2,898 matches
-
fericire pură,cea perlă-a apărut. Ea-i plină de iubire,de-acuma mulțumită Alesul îi oferă un cald și lung sărut... Pe-alei șerpuitoare,romantic mărginite La stânga și la dreapta de falnicii copaci Printre perechi diverse,mult sau puțin uimite Îmbujorați la față,stau doi iubiți,distrați! Dan Mitrache,Bălcești,31.12.2014 Referință Bibliografică: LA PLIMBARE / Dan Mitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1461, Anul IV, 31 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Dan Mitrache : Toate Drepturile
LA PLIMBARE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374382_a_375711]
-
ce ai să ne spui !” S-a ridicat, sta cam prin penultima bancă, la perete, a scos un caiet de douăzeci și patru de pagini și a început să citească. Noi, care în astfel de ocazii, scriam acolo, câteva pagini, am rămas uimiți... cum, un caiet întreg !? Citea și toți, solemni, îl ascultau. La un moment dat, domnul Georgescu îl întrerupe și-i spune: Ai obosit, citește de jos .” Atunci, în acele clipe, când citea de jos în fața unei asistențe întregi, lucru nemaiîntâlnit
MARIN PREDA ȘI NERĂBDAREA TIMPULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374482_a_375811]
-
un dans, aproape erotic, dând naștere acestui prunc, care, doar ție, îți va fi dat mai tarziu, cititor de suflete, să-l primești și să te bucuri de goliciunea iubirii sale. În poziția mirării, eu, în fața condeiului îndrăgostit, îl privesc, uimită, făcându-și numărul. Se unduiește lasciv, lăsând urme, fără demersuri ezoterice. Îmi conturează trecutul, prezentul și viitorul, într-o îmbrățișare dincolo de dureri trăite, bucurii și speranțe, izvorâta din vârful cotidian de condei îndrăgostit. Așa, îmi trece viața, iubirea prin urechile
LA PLUME AMOUREUSE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374623_a_375952]
-
să îi completeze ținuta. Abia când trăsura se oprește, îmi dau seama cât de repede a zburat timpul pe lângă noi, și o văd din nou pe însoțitoarea mea, cum începe să se agite, de parcă i-ar clocoti sângele din corp. Uimită, admir casa în fața căreia ne aflăm. Nu am nici măcar o idee unde sunt, și încep să cred că poate nu a fost o decizie prea bună să mă las să fiu, practic, răpită, însă nu pot să mă întorc în
REVERIA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373381_a_374710]
-
de libertate, de infinit!... XXXI. UNEORI VIAȚA E, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1604 din 23 mai 2015. Uneori viață este un murmur- Abia palpita, abia o percepi, abia o trăiești. Alteori e ca o muzică- O asculți uimit, o pătrunzi, o fredonezi cu interes. De cele mai multe ori e ca un scâncet, ca o strigare, ca un țipat înăbușit, ca o durere- Și suspini. Vine și timpul, mai rar, când viața e feerie, e spectacol, e lumină, e bucurie-
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
resemnam și ne retragem timizi Către zări noi, pe care deși nu le-am cunoscut, Ne îndreptăm negreșit. Citește mai mult Uneori viață este un murmur-Abia palpita, abia o percepi, abia o traiesti.Alteori e ca o muzica-O asculți uimit, o pătrunzi, o fredonezi cu interes.De cele mai multe ori e ca un scâncet, ca o strigare, ca un țipat înăbușit, ca o durere-Si suspini.Vine și timpul, mai rar, când viața e feerie, e spectacol, e lumină, e bucurie-Atunci
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
răspuns pentru-a putea aprecieri să capăt. Părere-a fost și minunatul țel ce m-a-ndemnat mereu să cred în el și să-l ating măcar c-o împlinire, căci drumul meu a șerpuit haihui și-am obosit prin hopurile lui, uimit că viața-nseamnă istovire. Părere am să fiu curând și eu, chiar dacă m-am cioplit în timp mereu. Anatol Covali Referință Bibliografică: Părere / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1690, Anul V, 17 august 2015. Drepturi de Autor
PĂRERE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373544_a_374873]
-
părăsiră Golgota scuipând spre cei răstigniți iar Gaius le atrăsese atunci atenția să nu arunce cu pietre, deoarece riscau să lovească pe vre-un legionar. Apoi acel muget al pământului îi făcu pe toți să stea locului încremeniți și totodată uimiți, privindu-se unii pe alții încurcați și împietriți. Pământul se cutremura iar cele trei cruci se mișcară într-o parte și-n alta dând locului un aer și mai sinistru fiindcă cele trei corpuri atârnate se mișcau acum în virtutea inerției
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371271_a_372600]
-
simt nevoia să adaug, am putut să descopăr în profesorul de Teologie Constantin Voicu și pe specialistul patrolog. Mărturisesc - și acum este vorba de ceva foarte personal - că am fost atras din perioada studenției de studiul Patrologiei. Am rămas deci uimit să descopăr în cunoscutul de altădată pe specialistul în vechea literatură creștină. I-am citit numeroasele articole apărute în revistele bisericești despre Sfinții Părinți și i-am apreciat recentul manual de Patrologie pentru Seminariile teologice care îi încununează, într-un
MATERIAL OMAGIAL, DEDICAT PĂRINTELUI ARHID. PROF. UNIV. DR. DR. H.C. CONSTANTIN VOICU, CU PRILEJUL NAŞTERII SALE ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie [Corola-blog/BlogPost/374925_a_376254]
-
desparte! Sunt viu, dar a murit în mine cel dintre lei Care a cules din viață bune, rele, tot ce vrei Flori multicolore, aromate, mătrăgună, Amestecate, pe furtună, pe vreme bună. Azi năucit fac un fel de arhaic inventar Privesc uimit date selecte din calendar Și constat că au trecut patru ani de zile Adică peste o mie... Sunt multe? Puține? Sunt ani de când a murit în mine acel Ceva Despre care nimeni nu-mi poate explica Poate era exuberanța, nebunia
CEL CU INIMA ARSĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373925_a_375254]
-
e târziu iar și-nvie fluturii nopții, Alergând veseli înspre lumina aprinsă, Roind în juru-i și dansând în pragul porții, Știu că taina lumii din vise e desprinsă!... Când ei se-nvârt în semnul roții și ceasul stă, Tăcut și uimit de spiritul viu ce-i ascuns În pauza de timp, în care clipe crestă La margini reci de lume, unde culmi n-au ajuns... La răscruce de zile iarăși se întâlnesc, Printre perdele-nvăluind realitatea Iluzii vechi și noi, ce gânduri
STRĂIN ÎN VISE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374030_a_375359]
-
stau afară și așa mai departe. Mergea cu vreo doi pași, puțin lateral, înaintea mea, apoi a tăcut brusc, mișcând totuși încă din buze, arăta ca și cum cineva i-ar fi tăiat, în toiul unui spici, contactul difuzorului. L-am privit uimit, că nu era Martin omul căruia să i se întâmple prea des așa ceva. Am ajuns în dreptul său și, Dumnezeule!, ce mi-a fost dat să văd? Curtea era înțesată de oameni. Îmbrăcați ponosit, cu boccele în mână unii, multe femei
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
păianjeni. Pesemne că îi căzuse cândva de pe deget, se rostogolise acolo și servitoarele nu-și făcuseră treaba așa cum se cuvenea curățând temeinic toate colțurile podelei de sub pat. Într-un suflet, Cora alergă la regină, o trezi și, sub privirile ei uimite, scoase la iveală Inelul Vieții. Cum se mai bucură regina! Chemă toată suflarea din împărăția prințeselor la palat și porni un mare bal în cinstea celei mai vrednice prințese, Prințesa Cora. Era acolo și Prințul Codrin, cel care o adusese
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
scuturări de tei, Te-am înfășat în dalii de candoare Că m-am făcut metaforă sub soare De dragul tau, de rugăciune și de zei... Frumusețea ta e-nrămată-n scris vrăjit -Înălțare și-autenticitate-, Metaforele vin pe ne-ntâmplate Cu finețe proiectate în gândul uimit. Sunt o prezență...visez fără hotar Combin înțelesuri plutind prin fiorii Poemelor și rimei și viorii, Cu dorul frământat, ca ars, trecut prin jar... Sunt o prezență și, scriu iar... și iar ... și iar Referință Bibliografică: GRAI DULCE ROMÂNESC / Lia
GRAI DULCE ROMÂNESC de LIA RUSE în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375538_a_376867]
-
a imprimat amintirile cu bomboanele dăruite copiilor cuminți și bucăți de cărbune celor obraznici. Nu știu când și cum a ajuns acest Santa Klaus pe meleagurile noastre. Cert este că a fost adoptat și de românii noștri, care au exclamat uimiți : ăsta este Moș Crăciun al nostru! Uite-așa l-au dezbrăcat pe bietul Moș de sarica sa, precum și de cioarecii și opincile lui multimilenare. Ce era să facă sărmanul? A îmbrăcat straiele americănești ale burtosului Santa Klaus, a luat toiagul
METAMORFOZELE LUI MOŞ CRĂCIUN-ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371770_a_373099]
-
părul tău a nins... Când a trecut măicuță timpul? Parcă mai ieri mă legănai Și mă strângeai duios la piept Când despre Domnu-mi povesteai... Atâtea nopți ai stat de veghe La patul meu...când sufeream... Eu te priveam cu ochi uimiți Căci plânsul nu-ți înțelegeam! Când pe genunchi strigai spre ceruri Numele meu era rostit Și mijloceai la Dumnezeu Să-ți fie pruncul ocrotit Ce repede trecut-au anii... Acuma am și eu copii Și eu mă rog la Dumnezeu
OMAGIU DIVIN 5 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371848_a_373177]
-
Autorului Măsurarea timpului Măsor timpul în distanțe, în plecări printre pietre, în veniri din ninsori, căutări până la talpă sufletului, fierbinți îmbrățișări cu minunea, atingeri de gand mătăsos. Măsor timpul în chemarea sudului, pe sensul giratoriu al sângelui îndrăgostit, pulsând halucinant, uimit, uimitor de mântuitor. Măsor timpul cu o nouă naștere a lumii, a ferestrelor către adevăr, catre minunea ce-mi ești. Măsor timpul cu inima fremătătoare, așteptândă, cântând în lumea simfoniilor ființei îmbătate de zbor. Îi auzi glasul? Străbate zările, străbate
MĂSURAREA TIMPULUI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371886_a_373215]
-
urmat probabil o încăierare pe care n-ar fi dorit-o nici unii nici alții. Apoi, în clipele următoare se auzi acel sunet înfricoșător, gutural, venit din adâncul pământului și care îi făcu pe toți să rămână locului încremeniți și totodată uimiți, privindu-se unii pe alții cu nedumerire. Pământul se cutremura, iar cele trei cruci se mișcară într-o parte și în alta, dând locului un aer și mai sinistru fiindcă cele trei corpuri atârnate se mișcau acum în virtutea inerției, ca
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
să-i pot privi chipul și să pot crede, căci și numai privindu-L mi-am dat seama că el este Fiul Lui Dumnezeu, și cred asta nu doar din cauză că m-a vindecat cu sângele lui, ci văzându-i chipul, uimit sunt și mă minunez de trăsăturile acestea nobile și curate! Ceilalți se întoarseră și priviră și ei cu atenție chipul celui răstignit. Nimeni nu mai râdea. -Hm! E doar un om oarecare care a suferit și a murit ca și
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
Norii trecătorii s-au urcat pe deal, Vântul nu mai are-n pânze arsenal, Stelele se-aprind pe năframa nopții Luna stă de veghe chiar în cerul porții. Strugurii din vie parcă-s priponiți În ciorchini ce cad pe butuci - uimiți, Coșul în hambar stă frumos la pândă, Nu e încă vremea...sita e flămândă. O furnică cară un grăunte mare Nici nu mai cârtește, spatele o doare, Dar aude biciul iernii cum trosnește... Norii plini de fumuri scriind o poveste
CULOARE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372054_a_373383]
-
vise-n ceruri risipite. Gătindu-mă iarăși de goană Fără de sens, dar dulce foarte, Tot despărțind geană de geană Cum răsfoiesc file-ntr-o carte. Să fiu gătit de o citire A traiului cât mai precisă De prospețimea în Iubire Uimit mereu c-altfel e scrisă. Victor Bragagiu Referință Bibliografică: Lebăda / Victor Bragagiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2355, Anul VII, 12 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Victor Bragagiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
LEBĂDA de VICTOR BRAGAGIU în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372070_a_373399]
-
nr. 1861 din 04 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Nu-mi mai dă voie soarta să iubesc. Mi-a spus: „Nu mai e loc de fericire! Prea mult ai dat, nu pot să peticesc O inimă, cu-o nouă amăgire.” Uimit am stat, cuvântul să-i ascult, Din spusa ei simțeam venind mâhnirea. Știam că făr` năvalnicu-mi tumult, În piatră rece s-ar schimba simțirea. Am stat un ceas, o lună, sau toți anii, Încremenit de greaua rostuire Ca rob plecat
NU MAI AM VOIE SĂ IUBESC de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372365_a_373694]
-
ținti bine și îl aruncă direct în pieptul vulturului cu ochi de sticlă. Pe loc, acesta se prefăcu într-un unicorn alb, cu un corn de sticlă strălucitor și o stea în frunte. - Mulțumesc, strigă unicornul, nu voi uita ajutorul! Uimiți, cei trei porniră mai departe, către cuibul de pe Piscul de Argint. Nu trecu mult și, spre ei, se aruncă un vultur cu gheare de oțel, mai mare și mai periculos decât primul. Pasărea cu pene cenușii porni din nou la
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
cuplați și ea să nu știe nimic? Cum de nici ceilalți colegi nu au aflat noutatea? Chiar să fi fost atât de discreți sau este doar o pură întâmplare apariția lor intempestivă în același local cu familia sa? se gândea uimită fata. Tocmai înghițise o gură de cola când i-a văzut intrând în local. Surpriza a fost atât de mare, încât s-a înecat cu băutura, stârnind ceva panică la masă, speriindu-și mai ales tatăl, întotdeauna mai grijuliu cu
CAPITOLUL DOISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372367_a_373696]
-
doar o amăgire, Vara asta de smarald. Peste noi prăvale cerul Roi de stele, vis veral, Peisajul ancestral Îmi amplifică misterul. Vis păgân... Stelele salbă, Dulce-a verii dimineață Te îmbie, te răsfață, Să faci dragoste în iarbă. Te privesc uimit, viril... Vrei și tu!... Nu-mi vine-a crede!... Paradisul ne dezmiardă, Ne înlănțuie tiptil. Ne aruncă peste nori, Ne-adumbrește în lumină, Împrăștiind a vieții tihnă Cu ai dragostei fiori... Obosiți, flămânzi și goi, În amurgul dimineții, Nu vom
VIS DE VARĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372439_a_373768]