3,448 matches
-
dar nu-nțeleg de ce mă tem că nu o să ajung! În camera în care-am stat noi doi acum e liniște eternă Și n-am schimbat nimic doar că, a mai rămas numai o pernă. E trist pământul, florile-s ude și-afară încă ploua, Se-aude-un clopot undeva, ding-dang,doar o bătaie,două! autor florentina crăciun fabyola Referință Bibliografica: CÂND NOI ERAM / Florentina Crăciun : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 578, Anul ÎI, 31 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
CAND NOI ERAM de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358494_a_359823]
-
aer cald în zilele călduroase, ochii i se umpleau de lacrimile dulci, pe care i le sorbea bărbatul mirat și el și fericit în același timp de femeia asta cu trupul fierbinte, care se cuibărea micuță lîngă el și îi uda pieptul cămășii cu lacrimile dragostei. Dincolo, peste drum, Roua îl ajuta atentă pe Cezar Dunăreanu să se spele în bucătăria în care duduia soba, trosneau vreascurile și mirosea a levănțică și a mușețel auriu și a pîine coaptă, îl ștergea
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
și Adelina zîmbea pierdută, ea de dragoste avea nevoie, o invidia pe prietena ei, dar nu cu răutate, ci cu acea pasiune a femeii care, iubind plantele, ține și ea un ghiveci cu o mușcată pe pervazul ferestrei și o udă cu duioșie ... Sigur că natura nu poate fi conservată în oale, borcane de circumstanță și vaze sofisticate, să tai o floare este o impietate, dar s-o dăruiește este sublim și nici floarea nu se mai întristează cînd este strivită
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
să se odihnească, Delavrancea mâine are proces. Îl așteaptă nea Iancu, să le dea în cap celor care au îndrăznit să-l acuze de plagiat pe cel mai mare dramaturg al tuturor timpurilor românești. Îl va câștiga precis și vor uda succesul cu câteva halbe cu bere adevărată, la Gambrinus, ordonând ospătarului: „Încă un rând, băiete!” Ion C. Hiru Referință Bibliografică: POVESTIRE / Ion C. Hiru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 339, Anul I, 05 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
să-i ardă, ardă-i sfântul Cu lacrimi clocotite de țărani! Eu nu mi-am mai cerut pământul Lăsat drept moștenire peste ani De moșii mei cu legământul De-a nu-l înstrăina pe bani... Eu nu mi-am mai udat pământul Cu lacrimi și sudoare, să rodească, Ci s-a făcut țărână, l-a luat vântul Și dusu-l-a în țarină neromânească... Eu nu mi-am mai găsit pământul Nici cât o palmă de mormânt parșiv, Ci însumi pumnul
DOR DE ROMÂNIA MARE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358039_a_359368]
-
una, n-aș mai avea nevoie să mă justific față de prietena mea pentru că separ cu grijă deșeurile de plastic, hârtie și sticlă. Doar n-o să-mi risc actualizarea în plan spiritual așa, din nimica toată! Nu mai uit nici să ud florile până când li se apleacă frunzele a îndurare și, de asemenea, mă voi gândi să opresc apa de la robinet în timp ce mă spăl pe dinți. Abandonez lectura unei cărți plictisitoare, fără riscul de a necăji persoana care mi-a împrumutat-o
2012 – MAI STAU PUŢIN ŞI TRECE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358035_a_359364]
-
RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Naratiune > CAPCANELE VIETII Autor: Florentina Crăciun Publicat în: Ediția nr. 472 din 16 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului CAPCANELE VIETII autor: florentina craciun fabyola [i]Pe străzile pustii și întunecate, udate din plin de ploaia care nu mai contenește,Mioara mergea în neștire. La ce să se mai gândească acum, când cerul, parca ar fi căzut peste ea? Aleea plină de frunze înecate în apă, i se pare acum străină. Pe
CAPCANELE VIETII de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357608_a_358937]
-
că vulpea. Nu cauți bunuri materiale. Cauți oameni. Cel mai greu de găsit în deșert. Și totuși, trandafirii... Ei îți vor destăinui un mare secret. „Limpede nu poți vedea decât cu inima”. Va trebui să îmblânzești vulpea. Va trebui să uzi floarea și să o protejezi cu un clopot de sticlă. E tare delicată. Și are doar patru spini să se apere. Va trebui să cureți vulcanii. Va trebui să tai baobabii pentru ca să nu sufoce planetă. Va trebui să râzi în
TABLETĂ SPIRITZUALĂ- CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357685_a_359014]
-
în ultimul dans! Impresarul Pepino Popescu făptuiește iarăși spectacolul ca ofrandă, prin aducerea pe scena Sălii Palatului din București a unei fete cu fluturi la sân, cu straiele sufletului diafane, prin care se străvăd flori, cu straie trupești albe, păstorești, udate de rouă din desimea ierbii pentru mieii din umbbra cântecului blând, candid, duios ca vioara! E o teamă că Sala se va umple deja, iar cine mai întârzie în chibzuieli în plus, în contra cererii inimii, va afla ferăstruica închisă la
INDILA. ÎN ZBORUL ULTIMULUI DANS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358549_a_359878]
-
liniștit și cu gesturi delicate prăjitura. A băut un pahar cu apă rece, gratuit, din partea firmei, a plătit la casă și a ieșit. Când vânzătoarea a venit să curețe masa, dintr-o dată am auzit-o icnind și lacrimi am văzut udând obrazu-i tânăr. O puternică emoție i-a zdruncinat sufletul ei de fetișcană... pe masă a găsit 5 lei lăsați de băiat pentru ea. Băiatul se mulțumise cu cea mai ieftină prăjitură tocmai ca să-i poată lăsa ei un bacșiș ! Când
ÎNTR-O NU ŞTIU CARE VARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358568_a_359897]
-
se sufocau în înghesuiala din mica și întunecata încăpere. Se uită pe geamul mic ce dădea într-o alee cu flori; un zâmbet trist se așeză timid pe genele umede ale femeii. Ce-or face florile ei? Le-o fi udat cineva? Dar cine le mai mangâia, cine le mai vorbea? O să le găsească uscate, ca sufletul ei...ploi de iubire le vor trebui și florilor și ei să se mai trezeasacă în dimineți, răspândind viață și bucurie în jur. Tudorița
LACRIMA DE SUB ZĂPEZI-FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358651_a_359980]
-
begging. FLOAREA MORȚII Am intrebat grădinarul, în seara aceea: - Ce fel de floare să-ți duc la mormânt? Cu spatele spre mine îmi arată spre apus, pe un raft - orhideea. Din nou întrebai grădinarul: - Vrei să-mi spui cum se udă minunea asta crudă? Are vreun cod de nepătruns, ce-l știu numai păunii? - O,nu! În fiecare seară, doar două lacrimi îi sunt de ajuns. În rest, se îngrijește singură aproape din cântecul pe ape al lunii culorilor jucându-le
TRADUCERE / TRANSLATED BY MUGURAŞ MARIA PETRESCU de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344634_a_345963]
-
azi dimineață și-am dat-o unui om bolnav în dar... Nu se-ntâmplase chiar nimic anume; Așa-ntr-o doară, fără vreun motiv Mă enervasem și... am abandonat-o Făcându-l astfel pe altul longeviv" Apoi, trezitu-m-am udat până la piele Cu palpitații și cu reci frisoane Și-abia cu greu îmi trăgeam suflarea, De parcă urcam din adânci canioane. Spre buzunar, la piept, împins-am mîna, Și spre-a mea surprinsă-nseninare, În raza dulce a dimineții Am dat de
SIMBOLISMUL EGOULUI MEU POETIC de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344666_a_345995]
-
din belșug, cu tot felul de momeli, una mai mirositoare decât alta. A trecut un timp până s-au liniștit peștii și am început din nou să prindem câte un caras, sau o plătică. In pauză, am servit și prânzul, udat din belșug cu berea care era pe terminate. Sărbătoream evenimentul și așteptam ca a doua zi să primim vizita barcagiului, cu altă provizie de bere și apă de băut, lucru care s-a și întâmplat. Cum nu mai eram obosiți
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
Florentina Crăciun Publicat în: Ediția nr. 860 din 09 mai 2013 Toate Articolele Autorului Ț i m p u l, Acum, ohoo... și, poate și mai bine fără să știu te-am cunoscut pe tine, Plângea un felinar că îl udase ploaia Lumină lui nu mai împodobea odaia. Pe patul așternut cu cuverturi albastre Se reflectă și umbră florior din glastre, Mă-ntreb de ce mai ard acum fără de foc Când lampă nu mai arde chiar deloc?... M-am îmbătat aseară de
TIMPUL de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344746_a_346075]
-
Sinulescu “La Lenuța sub cerdac” în care dragostea pentru liliac întrece orice măsură a averii umane: “La Lenuța sub cerdac/ Frumos crește-un liliac,/Liliac mare bătut/Din inima mea e rupt./ Liliac mare rotat/ Am muncit de l-am udat./ Poți să-mi dai tu mii de lei/ Liliacul nu mi-l iei./ Poți să-mi dai tu mii și sute/ Liliacul nu-l poți rupe./ Toată vara n-a plouat/Am muncit de l-am udat.” În literatura franceză
SĂRBĂTOATEA LILIACULUI SĂLBATIC, PONOARE, JUD. MEHEDINŢI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350681_a_352010]
-
de l-am udat./ Poți să-mi dai tu mii de lei/ Liliacul nu mi-l iei./ Poți să-mi dai tu mii și sute/ Liliacul nu-l poți rupe./ Toată vara n-a plouat/Am muncit de l-am udat.” În literatura franceză liliacul apare în operele scriitorilor romantici, simboliști, suprarealiști etc. Scriitorul romantic Alfred de Musset în poemul-cântec „Bonjour Suzon” îi atribuie liliacului valențe diferite, acesta fiind un simbol al frumuseții feminine, inocenței, purității, al tinereții, bucuriei, al posibilității
SĂRBĂTOATEA LILIACULUI SĂLBATIC, PONOARE, JUD. MEHEDINŢI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350681_a_352010]
-
mâna întinsă la porțile Occidentului ca altădată la Înalta Poartă. Până o să ajungă unii să culeagă ghioceii de la Cotroceni, piticul de grădină e ințeles cu vrăjitoarea cea rea și are în coș câte o felie de măr pentru gâtlejul fiecăruia. Udați până la piele de nădușeala speranței, o să stăm în genunchi, pe genunchi sau capră atunci când o să ne înghețe pe șira spinării împrumutul... 26 martie 2009 Referință Bibliografică: IN GENUNCHI, PE GENUNCHI SAU CAPRĂ / Dona Tudor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
IN GENUNCHI, PE GENUNCHI SAU CAPRĂ de DONA TUDOR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358776_a_360105]
-
orizonturi largi, nemăsurate. Mustrarea lor e însă călduroasă Cum le păstrează și le-aduce toate Din vreme-ndepărtată, neguroasă, Dar temătoare de uitare poate. Din ce afunduri clipele uitate Vin astăzi cu mustrarea să mă certe? Cu lacrima durerii sunt udate, Nicicând durerile nu sunt inerte. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Mustrare / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 332, Anul I, 28 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
MUSTRARE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358911_a_360240]
-
pe la geam și se mulțumește cu ce fură din fărâma de căldură și-un confort adânc în oase: asta-i totul ce-i rămase! Feamăt și furtună Tunete și ploi Toată vremea bună, S-a topit în noi Ne-am udat bocancii Trenciurile-s ude Fetițele, dancii Se fac paparude Ne-ncuiem prin case Tremurăm de frig Zilele ploioase Nu ne mai intrig' Temnițe de teamă Ne tot pun capcane Să nu luăm în seamă Ploaia cu bulboane Dar se-oprește
PLOAIE de ION UNTARU în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358934_a_360263]
-
mulțumește cu ce fură din fărâma de căldură și-un confort adânc în oase: asta-i totul ce-i rămase! Feamăt și furtună Tunete și ploi Toată vremea bună, S-a topit în noi Ne-am udat bocancii Trenciurile-s ude Fetițele, dancii Se fac paparude Ne-ncuiem prin case Tremurăm de frig Zilele ploioase Nu ne mai intrig' Temnițe de teamă Ne tot pun capcane Să nu luăm în seamă Ploaia cu bulboane Dar se-oprește și Soarele răsare Mai
PLOAIE de ION UNTARU în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358934_a_360263]
-
nr. 640 din 01 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului atunci când se scutură magnoliile) mi-ai atins buzele cu o petală catifelată apoi ai desenat arabescuri pe obrazul meu umed am zâmbit sub mângâiere; primăvara plângea suav cu petale de mătase udă sânul stâng îmi tresărea în așteptare m-ai sărutat mușcat acoperindu-mi țipătul surprins cu o altă petală desprinsă din floarea care se odihnea mirată în palma ta vin inserări de vise și lumi ultima noastră primăvară s-a sinucis
(NU ŞTIU DE CE SUNT TRISTĂ de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359027_a_360356]
-
atotputernic și plin de bunătate, Să-și dea seama, cântărindu-și vina, să se arate. Mărturisind, ușurare de cuget dobândește, Pentru a lui vină țara pătimește. Ispășirea degrabă, Zalmoxis nu îngăduie zăbavă. Care colț al țării naște trădători? Aceste buruieni udate cu roua din zori Cresc în Dacia străbună? De când? De unde se adună?! ...Și altă dată Roma astfel de stârpituri ne-a trimis, Dar dacul a știut să fie de ne învins. În alte vremi sămânța blestemată n-a prins în
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358981_a_360310]
-
Toate Articolele Autorului motto: ... iar în nopțile târzii, dacă nu mai poți să vii, dă-ne, Doamne, jucării și fă-ne, din nou, copii!... suntem copii ne dăm de-a dura pe derdelușul vieții spre final și-un dulce-amar ne udă gura când prindem, Doamne, înc-un... an! ne sapă vremea un culcuș fără lumină și căldură dar noi ne dăm pe derdeluș n-avem timp să ne-ngrijim și nici măcar nu observăm că somnul nopții ne tot fură din traiul nostru
NE AMĂGIM ÎNTRUNA de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359348_a_360677]
-
348 din 14 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Acestea fiind zise, închei Convorbirea de nouă minute Mă duc la cantină și nu te, Mai sun până mâine la trei ------- Nu mai vreau să-mi pun papucii Că mi i-a udat Bosforu' Și-au săvină mamelucii Cu șerbet și cu Li, Chioru' Bate vântul peste case Și prin tigve când sunt goale Iar în urma mea, rămase, Multe, multe, sparte oale Dacă-l vezi și el se duce Nu-i același când
ĂŞTIA DACĂ VOR SĂ ZBOARE de ION UNTARU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359534_a_360863]