1,424 matches
-
de Gheorghe Cristea? reluă el parcă absorbit de adânci gânduri. -Am citit-o. - Și ce părere ai? - E o tâmpenie. - De ce? - Fiindcă ne propune delațiunea în relațiile dintre oameni. Să ne demascam rudele, părinții. - Ai scăpat esențialul, reflectă el parcă uluit, dar stăpân pe sine, îngăduitor, răbdător să explice. Satul nu mai e ce-a fost înainte. Țăranii săraci devin tot mai mult o forță revoluționară și în acest sens într-adevăr satul s-a spart. Autorul a văzut acest lucru
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mă lege de el o prietenie fecundă, comunicativă și plină de afecțiune. Ne plimbam împreună prin București zile la rând, luam masa tot împreună, mă ducea prin străzi tăcute, încremenite și misterioase, de-o frumusețe care ne oprea pe loc uluiți. "Ai văzut, zicea, lumina-aia de-acolo? Nu ți s-a părut că era eternă și că și noi am avut o clipă sentimentul că ne aflam pe strada aia de totdeauna?" O dată am stat câteva ore și am contemplat
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
l-a găsit sfârșitul războiului. Cum a trecut el apoi în Germania lui Hitler și cum a ajuns într-un lagăr unde, în fața americanilor, a făcut pe antihitle- ristul? Cel care îmi povestea și care îl cunoscuse bine, îmi relata uluit că, vrând să-l demaște acolo la Paris (căci la Paris mi s-au povestit toate acestea) îndată după succesul său răsunător cu Ora 25, n-a putut-o face: mai multe ziare l-au refuzat... Mai târziu renumitul scriitor
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
câteva plăcințele pentru furnici. Totuși, Împinsă parcă din spate de cineva, am luat planșeta de făcut prăjituri și am Împărțit aluatul În patru părți. În clipa când am Început să Întind prima parte (mai mică decât o zarzăre) am observat uluită cum coca se Întindea și iar se Întindea, acoperind Întreaga planșetă. Am Început să mă Închin și din ochi mi s-au prelins lacrimi. Cu a doua parte de aluat s-a Întâmplat la fel, cu a treia și a
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
ERA NIMIC DE FĂCUT. TRASK SE OPRI ÎN FAȚA LUI. \ DAVID, SPUSE EL CU O VOCE ÎNCORDATĂ, EU ȚI-AM ASCUNS CEVA. ÎȚI AMINTEȘTI CE POVESTEAM DESPRE TRANSFERAREA IMPULSURILOR NERVOASE ALE UNUI PUI DE GĂINĂ ÎN SISTEMUL NERVOS AL UNUI CÂINE? ULUIT, MARIN FĂCU UN SEMN AFIRMATIV. ÎNTREBAREA CELUILALT PĂREA SĂ NU AIBĂ NICI O LEGĂTURĂ CU CE SE ÎNTÂMPLASE. DAR TRASK VORBI ÎN CONTINUARE, GRĂBIT. Asta a fost demult, acum mai mult de un an. De atunci am progresat foarte mult. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
DUPĂ ACEEA, N-AR TREBUI SĂ TREACĂ MAI MULT DE O ZI PÂNĂ SĂ MĂ ÎNTÂLNESC CU MARELE JUDECĂTOR". Gândul îi venise atât de natural, încât se scurseră mai multe clipe înainte să își dea seama cât era de straniu. Uluit, repeta în sinea lui: De îndată ce îmi schimb ce?" Încercarea de a se concentra îl obosi. Era curios că visul persista și în starea de trezie. Și-l rememoră și fu surprins să constate că ținea minte totul foarte clar. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
SUB ȘOCUL CAUZAT DE REVELAȚIE, SE RIDICĂ ÎN PICIOARE CA UN AUTOMAT. GESTUL ÎL FĂCU SĂ-ȘI DEA SEAMA CÂT DE UȘOR SE MIȘCA ÎN CORPUL LUI TRASK. CU O SINGURĂ MIȘCARE CONTINUĂ FOLOSISE MÂINILE, PICIOARELE, MUȘCHII ȘI SIMȚURILE CELUILALT. ULUIT, COBORÎ OCHII, RIDICĂ BRAȚELE ȘI PENTRU PRIMA OARĂ SE VĂZU PE... EL ÎNSUȘI. FĂRĂ A FI CONȘTIENT ÎNCEPU SĂ ALERGE. Ajuns afară, observă că avionul lui nu era pe locul de parcare al laboratorului. Ezită puțin, apoi porni din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
COLOANA VERTEBRALĂ. ÎNFRICOȘAT, ÎNCERCĂ SĂ-ȘI ÎNDOAIE GÂTUL, RIDICĂ CAPUL ȘI PRIVI SPRE UȘĂ. DUPĂ ACEEA NU MAI SIMȚI NIMIC RAZE CE PROVENEAU DE LA O SURSĂ LUMINOASĂ SE ÎNTINDEAU DE LA UȘA DORMITORULUI PÂNĂ LA JUMĂTATEA DISTANȚEI SPRE PATUL LUI ÎN TIMP CE PRIVEA ULUIT, NEPUTÂNDU-ȘI CREDE OCHILOR, LUMINA SE ÎNTINSE BRUSC, PÂNĂ AJUNSE LA CÂȚIVA CENTIMETRI DE PAT. TOATE RAZELE \ ERAU ZECI \ TREMURARĂ ȘI LICĂRIRĂ ÎN TIMPUL ACESTEI MIȘCĂRI. Marin se strecură afară din pat Era o deplasare laterală, o mișcare de rostogolire executată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
BRUSC. ÎNALT, CU OCHII LIPSIȚI DE VIAȚĂ, PRIZONIERUL MORMĂI CEVA ININTELIGIBIL ȘI SE PRĂBUȘI ÎNTR-UN SCAUN. ZĂCEA ACOLO ÎNCORDAT; ÎNSUȘI MODUL ÎN CARE HAINELE ATÂRNAU PE EL DOVEDEA CÂT DE RIGIZI ÎI ERAU MUȘCHII. OCHII LUI CĂPRUI AVEAU EXPRESIA ULUITĂ PE CARE O POATE PROVOCA NUMAI UN ȘOC PUTERNIC. ÎN EI SE CITEA CAPITULARE, IMPLORARE, O GROAZĂ ȘI TRISTEȚE IRAȚIONALE. ACALMIA SE SFÂRȘI CU UN GEST DRAMATIC. VICTIMA SE STRĂDUI SĂ SE RIDICE, APOI, TÂRÂNDU-ȘI PICIOARELE, ÎNCEPU SĂ SE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
asupra J.............30.8 Distrugere dovezi...........29.8 Distrugere arhive...........30.8; 31.8; 1.9 Distrugere echip............. 1.9; 2.9 TOȚI ȘEFII DE CELULE PĂRĂSESC J......1.9; 2.9; 3.9. NU MAI TÂRZIU. Marin studie mesajul, uluit și nevenindu-i să creadă. "W.T. condamnat la moarte" \ Wade Trask. 26 august era data pronunțării sentinței. Atacul asupra J. \ Jorgiei \ era programat pentru 30, dar această dată nu era cunoscută decât de Marele Judecător, Slater, Medellin și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
SĂ MODIFICE SENTINȚA. DAR ERA PUȚIN PROBABIL. VĂZU CĂ SLATER CLĂTINA DIN CAP. \ NU ȘTIU DE CE EZIȚI, PRIETENE. DUPĂ PĂREREA MEA, POȚI ORICÂND FI DESTITUIT DIN FUNCȚIE. MOTIV PENTRU CARE ORICE ALTĂ PREOCUPARE ESTE LIPSITĂ DE SENS. \ DESTITUIT? ÎNTREBĂ MARIN ULUIT. DE CE, PENTRU NUMELE DOMNULUI? Slater era grav. \ ESTE NEMULȚUMIT, DAVID. AUZIND DE INTERVENȚIA TA ÎN FAVOAREA LUI TRASK, A RĂMAS CONSTERNAT. MARIN ÎL URMĂ ÎN TĂCERE PE SLATER CARE ÎL CONDUSE LA AVIONUL SĂU PERSONAL. CÂND ATINSERĂ AVANPOSTURILE APĂRĂRII CURȚII, FURĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
și puternic. Apoi Trask vorbi din nou, și semnificația cuvintelor lui lăsă să transpară incredibila realitate a corpurilor schimbate. EL RĂGUȘIT, NU E NEVOIE SĂ MĂ TORTUREZI. O SĂ-ȚI DAU APARATUL. O SĂ-ȚI ARĂT CUM SE FOLOSEȘTE. 19 MARIN AȘTEPTĂ, ULUIT ȘI NEÎNCREZĂTOR ÎN ACEEAȘI MĂSURĂ. CÂND SE GĂSEAU FAȚĂ ÎN FAȚĂ CU ETERNITATEA, OAMENII AVEAU DE OBICEI TREI REACȚII DIFERITE: FIE ERAU CALMI ȘI ÎNGHEȚAȚI, FIE SE DEZLĂNȚUIAU SĂLBATIC (CU NUMEROASE VARIAȚII), FIE ERAU JOVIALI. ACEȘTIA DIN URMĂ ERAU DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
NOUĂ ANUNȚĂ: "RAPORTUL UNITĂȚII DE TRANSMISIE 28658. INTRUS A FI CONECTAT ARTIFICIAL ȘI A NU FI ATAȘAT LA ORGANIZAȚIE. NECESARĂ INTERVENȚIE DIN EXTERIOR". RĂSPUNSUL VENI IMEDIAT: "CENTRALA A TREBUI ÎN PREZENT A UTILIZA SERVOMECANISME EXTERIOARE". MARIN, CARE ASCULTASE DIALOGUL DIN CE ÎN CE MAI ULUIT, RĂSUCI CONVULSIV COMUTATORUL CARE SCOTEA APARATUL DIN FUNCȚIUNE ȘI ÎNTRERUPSE CONECTAREA LA CORPUL INCONȘTIENT DE LÂNGĂ EL. SE RIDICĂ ÎN CAPUL OASELOR SMULGÂND DE PE EL O DUZINĂ DIN ELECTROZII PE CARE ȘI-I FIXASE PE PIELE. VOCEA VIBRĂ DIN NOU ÎN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
sau a conștiinței. Exista, trăia \ asta era tot. OCEANUL DISPĂRU DIN VEDERE. AUZI ZGOMOTUL VALURILOR, UN FREAMĂT, UN MURMUR LICHID, APOI SUNETUL SE STINSE ȘI PIERI. "Eram o ființă marină, de pe o scară foarte joasă a evoluției, se gândi Marin uluit. Am avut o amintire de la începuturile vieții." Ideea fu urmată de alta, nu mai puțin surprinzătoare: "Prippii fac asta. Ei au o memorie ereditară. Își amintesc, în mod conștient, evenimente petrecute anterior". Avu o senzație intensă de emoție, pe măsură ce îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
desfășura o ofensivă de mari proporții. În spatele lui, cineva scoase o exclamație de stupefacție. Nici un cuvânt n-ar fi putut fi mai explicit, mai încărcat de sens, decât acest semnal care cerea atenție totală. Marin se răsuci pe călcâie și, uluit, bâlbâi: ― Excelență. Marele Judecător se ridicase în capul oaselor. Efectul gazului hipnotic pe care i-l injectase urma să se anuleze după multe ore. Se îndreptă, privi perplex în jurul lui și vorbi astfel: ― Eu a fi învins. A fi datoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
acum, Excelența ? Mai și zâmbea, iată, ca un cretin. O privea, da, se uita drept la ea. Zâmbea. — V-aș ruga să vă apropiați. Cu fotoliul, cu fotoliul. Sau să vă așezați, mai bine, pe unul dintre acestea două. Tresărise, uluită. Voce deloc comună. Nu era vocea omului văzut până atunci. Mototolul ăsta obosit, transpirat de pachetele prea multe și grele pentru dânsul, îmbrăcat ca un magazioner ? N-avea putere să se miște din loc. Tâmplele îi zvâcneau sub o sudoare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mai devreme, excelență, și am constatat că lipsea scăunelul... ― Lipsea? repetă generalul cu o privire nemulțumită spre pretorul care se uita disperat la Bologa. ― Am luat însă imediat măsuri de îndreptare, se grăbi să adauge locotenentul, ca să scape pe pretorul uluit din încurcătură. Totuși pretorul simți că generalul s-a supărat și, murmurând o scuză, își iuți pașii, ca să ajungă cel dintâi la locul execuției și să se încredințeze cum i s-au împlinit ordinele. Dintr-o aruncătură de ochi văzu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
într-o haină civilă cu gulerul răsfrânt, care-i lăsa gol gâtul alb, subțire și lung. Pe urmă scoase pălăria, își netezi părul pe frunte și sărută lacom crucea din mâna preotului, închinîndu-se repede... Se uită împrejur o clipă, puțin uluit, ca și când ar fi uitat ceva. Apoi, cu o licărire de bucurie, își aduse aminte și se sui pe scăunelul de lângă stâlpul de brad. Cu privirea lucitoare, cu fața albă și luminată, părea că vrea să vestească oamenilor o izbândă mare
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
căpitan e ceh, doctorul de colea e german, Cervenko e rutean, Bologa e român, eu sunt ungur... Așa-i?... Tu ce ești, băiete? se întoarse apoi deodată către soldatul care nu mai isprăvea de strâns masa cealaltă. ― Soldat! răspunse omul, uluit și luând poziția reglementară. ― Firește, toți suntem soldați, făcu Varga, mulțumit. Dar te întreb: ce neam ești? ― Croat, să trăiți! murmură soldatul fără să clipească. ― Ei, vasăzică croat, urmă locotenentul către ofițeri. Și sunt sigur că dincolo, în sala cea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
am fost laș, excelență, și deci am să vă mărturisesc și acuma că în sufletul meu s-a prăbușit o lume! Degetele grase și încărcate de inele se agățară nervos de mustața burzuluită, iar sprâncenele late se înfoiră când generalul, uluit, întrebă: ― Adică cum?... Ce lume s-a prăbușit? Bologa surâse atât de senin, că încruntarea generalului se transformă într-o curiozitate nerăbdătoare, iar mâna îndată i se așeză liniștit pe brățara canapelei. ― Am citit undeva, excelență, zise Apostol cu glasul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Lumea întreagă parcă se rostogolea vertiginos într-o prăpastie. Îi fulgeră prin gând să se arunce asupra sublocotenentului, să-i smulgă din inimă disprețul. Dar, în aceeași miime de secundă, își mai zise că prizonierul îl face de batjocura ofițerilor. Uluit, întoarse spatele românului și se uită cu un surâs nedumerit la ceilalți, așteptând acum de la ei salvarea din situația aceasta îngrozitoare. Glasul căpitanului Klapka îi curmă chinul cu o întrebare îngroșată de curiozitate: ― Ce spune, ce spune? ― Nimic... nu vrea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ci să trăiască și să lupte... Când mori luptând, moartea e răscumpărată, și când izbutești prin luptă, victoria e mai dulce... In locul ipocriziei trebuie să vie franchețea, chiar brutală! Numai ura va zdrobi minciuna care otrăvește lumea! Apostol Bologa, uluit, aproape spăimântat de înflăcărarea locotenentului, îngînă: ― Bine, Gross, credeam că ești socialist și că... ― Că sub eticheta mea se pitește tot un fel de fățărnicie? zise Gross, luîndu-i vorba din gură, cu vocea iar aspră și neplăcută. Dar meritul cel
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
urechi. Pe un pat de scânduri horcăiau alți trei subofițeri, toți cu burta în sus, cu gura căscată și lucitori de sudoare. In colț, pe o masă cu multe hârțoage, domina un registru deschis. Telefonistul se trezi și întoarse capul, uluit, spre intrare. ― Ia cheamă, băiete, pe ofițerul de serviciu al cartierului! zise aghiotantul, plictisit, continuând apoi, mai domol cu imputările către Varga, dar uitîndu-se numai la Bologa care, între cei doi soldați, stătea aiurit, cu obrajii albi și brăzdați de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
precizie nu numai pozițiile trupelor, ci și locurile diverselor servicii ale diviziei, până și casa aceasta, unde se află cancelaria pretorului, ca să-l bombardeze și să-l omoare și pe el într-o zi aviatorii dușmani... Apostol Bologa ascultă întîi uluit construcția pretorului, pe urmă zâmbi nepăsător, ca și cum ar fi auzit o aventură străină. Când înțelese însă că e serios și că de "construcția" aceasta depinde poate viața lui, i se păru că de un ceas își terfelește sufletul și-l
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pălăria, o mototoli între degete și privi nedumerit în ochii lui Boteanu și apoi spre pretorul din coridor. ― Bologa... a sosit ora... Curaj! zise pretorul, dispărând imediat. Apostol se îndreptă spre ușă, trecu pragul și, în capul treptelor, se opri uluit. Ograda era plină de soldați cu făclii aprinse, cu căști lucitoare ca la o retragere cu torțe în ajunul unei sărbători mari. Flăcările sfârâiau aspru, cu lumini roșcate, cu nourași de fum necăcios. Casa cu birourile diviziei își însemna conturile
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]