îngăduie să fie făcut prizonier decât dacă este incapabil să folosească arma sau dacă este izolat de unitatea sa. Conducerea nu uită să amintească faptul că, în timpul
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
vorba de vreun amestec românesc"25. Monica Lovinescu reproduce în Seismograme. Unde scurte II un interviu acordat de Pacepa ziarului "Le Matin de Paris" : "DIE a primit atunci un ordin cu totul cinic: "Să i se închidă gura. Nu trebuie ucisă. N-avem nevoie de anchete americane și franceze ce ne-ar pune în situații dificile. S-o facem zob. Să-i spargem dinții, falca, brațele. Să nu mai poată niciodată vorbi sau scrie. Să devină un exemplu de neuitat pentru
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Vegetalul pune în contact cu miracole, cu bucurii de plein air. În "bărbile-ncâlcite" ale bătrânilor sihaștri "albinele-și fac stup" (Psalm I). Pretutindeni, însemne ale paradisiacului palpabil: "ochii arborilor", "păduri de ochi", "păsări care apun", "ploi dulci de prune ucise", "mirosu-nțelept de gutuie..." Peisajul, motiv de întoarcere la izvoare, se rezumă la fulguranțe, uneori la pete de culoare; reflecția devine viziune ori metaforă concisă: Un pas înțelept albăstrele, un pas greșit mătrăgună". Existenței curente, cu limitele ei, i se suprapune
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
strâns sănătate din cremenea neagră, / Din vâna de apă țâșnind încordat". Contacte cu Eminescu, întâlniri cu transilvănenii Coșbuc și Goga, dar și cu Arghezi, cu Baudelaire ori cu Esenin sunt detectabile în diverse moduri. Tot ce e definitoriu la "Albatrosul ucis" e produsul ultimilor săi doi ani de viață (1955-1956). Fenomen de consens; se va vorbi, în timp, de urme labișiene dramatic-amintitoare: Urmele poetului Nicolae Labiș Care va rămâne o amintire frumoasă. IOANID ROMANESCU ÎNTRE ORGOLIU ȘI SCEPTICISM Când în 1966
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
NICOLAE LABIȘ Văleni, Poiana-Mărului (astăzi în Jud. Suceava): 2 dec. 1935 București 22 dec. 1956. Primele iubiri (1956); Puiul de cerb (1956); Lupta cu inerția. Cuvânt înainte de Geo Bogza (1962); Primele iubiri (Plus inedite). Prefață de Paul Georgescu (1964); Albatrosul ucis. Ediție îngrijită și postfață de G. Tomozei (1966); Sunt spiritul adâncurilor. Ediție comentată de G. Tomozei (1966); Poezii. Antologie, postfață și bibliografie de Voicu Bugariu (1976). ILEANA MĂLĂNCIOIU Godeni (Argeș): 23 ian. 1940. Pasărea tăiată. Versuri (1967); Către Ieronim. Versuri
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cancelariile lumii: era pentru prima oară când, în afara partidelor unioniste lipsite de șanse, s-au aliat două formațiuni din cele două republici surori. Emisiunile de pe micul ecran, precum și fotografiile din presa scrisă au abundat în imagini terifiante cu cadavrele animalelor ucise. Prin rețelele de socializare de pe internet, mișcarea a devenit virală. Milioane de oameni de pe toate continentele au luat atitudine imperativă față de cele ce se petreceau lângă "gardul ucigaș", cerând nici mai mult, nici mai puțin decât desființarea sa! Niciodată până
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
în timp de persecuție și este în secret, poți călca legea ca să nu mori. Dacă este în public, mai bine să mori decât să calci legea"33. Dar el continuă: "Celui care vine să ne întrebe dacă să se lase ucis ori să recunoască [misiunea profetică a lui Mahomed], îi răspundem: să recunoască [pe Mahomed] și să nu se lase ucis; dar să nu rămână în regatul acelui rege și să stea în casa lui până la plecare. În cuvintele învățătorilor noștri
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
să mori decât să calci legea"33. Dar el continuă: "Celui care vine să ne întrebe dacă să se lase ucis ori să recunoască [misiunea profetică a lui Mahomed], îi răspundem: să recunoască [pe Mahomed] și să nu se lase ucis; dar să nu rămână în regatul acelui rege și să stea în casa lui până la plecare. În cuvintele învățătorilor noștri, de binecuvântată amintire, nu se află spus: "mai bine să te lași ucis decât să încalci legea". Sfatul pe care
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pe Mahomed] și să nu se lase ucis; dar să nu rămână în regatul acelui rege și să stea în casa lui până la plecare. În cuvintele învățătorilor noștri, de binecuvântată amintire, nu se află spus: "mai bine să te lași ucis decât să încalci legea". Sfatul pe care mi-l dau mie însumi și îndemnul pe care vreau să mi-l fac mie, prietenilor mei și celor care-mi cer un sfat este să părăsească acele locuri și să se ducă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
la intrarea într-un cimitir... un cimitir de martiri... Aici odihnesc numeroasele generații ale poporului lui Israel care, vreme de lungi secole, au suferit toate umilințele, toate insultele pentru a rămâne fidele credinței lor, care s-au lăsat jefuite, alungate, ucise, care au îndurat tortura focului și a apei pentru a sfinți Numele Dumnezeului lor. Aici dorm în pace veșnică soți plini de tandrețe conjugală, tați mistuiți de dragoste paternă, care, în încrâncenarea unui delir sacru, și-au ucis soțiile dragi
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
evreu trebuia sau putea să împlinească această poruncă era adesea invocat în aceste cercuri. În ghetoul varșovian, conducătorii hasidici prelungeau această învățătură aplicând termenul de "sfințire a Numelui lui Dumnezeu" oricărei victime a genocidului. Într-adevăr, pentru Maimonide "fiecare evreu ucis, chiar dacă moartea lui nu rezultă dintr-un refuz al apostaziei, dacă este ucis numai fiindcă este evreu, este numit sfânt"rrrr. În Talmud, se consideră în general că nu există sfințire a Numelui lui Dumnezeu decât în cazul în care
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
celelalte două treimi îi supraviețuiseră lui Hitler. Supraviețuitorilor le revenea acum să realizeze că sunt obligați să persiste în efortul lor de transformare treptată a societății. Hitler fusese instrumentul lui Dumnezeu ca odinioară Nabucodonosor, iar cele șase milioane de oameni uciși nu erau decât victime inocente care muriseră pentru păcatele altora 13. Alți teologi elaborează teorii similare, căutând să asigure o continuitate între dezastrele din trecut și suferințele genocidului. În lumea anglo-saxonă, în special în Statele Unite, își câștigă teologia Holocaustului scrisorile
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Schocken, Berlin, 1937, pp. 12-25, citat de I. Schorsch în articolul său. 62 Y. Yerushalmi, Zakhor..., op. cit., p. 103. 63 Ibid., p. 118. 64 Adolf Jellinek, Culegerile de la Mainz și Viena, cuprinzând cărțile amintirii ale acestor comunități și numele celor uciși, J. Schlossberg, Viena, 1880 (în ebraică); Adolf Neubauer și Moritz Stern, Hebräische Berichte über die Judenverfolgungen während der Kreuzzüge, L. Simion, Berlin, 1892; Adolf Neubauer, Medieval Jewish Chronicles and Chronological Notes, Philo Press, Amsterdam, 1970, 2 vol.; Siegmund Salfeld, Das
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
cancelariile lumii: era pentru prima oară când, în afara partidelor unioniste lipsite de șanse, s-au aliat două formațiuni din cele două republici surori. Emisiunile de pe micul ecran, precum și fotografiile din presa scrisă au abundat în imagini terifiante cu cadavrele animalelor ucise. Prin rețelele de socializare de pe internet, mișcarea a devenit virală. Milioane de oameni de pe toate continentele au luat atitudine imperativă față de cele ce se petreceau lângă "gardul ucigaș", cerând nici mai mult, nici mai puțin decât desființarea sa! Niciodată până
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
sălbăticiunilor care se deschidea în întunecime. Zi și noapte, arbori falnici și stânci semețe țineau departe privirea aspră a cotropitorilor. De la marginea pădurilor și a munților răzbătea zgomotul ascuțișului de spadă care străpungea platoșa. Mirosul de sânge țâșnea din trupul ucis. De frică să nu se rătăcească, străinii nu cutezau să umble pe cărările și potecile noastre. Ne îndemnau să ne părăsim adăpostul cu glasuri mieroase care ne îmbiau auzul. Te răscoleau cu chemarea lor atât de puternică încât unii dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]