7,855 matches
-
imaginii pare a se instaura de la sine. Aburul ambiguității se risipește, culoarea părăsește practica propriei mărturisiri, imaginea se desparte de context și ochiul începe să deslușească și să recunoască obiecte, chipuri, întîmplări și episoade izolate dintr-o narațiune acoperită de uitare. Ceea ce inițial era o poveste despre nașterea formei (lumii) într-o variantă generică și sub o privire globalizatoare, devine acum un epos al formei (lumii) gata constituite. Tudor Zbârnea urmărește această odisee a creației atît din perspectiva martorului fascinat de
Ieșirea din haos - artiști basarabeni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9506_a_10831]
-
la ce bun/ o floare în cazanele înfloririi pe un pumn de pămînt/ care luptă să nu se prefacă pulbere în univers" (Complicitate ș5ț). La fel de limpede e conotată cenzura - căluș al conștiinței, stază a existenței care nu poate fi sortită uitării: "împăturesc ziarul. Uit. Un înger căzut nu trebuie/ să regrete nimic. Eu/ nu regret nimic./ Mîngîi cotoarele/ cărților din biblioteca mea adunate cu/ sudoarea sîngelui./ Scot o carte și o răsfoiesc. Are paginile albe. Toate cărțile/ din biblioteca mea au
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
create de-a lungul anilor, fie cu dansatori, fie cu actori deschiși către posibilitatea afirmării prin mișcare, fie pentru ea însăși. Dintre acestea vom menționa drept semnificative Despre tine (1998), Dezastrele amorului (2003), Visele călătorilor de pe Titanic (2005), L'Oubli/Uitarea (2006). Dintre spectacolele amintite, ultimele trei au fost create pe canavaua constituită de inspiratele scenarii ale lui Mihai Mănuțiu și în regia acestuia. De curând, la Sibiu și la Cluj, m-am bucurat de încă două daruri artistice pe care
Cale coregrafică inedită by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9527_a_10852]
-
Lucrurile sînt abia la început. Nu există un răspuns oficial asupra celor petrecute atunci. Nu există vinovați oficiali. Doar victime. Nu s-a prezentat oficial nici o concluzie, nici un rezultat al anchetelor. Locuri, fapte sînt trecute sub tăcere, în prea grabnică uitare, sau sînt confiscate de-a dreptul, amplificînd suferința în fața unui șir lung de minciuni, de vinovății, de complicități. Astăzi, după șaptesprezece ani, de pildă, un loc care a intrat în conștiința democrației noastre, în conștiința reînvățării dialogului, a spiritului civic
Mai bine golan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9557_a_10882]
-
invocăm fără să le cunoaștem și le folosim, după nevoi, mai mult pentru sonoritatea numelui decît pentru înțelegerea profundă a importanței și a semnificației existenței lor, ne amintim de ele doar în situații excepționale, după care le abandonăm iarăși în uitare. Alteori, reducem totul la o formulă, zarurile au fost aruncate, de pildă, sau, cu un ecou mult mai profund în conștiința și în sufletele noastre, pe aici nu se trece! Dacă la originea primei formulări memorabile știm că stă Cezar
Eremia și Dan Grigorescu sau despre oameni, legende și eroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9595_a_10920]
-
a se reinventa pe o hartă unde mentalitățile se schimbă cu o viteză la care aceste personaje îngreunate de povara unui caracter respingător nu mai au acces. În ce-l privește pe Geoană, n-are decât să facă exerciții de uitare până la deplina anihilare a propriului sine. Dar și mai bine ar face să-și exerseze memoria. Altminteri, în viitoarea campanie riscă să-și transforme partidul într-un simplu emițător de sunete de genul celor pe care le auzi doar în
Apoteoza sulfuroasă by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/9600_a_10925]
-
Internaționalul român Adrian Mutu este nerăbdător să se întoarcă la echipa națională și susține că a dat uitării neînțelegerile cu antrenorul Răzvan Lucescu. Abia aștept să mă întorc în echipa națională. Sunt foarte motivat. Am rămas foarte legat de reprezentativă, iar revenirea va fi un moment important în cariera mea. Am stat un an în afara lotului. Mă voi
Adrian Mutu abia aşteaptă să revină la naţională () [Corola-journal/Journalistic/77247_a_78572]
-
în exilul său parizian, redă magistral lenta autodistrugere a unui bețiv. Fostul miner Andreas Kartak a făcut închisoare după ce a ucis pentru o femeie comună. Și aici există, la personajul central, problema identității: pe lîngă pierderea banalelor acte, e semnificativă uitarea numelui de familie sau a propriului chip, a felului cum arăta bărbatul înainte de lunga sa degringoladă. Sunt bulversante detașarea eroului, ruperea de societate, marginalitatea extremă; le mai întîlnim la vagabondul mistic Tarabas. Miracolele se succed în viața lui Kartak după ce
Un scriitor de neimitat by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7720_a_9045]
-
nu este decât un revoltat dezarmat." Gelu Ionescu discută Despre idei & blocaje, volumul lui H. R. Patapievici, deschizînd paranteze istoric-culturale în care încap și Noica (și Sorin Lavric, comentîndu-l), și Marino, și Andrei Cornea. Identitate națională, specific, dezbateri fără sfîrșit, uitarea ca formă de... cultură. Și din nou de la capăt. Substanțială, elegant ilustrată (de coordonarea ei artistică se ocupă Radu Anton Maier), departe de cochetăria marginalității pe care, prin titlu, și-o asumă discret, Apoziția ajunge, pe îndelete, pentru un an
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
bulversat scena internațională, pornind tocmai de la acte de trădare ale unor creatori admirați de milioane de oameni. Primul caz e cel al lui Milan Kundera. Faimosul scriitor, autor al unor capodopere precum Insuportabila ușurătate a ființei, Cartea râsului și a uitării, Gluma sau Viața e în altă parte s-a trezit, la 79 de ani, eroul unui scenariu demn de cărțile sale. Institutul pentru Studierea Regimurilor Totalitare a produs un document potrivit căruia Milan Kundera, la vârsta de douăzeci și unu de ani
De ce și pe cine trădăm? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7749_a_9074]
-
în fața propriei conștiințe, pentru că în mod sigur nu au așa ceva, poate nici în fața justiției. Dar cu siguranță în fața oamenilor din jur, fără de interesul cărora existența lor meschină nu va mai avea niciun sens și se vor cufunda într-o binemeritată uitare", conchide Gabriela Firea. Unul dintre cei vizați de criticile senatorului PSD ar putea fi și jurnalistul Ion Cristoiu, care într-o postare pe blogul personal, susținea că "organizarea Parangheliei PSD-iste la Craiova" (lansarea candidaturii lui Victor Ponta la alegerile
Gabi Firea, despre "atacul abject" la adresa Olguței Vasilescu: S-a depășit orice limită by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/81753_a_83078]
-
în fața propriei conștiințe, pentru că în mod sigur nu au așa ceva, poate nici în fața justiției. Dar cu siguranță în fața oamenilor din jur, fără de interesul cărora existența lor meschină nu va mai avea niciun sens și se vor cufunda într-o binemeritată uitare", conchide Gabriela Firea. Unul dintre cei vizați de criticile senatorului PSD ar putea fi și jurnalistul Ion Cristoiu, care într-o postare pe blogul personal, susținea că "organizarea Parangheliei PSD-iste la Craiova" (lansarea candidaturii lui Victor Ponta la alegerile
Gabi Firea, despre "atacul abject" la adresa Olguței Vasilescu: S-a depășit orice limită by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/81751_a_83076]
-
Marina Constantinescu Acum vreo șapte ani, pe la mijlocul lui septembrie cel frumos și blînd, am văzut la Teatrul Național din Cluj spectacolul "Uitarea", pus în scenă de Mihai Măniuțiu după un "eseu în fărîme" semnat de George Banu. Una dintre confesiunile care m-au mișcat profund, atît ca scriitură, cît și ca imagine teatrală. Mi s-a părut că George Banu dă, calm
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
amplasa spectatorii chiar pe scenă, cu fața la sală, mi s-a părut una dintre cheile majore ale montării sale. În fața noastră, o lume de mirese. Relația ideală de comunicare între actor și spectator. "În realitate", spune George Banu, "mireasa timpului este uitarea, iar memoria, logodnica acestuia - asta dacă mai percepem încă mariajul ca experiență a duratei." Ipostaza aceasta, așezarea aceasta nu a fost pentru mine altceva decît scufundarea în memoria subiectivă. În ceea ce este important, major și durează. Dansul Vavei Ștefănescu și
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
important, major și durează. Dansul Vavei Ștefănescu și al lui Sylvain Groud era, tot timpul, un joc al eului cu propria memorie, era tatonare, seducție, abandon, era ludicul tensionat, ritualic între pașii succesivi ce conduc către logodnă, mariaj, eu, tu, uitare, repere, viață. Miresele își flutură voalurile. Și se ridică pe acoperișurile lumii. Habar nu aveam atunci că drumul spre confesiune va continua. Că după "Uitarea" de la Cluj a venit "Odihna" de la Tîrgoviște și va sosi, cîndva, "Noaptea". Un triptic existențial
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
abandon, era ludicul tensionat, ritualic între pașii succesivi ce conduc către logodnă, mariaj, eu, tu, uitare, repere, viață. Miresele își flutură voalurile. Și se ridică pe acoperișurile lumii. Habar nu aveam atunci că drumul spre confesiune va continua. Că după "Uitarea" de la Cluj a venit "Odihna" de la Tîrgoviște și va sosi, cîndva, "Noaptea". Un triptic existențial. Un triptic teatral. Trei ipostaze ale mărturisirilor unor creatori. Trei forme de letopiseț. Trei legături tandre de prietenie. Mi se pare că prologul pentru ceea ce
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
și va sosi, cîndva, "Noaptea". Un triptic existențial. Un triptic teatral. Trei ipostaze ale mărturisirilor unor creatori. Trei forme de letopiseț. Trei legături tandre de prietenie. Mi se pare că prologul pentru ceea ce este "Odihna" se găsește printre fărîmele eseului "Uitarea": "Pe vremuri, a fi în vacanță însemna, ca și în cazul protagonistului piesei lui Mihail Sebastian, dorința de uitare - odihna era uitare. Uitare temporară. Întrerupere deliberată." Acum, "odihna ESTE uitare și...uitare de sine! Să te odihnești de tine însuți
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
de letopiseț. Trei legături tandre de prietenie. Mi se pare că prologul pentru ceea ce este "Odihna" se găsește printre fărîmele eseului "Uitarea": "Pe vremuri, a fi în vacanță însemna, ca și în cazul protagonistului piesei lui Mihail Sebastian, dorința de uitare - odihna era uitare. Uitare temporară. Întrerupere deliberată." Acum, "odihna ESTE uitare și...uitare de sine! Să te odihnești de tine însuți". Să te desprinzi de prezent, să îl pui în paranteză, să uiți imediatul. Condițiile odihnei. Ea este posibilă prin
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
legături tandre de prietenie. Mi se pare că prologul pentru ceea ce este "Odihna" se găsește printre fărîmele eseului "Uitarea": "Pe vremuri, a fi în vacanță însemna, ca și în cazul protagonistului piesei lui Mihail Sebastian, dorința de uitare - odihna era uitare. Uitare temporară. Întrerupere deliberată." Acum, "odihna ESTE uitare și...uitare de sine! Să te odihnești de tine însuți". Să te desprinzi de prezent, să îl pui în paranteză, să uiți imediatul. Condițiile odihnei. Ea este posibilă prin îndepărtare. Dar îndepărtarea
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
tandre de prietenie. Mi se pare că prologul pentru ceea ce este "Odihna" se găsește printre fărîmele eseului "Uitarea": "Pe vremuri, a fi în vacanță însemna, ca și în cazul protagonistului piesei lui Mihail Sebastian, dorința de uitare - odihna era uitare. Uitare temporară. Întrerupere deliberată." Acum, "odihna ESTE uitare și...uitare de sine! Să te odihnești de tine însuți". Să te desprinzi de prezent, să îl pui în paranteză, să uiți imediatul. Condițiile odihnei. Ea este posibilă prin îndepărtare. Dar îndepărtarea de
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
prologul pentru ceea ce este "Odihna" se găsește printre fărîmele eseului "Uitarea": "Pe vremuri, a fi în vacanță însemna, ca și în cazul protagonistului piesei lui Mihail Sebastian, dorința de uitare - odihna era uitare. Uitare temporară. Întrerupere deliberată." Acum, "odihna ESTE uitare și...uitare de sine! Să te odihnești de tine însuți". Să te desprinzi de prezent, să îl pui în paranteză, să uiți imediatul. Condițiile odihnei. Ea este posibilă prin îndepărtare. Dar îndepărtarea de imediat, de concret, de neliniștea lui nu
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
ceea ce este "Odihna" se găsește printre fărîmele eseului "Uitarea": "Pe vremuri, a fi în vacanță însemna, ca și în cazul protagonistului piesei lui Mihail Sebastian, dorința de uitare - odihna era uitare. Uitare temporară. Întrerupere deliberată." Acum, "odihna ESTE uitare și...uitare de sine! Să te odihnești de tine însuți". Să te desprinzi de prezent, să îl pui în paranteză, să uiți imediatul. Condițiile odihnei. Ea este posibilă prin îndepărtare. Dar îndepărtarea de imediat, de concret, de neliniștea lui nu este altceva
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
chinul și sublimul ce îl alcătuiesc pe protagonist. Deși registrul pe care merge, mai departe, regizorul Măniuțiu este același - teatru-dans - amprenta teatrului este mai acută acum. Este un ton mai grav, mai solemn și poate mai puțin ludic-melancolic ca în "Uitarea". Referirea la teatru este una dominantă. Decisivă, aș zice. Și dureroasă. Desprinderea de realitate nu este altceva decît alunecarea către propria poveste. Umbrele capătă consistență. Poți să întinzi mîna și să le atingi. Ies din tine și îți populează ochii
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
repetitiv, autorul. Aruncînd ancore în memoria selectivă. Fantoma lui Cehov, proiecții din "Adunarea păsărilor" a lui Brook, o machetă-simbol pentru Wielopole-Wielopole a lui Tadeusz Kantor. Și vocea lui Marian Râlea. Și dansul tandru al Vavei Ștefănescu, liantul absolut ce sudează uitarea, odihna, noaptea. Un mod de a traversa lumea. Al lui George Banu. Tălmăcit vizual de Mihai Măniuțiu. O reconstituire emoțională a unui fel de a vedea, de a scrie și de a înțelege teatrul. Oglinda unor creatori de teatru. În
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
care se alimentează emoțional reciproc, alchimic aș zice, confesiunea celui obișnuit să joace cu cea a celui obișnuit să vadă. Solourile Vavei Ștefănescu au o încărcătură fantastică. Logodnica timpului este memoria. Odihna este însoțirea cu aceasta. Cununia face pasul către uitare. Păsările lui Brook își unesc zborul cu vălul mireselor lui Măniuțiu. Secunde. Cît un vis. Cît o viață. Pașii soldaților lui Kantor se amestecă cu păpușile memoriei ce nu lasă odihna să se transforme în uitare. Un ritm precis, un
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]