2,056 matches
-
făină, cu lemnăria hodorogită pe cele patru roate. Și triștii cai schilozi abia înaintează în hamurile rupte și înodate cu capete de frânghie, se poticnesc, se opresc din când în când cu capetele plecate în pământ și privesc cu ochii umbriți de trudă înainte-le. Stăpânii grăiesc repede, se întreabă, se ceartă, apoi biciul cade, și cotiuga se urnește, clămpănind din încheieturi. De-acolo și niște omuleți mărunți și unsuroși pornesc, ducând cu greu tinichelele cu gaz. Intră gârbovi în ulițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Au fost frumoase dihănii... zise încet cojocarul. Să mi le-aduci la curte... grăi, tremurându-și capul, călugărița. Apoi se așeză pe o baniță întoarsă cu fundu-n sus. Marghiolița rămase lângă ea în picioare, în sumanu-i cenușiu, cu broboada neagră umbrindu-i ochii. Neamțul sta gânditor. Deodată, ca și cum ar fi grăit cu pipa, mormăi: — Eu spus buier face pun să însoară. —Cum? se însoară? întrebă Isailă cu uimire. —Iaca așa, izbucni călugărița, așa zice domnu Anton. A fost cu boieru la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să stârnească cerbii, toamna la muget. Îi mugea și-i chema cu scoica. Era un bărbat oacheș, cu privirea străpungătoare. Ionaș Popa, domnul de la Cluj, se nimerise a fi un uriaș blând, cu grai moale și cu ochii bulbucați mari, umbriți de gene castanii. Doctorul Micu era un mărunțel nervos, care se mișca de două ori încolo și încoace, de câte ori ceilalți făceau numai doi pași într-o parte. Găsind o săptămână liberă pentru o expediție ca aceea, tovarășii răzbătuseră cu automobilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pădurea asta are multe plimbări. Când ne ducem noi la acele plimbări, atunci vine el aici. Paznicul a stăruit, fără să înțeleagă nici el de ce: — Mai stăm puțin, domnule doctor. Numaidecât trebuie să stăm. Lumina din fund începea să se umbrească și din acea umbră prinse a se despleti cătră curmătură o ceață subțire. Îndată ce se așeză pâcla aceea de toamnă, schimbând înfățișările dintru început ale priveliștii, paznicul deveni neliniștit. Prindea să se amestece funingine în pâclă, când el se sprijini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Ghirgor Misir. Împresurate de ziduri crenelate și străjeri cu baltag, grădinile de flori și plante rare par a se bucura de strălucirea celui mai dulce soare în vederea mării; cu toate acestea, semnul sub care au stat e tristeța. Chiparoșii au umbrit tăceri ca de morminte; în platani râd turturele deasupra furcilor unde putrezeau, mâncate de viermi, căpățâni de osândiți. Marea freamătă delicat la poalele colinei, ca și cum ar răsfrânge din trecut și din inima ei stihuri olimpiene; dar în clădirile împăraților războiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a zis ea, socotește că nu e destul de înțelept să te ținem departe de noi. Deci îți poruncește să te întorci un timp în serai, la dascălii tăi elini. Xtc "X" Aceasta a fost istorisirea prietinului meu, neguțătorul armean. Amurgul umbrea grădinile Istambulului. Priveam mișcat ostrovul de arbori și clădiri al Seraiul Vechi. Domnul Ghirgor Misir mă îndeamnă cu oarecare maliție să observ că expunerea sa, deși mi-a fost servită în stil înflorit, după moda răsăritenilor, totuși are îndestulătoare elemente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a lăsat tăcerea. Și s-a prelungit. Și s-a prelungit. Și iar. Am simțit cum mă cuprinde frustrarea. Când o începe blestemata de chestie? Am deschis un ochi și am aruncat o privire pe furiș de jur împrejurul cercului, asupra chipurilor umbrite de lumina aruncată de lumânări. Mitch mă urmărea; privirile ni s-au întâlnit și s-au confruntat într-un spațiu imponderabil. Repede am închis ochii. Când Leisl a vorbit în sfârșit, am tresărit. —E un bărbat înalt aici. Am deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
era din cauza cicatricei care-mi brăzda fața. — O să alegem o altă actriță, dar, dacă nu merge, s-ar putea să te contactăm. Nu-mi dorisem rolul, dar critica lor la adresa deznădejdii mele și faptul că-mi respinseseră fața mi-au umbrit ziua. Dar când am ajuns acasă, mă aștepta un mail și, deodată, a ieșit soarele de după nori. Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Psychic Productions@yahoo.com Re: Neris Hemming Am luat cunoștință de cererea prin care solicitați o ședință personală cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
își amintea mama. Mohamed i-a lăsat să intre, în timp ce eu mă retrăgeam cu tine la catul de sus. Aveau chipuri livide și zâmbete silite, la fel ca tata, care i-a așezat pe niște perne vechi într-un colț umbrit din patio, schimbând cu ei doar bâiguieli imperceptibile. Șeicul și-a făcu apariția un ceas mai târziu și abia atunci m-a chemat Mohamed ca să pregătesc niște sirop rece. Astaghfirullah era însoțit de Hamed, ale cărui legături cu stăpânul locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
obrazul de sac. Proculus îi privea chipul luminat de licărirea lămpii. — Valerius, știu că nu vrei să ucizi, știu că etica ta îți impune să respecți viața. Asta e alegerea care menține întreagă partea ta divină... și nu va fi umbrită de misiunea pe care ți-au încredințat-o zeii. — Care, aceea de a ucide în arenă? izbucni Valerius încruntat. E o misiune ciudată pentru un medic. — Tu nu-mi asculți cu atenție cuvintele, Valerius. Proculus tăcu o clipă. — Cuvintele pătrund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se îndepărteze, apoi îl împunse pe Valerius cu degetul în piept. — Puterea ta e aici, înăuntru... Îi atinse fruntea. — ...și aici. Tu însuți ești puterea ta. Valerius tăcea. Stătea pe marginea arenei pentru antrenamente, lângă zidul acoperit de iederă și umbrit de coroanele copacilor. Agită în iarbă rudis-ul, sabia scurtă de lemn pe care învățase să o țină în mână. Când asta va fi o lamă adevărată, care rănește... cum crezi că voi avea curajul să o înfig în corpul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
semnificație, își pierdeau orice vlagă și se moleșeau ca plantele lăsate după-amiaza la soare. Căldura înmuia și transforma străzile în piscine de reziduuri, iar unsoarea din mustața brigadierului se topea în așa hal că aceasta se lăsa și se descrețea, umbrind imaginea sa rece și bățoasă. Fiica lui Malhotra se arsese în asemenea hal că devenise prea neagră pentru un mariaj rezonabil, iar apa, dacă se întâmpla să curgă la robinet, împroșca și opărea tot. Albinele zburau îmbătate de nectarul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
casa lui, în kurta de pijama. Situația era dezastruoasă pentru o persoană cu o natură atât de sensibilă ca a lui. Mai întâi, bărbatul cu ziarele și acum individul ăsta. Privi disperat peticele însorite, de culoarea untului, de pe peluza, încă umbrită în cea mai mare parte. Era ridicol să fie inspectorul sanitar șef, când el însuși era bolnav. — Stimate prieten, spuse în cele din urmă, gândindu-se la necazurile care s-ar putea ivi dacă lucrurile nu erau lăsate în voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cu trilurile sau cu viermii cei grași sau cu zborurile către mările calde. Veacul douăzeci a fost un secol nefast pentru păsările New York-ului, și ele o știu. — Te simți bine acolo? Mi-am tras scaunul în spate. Fața Martinei, umbrită de părul bine periat care îi căzuse peste umeri, mă examina de la fereastra de sus. — Nu, am răspuns eu. Acolo, jos, e paradisul. Fața s-a retras în tăcere. Așa că am continuat să stau pe terasă, în amurgul fierbinte, bându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
înguști, drepți, trași ușor în spate aproape militărește, îndrăzneți și încrezători. Brațele atârnându-i drepte și moi, cu palmele mâinilor întoarse în sus, cu degetele mijlocii ascunse în pumn, sub degetele mari, și o tufă generoasă de păr ce-i umbrea subsuoara. Restul, gâtul și fața și capul, nevăzute sub văl, erau doar sugerate de acei ochi duri și întrebători. O privi acum în întregime, cu veșmântul negru zăcându-i la picioare ca un giulgiu uitat, căci lumânările de pe podea trimiteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
plajă. Viguros. Musculos. Ador australienii din reclamele la săpun, dar accentul lor, draga mea. Nu se poate să angajăm un astfel de tip la galerie. Clienții nu ar accepta așa ceva. Am ajuns în fața unui restaurant italienesc la colțul străzii Dover, umbrit de o prelată verde-măr, care părea ușoară, proaspătă și primitoare. Duggie mă pofti înăuntru, sărută cu tandrețe pe cineva pe care mi-l prezentă drept Luigi și ne așezarăm la o masă cu vedere la stradă, cu un aer de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
15tc "Capitolul 15" În noaptea aceea am visat-o pe Belinda Fine. Stătea în grădină, purtând pălăria ei neagră, deși acum avea un văl negru lăsat peste față, prin care nu se vedea foarte clar. Prin voaleta neagră care îi umbrea chipul, ochii albaștri ardeau ca flăcăra de gaz, iar privirea era vicleană și de om nebun. Cu degetul pe buze, îmi șoptea: „Secrete! Ssst! Secrete!“ și apoi chicotea. Chicotelile erau din ce în ce mai nebunești, cu ritmul regulat și tare, până când, în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cândva foarte aproape de pământ, dar că a fost îndepărtat de Dumnezeu ca sa nu mai fie murdărit cu răutatea omului. În legenda „Slujba Vântului” se povestește cum vântul trimis de Dumnezeu a spulberat pânză groasă a unui păianjen care dorea să umbrească Pământul. În legenda Ariciului și a albinei se subminează atotînțelepciunea divină care se presupune că ar fi apelat la inventivitatea ariciului care a contribuit involuntar la modelarea lumii. Atribuirea tuturor acestor categorii organice câte un sens divin demonstrează o importantă
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
Era Om la fel ca Oamenii din Început și curcubeu se rotea în zările sale. Când trecea înflorea fiorul dragostei pretutindeni. Se unduia în liniște pe răsărituri, pe orga culorilor... Lumina din el era Sărbătoare Veșnică. Nici o suflare nu-i umbrea cărările, nici un gând trufaș nu-l prindea. Se ducea în apele vii ale Împărăției sale și se scălda în Neînceput. Odată plăsmui din gând o cocă ce avea în compoziție Iubire, Adevăr, cântec, mireasmă și Cartea Înțelepciunii. O trecu prin
IEPURAŞUL MÂNIOS. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
pe pământ spre a-și împlini misiunea dăltuirii sale. Aripile Iertării sunt dăruitoare și înalte. Omul trebuie să ierte pentru că el însuși greșește, dar viața nu-l iartă. Fiecare cuvânt spus nedrept se adună ca o pată în casa interiorului umbrind-o. Trebuie să se întoarcă înapoi să-și spele vina. Și vinovățiile se adună ca un blestem ce trebuie să izbucnească. Nu este nevoie să blestemi un om pentru răul pe care ți l-a făcut, acesta se află în
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
scurta-i luptă cu Sacripant, Bradamanta își continuă drumul prin pădure în nădejdea de a-l afla pe Rogero și a sosit în cele din urmă la malul unei ape frumoase. Această apă străbătea o livadă întinsă. Pomi bătrâni o umbreau, iar trecătorii, atrași de susurul dulce al undelor, se opreau pe marginea ei ca să se răcorească. Bradamanta, aruncând o ochire în juru-i pentru a se bucura de frumusețile locului, a văzut , la umbra unui copac, un cavaler ce părea chinuit
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a renunțat a-l mai căuta. Era cam pe la mijlocul celei de a treia zi când paladinul a ajuns pe malul unei ape ce străbătea șerpuind, o livadă smălțuită cu flori. Copaci înalți ale căror vârfurei se îmbinau formând o boltă, umbreau râulețul, iar zefirul care le legăna frunzișul tempera căldura. Aici veneau ciobanii să-și astâmpere setea și să se adăpostească de arșița amezii. Aerul îmiresmat de flori le turna parcă puteri noi în vine. Roland a simțit imediat o înrâurire
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
din apartamentul pe care familiile lor Îl Împărțeau la Vineyard și a văzut tot ce merita să fie văzut la Penelope - grațioasă, Înaltă și superbă, cu membrele ei de căprioară, părul ei negru, drept și țepos și genele care-i umbreau ochii căprui imenși. Așa că a făcut ceea ce toate fetele cuminți știu că nu e bine să faci - pentru reputație, pentru respectul față de tine și pentru strategia de a-l face să te sune a doua zi - și s-a culcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și războiul împotriva legii amenință redresarea materială și morală a României. Vrem legalitate! Respectați Legea și trăiți după Lege! „Adevărurile legionare sunt de neclintit. Izvorâte din permanențele spirituale, morale și istorice ale neamului românesc, ele nu vor putea fi nici măcar umbrite de conjuncturile instabile ale timpului pentru că sunt adânc ancorate în adevărurile creștine, de unde își trag legionarii seva dătătoare de viață în eternitate. De aici provine puterea lor de luptă și de jertfă în slujba neamului, fără a urî alte neamuri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Aaa! Ai venit singur din satul tău? ― Nu, domnule locotenent colonel. Am venit cu vărul meu. ― În ce pluton este? ― Este ochitorul grupei întâi din plutonul doi. ― Bine. Sunteți liberi - a vorbit comandantul, cu undă de zâmbet în colțul gurii umbrite de mustața bogată și destul de înspicată.... Cei doi au salutat scurt și, cu un stânga-mprejur rapid, au ieșit... Locotenentul pășea apăsat sub zloata care începuse să curgă. Dumitru călca cu teamă parcă, gândind: „Cum să-i povestesc eu locotenentului
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]