1,411 matches
-
se strica, a se subția, a se șifona, a se șubrezi, a se tăia, a se toci, a se topi, a se transfigura, a se transforma, a se trezi, a se tulbura, a se turti, a se uda, a se umezi, a se umfla, a se urbaniza, a se urâți, a se usca, a se uza, a se vaporiza, a se vindeca, a se voala (filmul), a se volatiliza, a se zaharisi, a se zdreli, a se zdrențui, a se zgâria
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
din cauza căciulii tranz.: Căciula îi turtește părul lui Ion part. turtit, -ă nom. turtirea, turtitul A SE UDA Când plouă, Ion se udă pe pantaloni tranz.: Când plouă, Ion își udă pantalonii part. udat, -ă nom. udarea, udatul A SE UMEZI Lui Ion i se umezesc mâinile de emoție tranz.: Ion își umezește buzele part. umezit, -ă nom. umezirea, umezitul A SE UMFLA Lui Ion i se umflă o buză tranz.: Ioana îi umflă buza lui Ion part. umflat, -ă nom.
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
turtește părul lui Ion part. turtit, -ă nom. turtirea, turtitul A SE UDA Când plouă, Ion se udă pe pantaloni tranz.: Când plouă, Ion își udă pantalonii part. udat, -ă nom. udarea, udatul A SE UMEZI Lui Ion i se umezesc mâinile de emoție tranz.: Ion își umezește buzele part. umezit, -ă nom. umezirea, umezitul A SE UMFLA Lui Ion i se umflă o buză tranz.: Ioana îi umflă buza lui Ion part. umflat, -ă nom. umflarea, umflatul A SE URBANIZA
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nom. turtirea, turtitul A SE UDA Când plouă, Ion se udă pe pantaloni tranz.: Când plouă, Ion își udă pantalonii part. udat, -ă nom. udarea, udatul A SE UMEZI Lui Ion i se umezesc mâinile de emoție tranz.: Ion își umezește buzele part. umezit, -ă nom. umezirea, umezitul A SE UMFLA Lui Ion i se umflă o buză tranz.: Ioana îi umflă buza lui Ion part. umflat, -ă nom. umflarea, umflatul A SE URBANIZA Satul se urbanizează ca urmare a venirii
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
care se găsesc în magazin materialul plastic este înlocuit cu carton. Așa că nu este bun - și nu vrem să vă cumpărăm un lucru care să vă țină un an sau doi - acestea nu se pot spăla sau dacă cumva se umezesc, vă închipuiți, ce se întâmplă. La alt magazin am găsit un alt fel de jaluzele - așa cum avem la casa scării - acestea era foarte bune, dar cu dimensiunea de 40 cm. și 50 cm. Iar când am primit cea de-a
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
de cîte ori le citesc sau recitesc. Starea mea sufletească din acele momente cînd le-am așternut pe hîrtie, revine cu aceeași intensitate cînd le recitesc, iar uneori chiar crește odată cu vîrsta și nu de puține ori ochii mi se umezesc. Se spune că spre bătrînețe stările emoționale sînt mai intense și mai ușor de provocat, ceea ce este adevărat. Inexplicabilă însă este intensitatea acestor emoții trăite în chiar momentul nașterii acelor povestiri, cînd nu aveam încă nici măcar patru decenii de viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu efecte periculoase pentru inimă. În noaptea Învierii stăteam cu ochii țintă pe Bulboană, uneori chiar la miezul nopții, așteptînd o minune. Știam povestea fetiței Floricica și m-am îndrăgostit de ea. Îl ascultam pe tata povestind, ochii mi se umezeau și nu de puține ori chiar plîngeam de-a binelea. Îmi învingeam frica de noapte, de întuneric și nu mă descurajam cînd demersurile mele erau zadarnice. Mă obișnuisem să stau de veghe singur în noapte, așteptînd flăcărui violete în locurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu numai intense, dar și mai prețuite. Sînt scurte dar îndelung așteptate și starea aceasta, cînd fiecare secundă te apropie de punctul culminant, este superbă. Cei doi se îmbrățișează îndelung. Paharele aduse sînt umplute cu vin vechi, gălbui. Fiecare își umezește buzele ușor și nu aduc laude licorii lui Bachus. Dinspre nord apar nori negricioși, leneși și pîntecoși. Uită-te, arată ea, norul acela are forma unui om cu o căciulă imensă, cu barbă și în mînă are un pahar. Alături
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fasole, au fost primite de cei doi cu brațele întinse și ochii închiși, îndreptați spre cer. Stropii reci le aduceau un fel de bucurie, care făcea parte dintr-un prelungit preludiu. Cămașa ei, din in sută la sută, s-a umezit și s-a lipit de corpul ei cald. El sărută ceea ce părea a fi o cireașă roșie și, mînă în mînă, intră în adăpost. Nu mai vorbesc. Privesc torenții ploii cum se revarsă generos pe vale. Acoperișul produce o muzică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
primească o recompensă. Se gîndea chiar că Wilma ar merita un cadou, pentru așa clipe de neuitat. Wilma s-a lipit de el, a pus capul pe pieptul lui și a amuțit. A simțit că plînge mut, doar lacrimile îi umezeau pieptul. Nu dorea să plece, era moale, era plăcut. Cînd, totuși, s-a decis să plece, Wilma i-a băgat mîna în buzunar. Știa că i-a pus acolo ceva bani. A încercat să se opună, apoi a renunțat. Pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a mă supraveghea atent Maia și-mi adunam câteva găletușe de loess<footnote rocă sedimentară neconsolidată, de origine eoliană, de culoare galbenă-cenușie, cu aspect poros, formată mai ales din praf silicos și argilos footnote>, pe care le umectam<footnote a umezi ușor (și numai la suprafață) footnote> cu apă, după care începeam să construiesc o nebunie de canale, forme ciudate și permanent mă întrebam de unde vine această abundență de pământ nisipos, neștiind atunci că voi ajunge să studiez în speță problema
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
din corp, stătea doar culcată și zilnic părinții mei îi făceau morfină, dozele fiind tot mai mari. A fost lucidă până a plecat cuminte și demnă. Doar ochii se mai mișcau, ne căutau insistent, iar spre sfârșit i s-au umezit puternic. A plecat într-o dimineață rece, cețoasă și mohorâtă de ianuarie, 3 ianuarie 1974. Și acum, după ani și ani aud ecoul timbrului său vocal: „Mariană, să nu uiți nimic, nimic din toate frământările noastre. Când vei uita, îți
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
ceea ce-am numi generozitatea, implicarea și dăruirea tatălui nostru. Țin minte cum ai mei îi puseseră la dispoziție prima cameră de la stradă, avea până și intrare separată, în idea asigurării unui confort tihnit. De câte ori Vlad povestește, ochii i se umezesc puternic, uneori devenind parcă neputincios în a derula firul amintirilor, mă cuprinde de umeri, înghite ostentativ ca și cum ar înghiți un bol alimentar și-mi spune: „Ați avut un tată minunat, un om care n-a trăit pentru sine, a ars
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
au întețit, a fost practic legat de mâini și de picioare, imobilizat cu fâșii groase de fașă medicinală, în speranța că vor reduce spasmul care-l consuma pe tata. Țin minte că-i dădeam suc de portocale, mai degrabă îi umezeam buzele, iar el îmi apuca atât cât mai putea mâna și se străduia să-mi strângă articulația mâinii, spunându-mi: „Să fii cuminte, să înveți și s-o asculți pe mama.” De fiecare dată același lucru, iar ochii picurau lacrimi
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
De Măritul Ștefan Voievod cel Mare și Sfânt au încercat, însă fără nici o izbândă, căci fiii Basarabiei române s-au învrednicit și i-au ridicat Marelui Voievod, în centrul Chișinăului, o statuie impunătoare, pe care românii basarabeni își odihneau privirile umezite de lacrimi și înecate de dor, ca și acele ale Marelui Ștefan care, trecând printr-un Arc de Triumf, se odihneau pe cupola Catedralei Mitropolitane din Chișinău. După ce a fost evacuată la Vaslui și apoi la Craiova, statuia Marelui Ștefan
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
munte se duce pe Olt, e semn de ploaie. - Dacă fumul de pe hoarne o ia drept în sus, e semn de vreme bună, dacă se întinde la pământ, vine ploaia. - Dacă se ciupără găinile, e semn de ploaie. - Dacă se umezește sarea-n sărăriță, va ploua mult. - Vântul de la răsărit aduce vara secetă, iar iarna ger. Vântul de la apus aduce ploaie. - Dacă luna e cu coarnele-n sus, va fi secetă. - Dacă luna e încercănată, e semn că timpul se strică
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
cu sânge, adunată pe fundul vasului în care a stat carnea sărată. Păducel. La degetele de la picioare, acolo unde se simte mâncărimea, se pun felii de mere pădurețe coapte. Sau se spală locul cu apă rece se usucă și se umezește cu picuș de la cazanul de rachiu. Păduchii. Se fac spălături abundente pe cap cu fiertură de omeag. Pojar. Trupul bolnavului se freacă cu rachiu de drojdie și se învelește apoi cu un cearșaf muiat în moare caldă. Răceală la animale
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
pentru de deochi. Într-o ulcică cu apă neîncepută se aruncă trei cărbuni încinși, rostindu-se de un număr cât mai mare, divizibil cu trei, formula magică : Doi ochi buni biruie trei ochi răi, Și cu apa, astfel descântată se umezește fruntea bolnavului. De deochi pentru copii . Când copilul plânge, mama îl linge de trei ori pe frunte, scuipă tot de atâtea ori jos și zice: Cum își linge ciuta vițelu, așa-mi ling eu copilu, De deocheatu, de deșneratu, Maica
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
la mine. Am venit tot eu și am dorit acest lucru, fiindcă nu se știe ce va fi până la anul. Ne vom mai putea întâlni, nu ne vom mai putea? m-am adresat eu. Atunci am observat că s-au umezit ochii prietenului meu. Ne-am încins la discuții. Prietenul meu, un om cu multe cunoștințe, nu mai termina să ne spună atâtea și atâtea despre istorici, despre alți oameni de știință, despre scriitori. Janeta îl asculta foarte atent. De unde știți
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
ipoteștean a început o alchimie specială, până când elementele ei se vor înălța la rangul unei axiome universal-valabile de o gravitate fără de seamă: Luna pe cer trece-așa sfântă și clară,/ Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară,/ Stelele nasc umezi pe bolta senină,/ Pieptul de dor, fruntea de gânduri ți-e plină/ [...]/ Ne-om răzima capetele-unul de altul/ Și surâzând vom adormi sub înaltul,/ Vechiul salcâm. Astfel de noapte bogată,/ Cine pe ea n-ar da vieața lui toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pe care fie și numai muzicalitatea lor interioară le ridică la rangul genialității, identitatea neamului nostru afirmă Mircea Eliade este salvată 162: Luna pe cer trece-așa sfântă și clară,/ Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară,/ Stelele nasc umezi pe bolta senină,/ Pieptul de dor, fruntea de gânduri ți-e plină. Ne-om răzima capetele unul de altul/ Și surâzând vom adormi sub înaltul,/ Vechiul salcâm. Astfel de noapte bogată,/ Cine pe ea n-ar da viața lui toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
vede cum Nourii curg, raze-a lor șiruri despică imagine copleșitoare, aproape apocaliptică, în punctul mărunt al curții, de unde se uită copilul, vin, în vălmășaguri de imagini, domurile vaste ale poeticului: Luna pe cer trece [...] sfântă și clară [...],/ Stelele nasc umezi pe bolta senină,/ [...] Streșine vechi casele-n lună ridică 12. Toate aceste imagini, la care se vor adăuga suite întregi susținând demonstrația, trimit în prim-planul raționamentului just al lui Gilbert Durand, după care spațiul e constituțional o invitație la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
gândirii mai nu pot să le încapă 107. Incertitudinea din ipostaza incipientă a iubirii se reflectă sub multiple fațete: dragostea-suferință, dragostea-așteptare, dragostea-semn. Numai norocul este cel care lasă un semn vizibil și explicit al iubirii pământene: de noroc i-s umezi ochii 108. În felul acesta, formele erosului dobândesc valențe simbolistice grave: facerea lumii, visul, armonia cântecului, gândirea profundă și plânsul. Unele dintre ele iau proporții de negândit pentru omul comun; facerea lumii implică nebănuite armonii siderale pe care numai poetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
A venit aseară mama De Vasile Militaru A venit aseară mama Din sătucu-i de departe Să-și mai vadă pe fecioru-i Astăzi „domn cu multă carte”! A bătut sfios la poartă, Grabnic i-am ieșit în prag; I s-a umezit privirea De iubire și de drag. Sărutându-i mâna dreaptă, Ea m-a strâns la piept duioasă; Și spunându-i câte toate, Am intrat apoi în casă. În lăuntru-casei mele, Din ce brumă-am adunat Dă prilej ca biata mamă
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
ăsta zace aicea de-o lună. — Eh, las-o... Ai primit comanda marțea trecută și mă iei c-o lună. Și ți-am spus doar că nu-s buni electrozii. Te-a păcălit ăla care ți i-a dat. Sunt umezi, sunt trași, uită-te la ei cum ard ca artificiile... — Hoții și țiganii, bre, se repede și Laur să-i explice. Andrei a băgat deja un electrod În clește și izbește cu el În fierul mesei, declanșând sporadic zumzetul generatorului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]