13,247 matches
-
ele printr-o cărare tăiată în piatră. Ai tu vedenii, zise Vlad, și ne pierdem vremea aici ascultînd aiurelile tale! Ba n-am nici o vedenie! se revoltă Bărzăunul. Nu vezi tu cum trebuie! Eu am convingerea că pe-acolo au umblat oameni cîndva. Și, dacă au umblat cu adevărat, precis că în grotele acelea s-ar putea descoperi mărturii din vremurile îndepărtate. Și cum crezi tu că putem ajunge acolo, băă... și Vlad era cît pe ce să-l insulte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
piatră. Ai tu vedenii, zise Vlad, și ne pierdem vremea aici ascultînd aiurelile tale! Ba n-am nici o vedenie! se revoltă Bărzăunul. Nu vezi tu cum trebuie! Eu am convingerea că pe-acolo au umblat oameni cîndva. Și, dacă au umblat cu adevărat, precis că în grotele acelea s-ar putea descoperi mărturii din vremurile îndepărtate. Și cum crezi tu că putem ajunge acolo, băă... și Vlad era cît pe ce să-l insulte pe Bărzăun, zicîndu-i că are mintea "ferfeniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
știau ce să facă. Pe acolo nu călca picior de om cu anii. Nici n-aveau ce să caute oameni prin acele părți. Pășune pentru oi și vite chiar dacă era prin unele porțiuni, acolo rămînea. Doar sălbăticiunile muntelui dacă mai umblau. De la o vreme, începură să meargă pe albia pîrîului, despre care se spunea că izvorăște chiar din peșteră. Din loc în loc, apele se prăbușeau de la înălțimi destul de mari în cascade cu zgomote asurzitoare, iar în locul unde cădeau se formau bulboane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu ochi aburiți de pofta păstrăvilor fripți, așteptîndu-l parcă să continue. Virgil nu se supără, ci se mulțumi doar să-i tragă o pleasna Bărzăunului peste scăfîrlie. Ei nu, zău, se rugă Ilinca puțin iritată, vorbește serios și nu mai umbla cu trăsnăi de astea, că nu sîntem copii! Cît lași păstrăvii pe piatră? Păi... nu-i lași prea mult, că pe urmă își pierd din dulceață. Cum să vă spun eu?... După ce se pîrpîlesc pe o parte, îi întorci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
zic, pentru că la întoarcerea din pădure s-au sfătuit cu toții, în afară de Virgil, care tăcea și părea că nu-l mai interesează nimic, să nu spună un cuvînt la nimeni despre peșteră; în afară de mine, despre care știau ei bine că nu umblu cu fofîrlica, urmînd ca această taină s-o dezlege tot ei cîndva, poate peste ani și ani. Dar uite că Nuțu nu și-a putut ține clanța și a dat de gol toată povestea. Cum? Uite-așa: doctorul l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
specialitate considerate foarte importante mai ales de către Pompiliu Stănescu. Tot Iancu Răgălie începuse săpăturile și la cetatea de pe Dealul Ursului și, într-o conferință pe care o ținuse îndată după aceea la căminul cultural, tunase și fulgerase împotriva "mucoșilor" care umblă după comori ca niște bezmetici și produc mari pagube în patrimoniul arheologic național. Tot în aceeași zi Bărzăunul a făcut o declarație publică, de față fiind Ilinca și Virgil, că nu vrea să mai audă de el cît o trăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Tot atunci a fost anunțat și domnul Nicanor, secretarul primăriei, care, după ce s-a angajat să meargă și el cu orice preț, a declarat foarte furios: Eu nu mă las pînă nu rup picioarele la cîțiva popîndăi de ăștia, care umblă pe toate coclaurile și aduc numai ponoase! Nu a dat însă nici un nume de popîndău, pentru a nu-l supăra pe Iancu Răgălie, pe care-l știa cumnat cu Bărzăunul. Iată deci ce furtună mare a stîrnit Nuțu cu flecăreala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu mai putu continua. Se înroși tot și ridică dintr-un umăr, mai-mai să-și atingă cu el urechea. Nu reușea decît să rîdă. Își reveni însă repede și continuă dînd din cap: Ce să fac eu prin sat?... Să umblu așa, fără nici un căpătîi?... Mai bine citesc ori... desenez. Desenezi? întrebă Ilinca subțiindu-și glasul. Ei, dar mare artist ești tu! Nu vrei să ne-arăți și nouă? Și cînd Bărzăunul, după mai multe rugăminți (deși, fie vorba între noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
sucul pentru dl. Evelin și cafeaua. Ela aduce sucul în timp ce Evelin se dezbracă de pardesiu, după care își prepară cocteiul obișnuit. Ela servește cafeaua și se retrage urmată de Cosmos. Aurora: Mulțumim pentru cafea. și acum spune pe unde ai umblat și ce-ai făcut. Evelin, în timp ce consumă sucul special: M-am plimbat pe străzi, prin parcuri; am văzut mulți căini și cerșători. Apoi, am intrat într-o discotecă. Mi-a plăcut numărul fetei de la bară, dar prea mult fum de
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
și moravuri. și ce-ai mai făcut? Sper că n-o să primim vreo reclamație sau vizita unei femei care să te caute pentru cine știe ce promisiuni! Evelin: Profesore, am încurcat-o, de fapt ai încurcat o! Răsete. Pe unde am mai umblat? Am vrut să intru să văd un film dar rula “Planeta maimuțelor” și am renunțat. Am vizitat mai întăi “Muzeul stelelor”. Am văzut hărți, pietre și alte obiecte care vorbeau despre istoria Pămăntului și a Universului. Cam sărac în idei
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
se deschide și-n ea apare Ela urmată de un grup de copii care au venit cu Bună Dimineața. Evelin: Vreți să mă pedepsiți că am întărziat în oraș?! Aurora: Nu i zăpadă, dar azi este ajunul Crăciunului și copiii umblă cu colindul. Copiii încep un colind prin care aduc urări de sănătate și belșug gazdelor în anul care urmează. “Am venit și noi o dată/ La un an cu sănătate/ și la anul să venim/ Sănătoși să vă găsim/ Ura! La
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
incredibile sunt cele care au fost înainte de a muri mama. S-a trezit după o lungă moarte clinică. Am vizitat-o cu câteva clipe înainte de a se trezi. Când m-a văzut a început să povestească pe ce tărămuri a umblat, că s-a întălnit cu rude, cunoscuți plecați în Ceruri. S-a întâlnit chiar cu un extraterestru care semăna, după descriere, cu tine. Când a terminat povestea am simțit că au sosit clipele ca ea să plece în Ceruri: i-
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
mică poveste: într-un spectacol de teatru, Soarele supărat a chemat la curtea lui planetele din sistem să judece Pămăntul pentru toate nenorocirile care se întămplă și le tolerează oamenilor. Acuzațiile importante făcute de către celelalte planete din 99 sistem: omul umblă prin spații cănd vrea el și-i deranjează sondele și sateliții care-i spionează zi și noapte, iar unele sonde au coborăt pe suprafața lor și n-au mai plecat. Probabil omul se pregătește să ne invadeze. Toate planetele cer
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
de emoție omenească? Am să-l trimit pe Cosmos la fratele de cruce, Robo, să vă aducă periodic apa vieții veșnice, cum îi spuneți voi. Aurora: Nu, Evelin; știi, viața omului este construită într-un ciclu precis: ne naștem, creștem, umblăm prin viață, uneori brambura, și murim mulțumiți, nemulțumiți, supărați sau 170 veseli. Asta-i natura omului la care chiar tu ai participat la construirea ei. Toate acestea sunt lucrurile cele mai certe din viața unui om, să le pierdem? Devenind
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
proaspăt și fructe uneori necunoscute lui, care-i fereau pe marinari de scorbut și eșuau ornamental în sosul vreunui șalău cum nu mai gustase nici unul dintre ei vreodată. I se dusese vestea, din vas în vas. În curând, căpi tanii umblau ca turbați după rusul căruia îi cereau fără fasoane să le recreeze gusturile copilăriei. — Fă-mi budincă de vanilie și fragi! — Morun cu sparanghel! Aș vrea o pulpă de vițel rumenită bine, cu sos de vin alb! — Struguri cu iaurt
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
friptură de căprioară garnisită cu măghiran și ouă de prepeliță, șerbet de cactus, vișine marinate și aromate cu ierburi de Provence... Nu se mai auzise niciodată de așa o mâncare pe un vas. Cu atât mai puțin pe unul pescăresc. Umbla vorba că rusul, deși avea geniu într-ale bucătăriei, era ursuz de felul lui. Nu se împrietenea cu nimeni, își scria ca un fanatic rețetele într-un catastif legat în catifea albastră din ce în ce mai ferfenițită și părăsea corabie după corabie, ca
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Sub Patio de los naranjos. Mama e bine mersi, în casa din Intrarea Vâlcului. Casa mătușii ciudate. De unde știi că e bine mersi? — Știu. Trec pe la ea, de două ori pe săptămână. — Poftim? — Poftim ce? Te deranjează că n-ai umblat în toate ser ta rele mele intime? ... — Îmi cer scuze. A fost o grosolănie din partea mea. Nu asta am vrut să spun. Îmi pare rău. — E-n regulă, nu-ți face griji... și ai, oricum, dreptate, ți-am umblat în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ai umblat în toate ser ta rele mele intime? ... — Îmi cer scuze. A fost o grosolănie din partea mea. Nu asta am vrut să spun. Îmi pare rău. — E-n regulă, nu-ți face griji... și ai, oricum, dreptate, ți-am umblat în lucruri... — ...nu... nu despre asta e vorba. A fost demult. Nu con tează. — Contează. A contat... Și mie îmi pare rău. Oricum... nu știam că vorbiți, tu și mama ta. — Nu vorbim. — Cum adică? — Ea nu vorbește. — Nu înțeleg
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pleoape În vis Să-i fie cald și „vino ai tălpile reci iar ai fost pe-afară“ Da Tu erai La capătul visului Tu voi Cald Miroși a „ești înghețat dormi să nu te mai trezești atât de devreme de ce umbli desculț“ Și aluneci în vis Ușoară Ușoară Ușoară Și trag plapuma peste noi până la bărbie Și-mi lipesc tălpile De voi Nu sunt țarul Ivan Sunt aici „aici“ Sunt aici „dormi“ Grădina e grea de rouă și am mări pe sub
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
reginei Isabela adresat lui Cristofor Columb) odat\, demult... filă de poveste D e la bun început, lupii au preferat să locuiască în pădure. În acele timpuri pămîntul era îndeajuns de încăpător, ce ziceți de asta? Animalele, mari sau mici, puteau umbla zile întregi pînă să le iasă alte suflete în cale. Pe vremea aceea, fiecare locuia acolo unde-i poftea inima. Cunosc destule cazuri de viețuitoare care au "testat" traiul în ocean, apoi s-au răzgîndit și s-au mutat pe
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
au avut nici o șansă. Da, erau puternici și hotărîți; dar adversarii lor, care păreau să se înmulțească pe zi ce trecea, luptau pentru ceva în plus: supraviețuirea. Pădurea trebuia să devină și casa lor acum o casă pentru toți. Nu umblaseră atîta vreme după adăpost pentru ca odată găsit, să-l părăsească. Și, pentru viitorul lor și al copiilor lor, animalele au ținut piept lupilor. Și au cîștigat. Au supraviețuit doar lupii bătrîni, incapabili să intre în luptă cu animalele furioase, și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
animal nu călca, aripă de pasăre nu zbura; nimic nu părea să fi tulburat vreodată neclintirea ireală. Dacă nu i-ar fi bătut în piept o inimă de viteaz, pe Lupino l-ar fi trecut, poate, fiori de frică. Să umbli de unul singur printr-o pădure împietrită, să nu vezi nimic la doi pași în fața ta, să ai sentimentul că ești prins într-o grotă fără ieșire nu-i puțin lucru. Noroc că magia se termină la fel de repede cum începe
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
dintr-odată, se lăsă liniștea deplină. Extenuat de drumul parcurs și șocat de vestea primită, Lupino își pierdu cunoștința. CAPITOLUL 12 Pîrjol F usese de-a dreptul copil cînd își imaginase că, rupîndu-se de haita care-l găzduia, avea să umble încoace și-ncolo cîtva timp (un sfert de anotimp sau, cel mult, jumătate), drum la capătul căruia aveau să-l aștepte, cu inima deschisă, părinții lui. Fusese rupt de realitate. Era, iată, plecat de atîta amar de vreme și nu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
zici? Cum arată cîmpia asta, tată? Ai s-o recunoști de îndată ce ai s-o vezi, băiete. Este exact pustiul din visul tău. Și o recunoscu. Era o priveliște dezolantă. N-ar fi putut trăi în pustietatea aceea lipsită de umbră. Umblară destulă vreme, adîncindu-se în miezul cîmpiei, dar încercînd să păstreze pădurea la orizont. Era singurul punct de reper în ținutul necunoscut, și nu vroiau să-l piardă. Înaintară la voia întîmplării, pînă cînd adulmecară mirosuri stranii. Asta trebuia să fie
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
am încurcat. Trebuie neapărat să mă conving că este un om de sânge, oase și carne, care vorbește și doarme, merge și bea, înjură și vine de la slujbă, spune una și face alta... Altfel, risc să fiu luat drept neserios, umblând eu, vasăzică, cu fantasmagorii literare. În concluzie, pune mâna pe el și scutură-l bine, până faci numai pene și fulgi reali, de să crape toți scriitorii când or vedea un personaj atât de bine realizat, atât de natural, că
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]