2,033 matches
-
flăcările aprindeau vâlvătăi lungi de un verde-mineral ca otrava. ―------------------------------------ Cianură pentru un surâs Rodica Ojog-Brașoveanu PROLOG Femeia îmbrobodită în dantelă albă ținea pleoapele ușor coborâte. Buzele rumene zâmbeau în spatele evantaiului. Gâtul... Colonelul Werther von R. Își întoarse privirea. Gâtul alb, umflat, gâlgâind parcă a râs, a șoaptă, a țipăt nedeslușit îi crea un sentiment tulbure. Un sentiment ce nu-l încercase nici în fața trupului elegant al Olimpiei, nici în fața goliciunii caste, de argint, a zeiței lui Giorgione. Rubens cu tonele lui
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
examină rece, cu colțurile gurii adunate. Nu trebuia să se uite în oglindă ca să știe cum arată. Diminețile, în special, erau monstruoase. Diminețile cu ochi urduroși, când somnul nu se desprinde de genele rare și țepene, cu cearcăne și pleoape umflate, cu fața verzuie ca o pungă de venin și surpriza coșurilor ivite peste noapte. Se răsti incapabilă să-și stăpânească iritarea: ― Eu nu beau! Nu vă deranjați. Bătrânica își încleștă degetele fragile. Părea sincer îngrijorată. ― De ce, draga mea? O să te
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Mărul și obrajii aveau aceeași culoare. ― Și Panaitescu? Se așezase pe un scaun desfundat, arcurile îl deranjau, dar îi era jenă să se mute. Bătrânii sânt susceptibili și "n-au bani niciodată"... Strâng pentru boli lungi și costisitoare, calculează sume umflate destinate medicului, surorii, în fine, "cineva care să-ți aducă un pahar cu apă" și se sting de regulă în câteva zile. Grigore Popa își micșoră privirea. ― Cred că s-a mutat la noi prin '54. '54 sau '55. Scoase
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ne ferim să nu ne murdărim cumva de singurătatea și de suferințele altora... O săptămână a bolit după aceea Hingherul. Abia se atingea de mâncare și nu mai discuta cu nimeni. Trecea pe coridoare grăbit, de obicei desculț, din pricina picioarelor umflate, privea în gol și, cum ieșea afară, se îndrepta spre bălării. Numai Filip a găsit prilejul să spună ceva răutăcios, cu toate că Hingherul n-avea nici o vină în moartea canarului: "Lasă să vadă și el cum e când rămâne cineva fără
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
încet, la o parte ca să văd ce se întîmplă. Domnul Andrei nu mințise. Într-un luminiș, chiar dincolo de sălciile care mă ascundeau, l-am zărit pe Hingherul. Ciulise urechile. Auzise, poate, crengile mărăcinilor troznind. Avea pantalonii suflecați, își arăta pulpele umflate și învinețite de varice, iar lângă el, cu botul ridicat în vânt, se afla un buldog uriaș, urât și furios; era de ajuns să-i vezi botul turtit și falca de jos, proeminentă, amenințătoare, ca să te treacă sudori reci. O
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
e să mărturisesc asta. N-aș avea chef decât să mă duc la bâlciul din apropiere, să cumpăr toate baloanele colorate puse acolo în vânzare și să le înțep pe toate. Să nu mai existe în întreg bâlciul nici un balon umflat. Pe urmă aș lua o pâlnie și aș striga să mă audă toți: "Iată filosofia mea. Nu există decât două adevăruri. Unul care seamănă cu baloanele umflate, altul care seamănă cu baloanele golite, fleșcăite, după ce-au fost înțepate. Fiecare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
le înțep pe toate. Să nu mai existe în întreg bâlciul nici un balon umflat. Pe urmă aș lua o pâlnie și aș striga să mă audă toți: "Iată filosofia mea. Nu există decât două adevăruri. Unul care seamănă cu baloanele umflate, altul care seamănă cu baloanele golite, fleșcăite, după ce-au fost înțepate. Fiecare crede în ce dorește. Într-un adevăr umflat sau într-un adevăr desumflat. Cum vedeți, se găsește însă un ac pentru fiecare balon..." Dar nu pot să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
aș striga să mă audă toți: "Iată filosofia mea. Nu există decât două adevăruri. Unul care seamănă cu baloanele umflate, altul care seamănă cu baloanele golite, fleșcăite, după ce-au fost înțepate. Fiecare crede în ce dorește. Într-un adevăr umflat sau într-un adevăr desumflat. Cum vedeți, se găsește însă un ac pentru fiecare balon..." Dar nu pot să mă duc. S-ar ține lumea după mine. Și chiar acestui gest simplu și vulgar i s-ar da o semnificație
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Retrăiam noaptea când arseseră bălăriile și când mă culcasem prima oară cu ea. Alt val ștergea și această amintire. După care revedeam masa de piatră pe care era pus, sub cerul înstelat, trupul Laurei plin de alge și cu burta umflată, pentru ca totul să se prăbușească în gol... Abia în asemenea momente îți dai seama că nu poți înțelege moartea. Te izbești de ea ca de un zid vâscos. Cum adică? Ochii care au văzut nu vor mai vedea? Urechile care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe loc și mureau aproape de oameni. Noaptea, pe culoare sau pe ulițe se auzea distinct micul lor chițcăit de agonie. Dimineața, în mahalale, îi găseai întinși, prin aceleași rigole, cu o mică floare de sânge pe botul lor ascuțit, unii umflați și putrezi, alții țepeni și cu mustățile încă zbârlite. Îi găseai chiar și în oraș în mici grămezi, pe paliere sau în curți. De asemenea, uneori mureau și izolat, în holurile administrative, în curțile școlilor, pe terasele cafenelelor. Concetățenii noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
neplăcute pe care începuse să le aibă. Întreaga sa ființă i se părea gata să plesnească, pornind de la cizmele voluminoase de antilopă. Ca și când ar fi vrut să verifice asta, Ignatius își îndreptă ochii lui neobișnuiți spre picioare. Păreau într-adevăr umflate. Era gata să-i ofere mamei sale priveliștea acelor cizme umflate, ca o dovadă a nepăsării ei față de dânsul. Privind în sus, văzu cum soarele începe să coboare spre Mississippi la capătul lui Canal Street. Ceasul magazinului universal Holmes arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se părea gata să plesnească, pornind de la cizmele voluminoase de antilopă. Ca și când ar fi vrut să verifice asta, Ignatius își îndreptă ochii lui neobișnuiți spre picioare. Păreau într-adevăr umflate. Era gata să-i ofere mamei sale priveliștea acelor cizme umflate, ca o dovadă a nepăsării ei față de dânsul. Privind în sus, văzu cum soarele începe să coboare spre Mississippi la capătul lui Canal Street. Ceasul magazinului universal Holmes arăta aproape ora cinci. Începu să-și pregătească în gând câteva vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dădea seama că o parte dintre ele erau umplute mai mult cu mâzgăleli. Totuși, gândi calm Ignatius, nici Roma n-a fost clădită într-o singură zi. Își trase în sus cămașa de noapte din flanelă și își privi stomacul umflat. Se balona adesea când stătea în pat dimineața, meditând la cursul nefericit pe care îl luaseră evenimentele după Reformă. De câte ori îi veneau în minte Doris Day și autobuzele Greyhound pentru turiști, partea centrală a trupului său se dilata și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se distra copios în bârlogul lui întunecat. Cu câteva amenințări blajine, patronul liniști rândurile din fața și apoi privi spre locul unde trupul izolat al lui Ignatius se înălța ca o matahală deasupra capetelor mici. Dar nu-i văzu decât profilul umflat. Ochii ce străluceau sub cozorocul verde urmăreau eroina împreună cu elefantul ei traversând ecranul ca să intre în cortul circului. Un timp, Ignatius rămase relativ tăcut, reacționând ocazional la desfășurarea subiectului cu câte un pufnet înăbușit. Apoi ceea ce părea să fie întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
retrăsese într-un colț. Ați putea răni pe cineva. — De pildă pe tine, spuse Liz. Aruncă o cutie nedeschisă spre Ignatius care se lăsă în jos. — Maică Doamne! exclamă el. Cred că mă voi întoarce în cealaltă cameră. — Șterge-o, umflatule! îl îndemnă Liz. Consumi tot aerul de-aici. — Opriți-vă, fetelor, țipă Dorian la Frieda și Betty care se luptau și ale căror maiouri începuseră să se umezească de transpirație. Se înjurau și gâfâiau, trăgând de scaun în jurul camerei, trântindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să pierd acest spectacol. Vreau să vă văd dansând. Dați-i drumul. — O, Doamne! exclamă Ignatius. Lasă-mă, te rog. Nu știu să dansez. Hai, vino, spuse Timmy. Te învăț eu. Îmi place să dansez. Conduc eu. Dă-i drumu’, umflatule, spuse amenințător Betty. — Nu. Nu-i cu putință. Sabia, halatul. S-ar putea să lovesc pe cineva. Am venit aici să vă vorbesc, nu să dansez. Nu știu să dansez. N-am dansat niciodată. N-am dansat în viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
scandalagiule, strigă Frieda pe când închidea poarta. Îți dăm un avans de zece minute. Apoi începem să pieptănăm Cartierul în căutarea ta. — Și-ar fi mai bine pentru tine să nu te găsim, măgar gras ce ești, spuse Liz. — Șterge-o, umflatule! N-am avut parte de nu știu când de o bătaie bună, mai adăugă Betty. Suntem gata. — Mișcarea voastră revoluționară e sortită pieirii, striga Ignatius după fetele care se îmbrânceau pe aleea ce ducea spre casă. Mă auziți? E con-dam-na-tă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de novocaină. Reuși, cumva, să adoarmă. A doua zi dimineață, umflătura se retrăsese suficient ca să poată vorbi la telefon, așa că își sună avocatul, pe Willy Johnson, în Los Angeles, ținându-i cartea de vizită între degetul mare și arătător, amândouă umflate. Secretara era veselă: — Johnson, Baker și Halloran. — Cu Willy Johnson, vă rog. — O clipă, vă rog. Se auzi un clinchet, dar telefonul nu fu trecut pe așteptare, așa că o auzi pe femeie spunând: — Faber, Ellis și Condon. Brad se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
căutăm ... Închise. Îi venea să plângă. Se duse să servească micul dejun, dar îl durea prea tare când mânca, iar oamenii din cafenea îl priveau ciudat. Își văzu reflexia în geam și realiză că toată bărbia lui era albăstruie și umflată. Totuși, era mai bine ca în noaptea precedentă. Nu-și făcea griji pentru nimic, cu excepția avocatului său, Johnson. Bănuielile lui inițiale referitoare la individ se confirmaseră. De ce se întâlniseră la un restaurant, și nu la firma lui de avocatură? Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
părul rar al urangutanului, pipăind oasele de dedesubt. — Vedeți, la acest animal oasele parietale se înclină spre interior, spre partea superioară a craniului. Acest lucru se întâlnește în mod clasic la urangutani sau cimpanzei. În schimb, oamenii au oase parietale umflate. La oameni, partea superioară a capului este mai lată decât cea inferioară. Erickson se îndepărtă de masă. — Vreți să spuneți că acest animal este un amestec între om și maimuță? întrebă Gorevici. — Nu, zise Erickson. Este o maimuță. O maimuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Îi gătea Banu, ardeii erau umpluți din belșug cu tot felul de chestii care altfel le-ar fi lipsit teribil, printre care alune, anacard sau migdale. Dacă Îi gătea Feride, ardeii erau umpluți din belșug cu orez și atât de umflați că era imposibil să-i mănânci fără să se crape. Când tendința ei de-a umple ardeii la refuz se adăuga plăcerii ei de a-i condimenta În fel și chip, dolmas gătite de Feride dădeau pe dinafară de atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Chiar când era pe punctul să iasă, Însă, Caricaturistul Alcoolic i-a tăiat calea. Privind-o drept În ochi, a apucat-o de umeri și a tras-o ușor spre el. Ochii lui căprui Închis aveau cearcănele vinete și pungile umflate specifice alcoolicilor sau celor doborâți de durere sau amândurora. — Dragă Asya, a șoptit el, iar chipul i s-a luminat, afișând o compasiune pe care n-o mai zărise niciodată Înainte. În ciuda otrăvii pe care o adăpostești Înlăuntrul tău, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și plânsete de copii. Singurul semn de viață era un pisoi gălbui ce mieuna jalnic lângă o rigolă murdară, lingându-și pântecul micuț Într-un loc În care carnea era sfâșiată, iar sângele se Închegase În jurul unei răni adânci și umflate. Mulți ani mai târziu când se gândea la tatăl lui, Yervant Își amintea de pisoiul acela cu desăvârșire singur pe strada pustie și Întunecoasă. Chiar și În Sivas, În micul sat de catolici armeni din Pirkinik, unde au plecat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-se ca două perne vinete și dureroase, acoperite cu vene purpurii și sânge; chiar și atunci când maică-sa a murit, liniștită și ușoară ca o frunză uscată de salcie răsucindu-se În bătaia vântului; chiar și atunci când a văzut cadavre umflate și Împuțite zăcând de-a lungul drumului, grajduri pline de fum și foc; chiar și atunci când, nemaiavând ce să mănânce, el și frații lui s-au apucat să pască iarbă asemeni oilor, În deșertul sirian; chiar și atunci când au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
propria situație și Îl ruga pe soțul ei două lucruri: să-i dea broșa fiului lor ca să-și amintească de ea și să o ierte. Când avionul a aterizat la Istanbul, Rose era epuizată. Și-a mișcat cu grijă picioarele umflate, temându-se că nu aveau să-i mai intre În pantofi, deși purta Încălțăminte confortabilă, din piele portocalie, de la AKNY. S-a Întrebat cum naiba puteau stewardesele alea cățărate pe tocuri Înalte să stea În picioare o zi Întreagă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]