4,931 matches
-
mod ireversibil peste inimă. - Bine-ai intrat în viață, băiete ! rânjește moșneagul umplut de satisfacție, că e stăpânul absolut , al slugii lui netrebnice. - Acum nu mai am nicio datorie la dumneata. Sper că ești mulțumit, că mi-ai adus atâta umilință ! Nu așteaptă răspunsul și iese în fugă spre bulevardul al cărui capăt nu-l mai sesizează. Palmierii înalți și subțiri care-i plăcuseră atât de mult de dimineață i se păreau acum doar niște cruci gigantice, ce așteptau să răstignească
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
gaj, messere? Poetul Își mușcă limba pentru a și-o ține În frâu. Nu o putea rupe cu Domenico. Nu acum, cel puțin. Câinele acela era singura lui speranță de a face față dificultăților. Dar În sinea lui ardea din pricina umilinței. Încercă din greu să Își amintescă discursul pe care și-l pregătise pentru un nou Împrumut, dar cuvintele Îi ajungeau spre buze amestecate cu insulte și invective. Și mai era și Veniero, cu prezența lui neprevăzută. La naiba cu Mannetto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
bine de două treimi din meci și nu se Întrevede absolut nimic care ar putea modifica raportul de forțe și fizionomia Întâlnirii, nici măcar dacă Dumnezeu Însuși s-ar Îmbrăca În șort, adidași, jambiere și ar intra În formația condamnată la umilință. Deodată Însă, fără ca pe gazon sau În afara lui să se Întâmple ceva anume - accidentări, schimbări providențiale de jucători, fenomene meteorologice sau intervenții ale arbitrului -, Începe să se aleagă praful de marșul triumfal al favoriților. Împotriva cursului jocului, ei primesc un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
un fel sau altul, participați la luarea unor decizii de importanță covârșitoare pentru viitorul lumii. Vă sugerez să aveți În vedere și altceva. Existența Centrului și succesul acțiunilor sale au scos, practic, omenirea din ceea ce dumneavoastră sunteți Înclinat să numiți umilința condiției sale de cobai cosmic. Nu-i adevărat. Nu mai e adevărat, ca să mă exprim exact. Rolurile s-au inversat, cei care conduc jocul nu mai sunt Ceilalți, ci noi, pământenii de gradul II, cobaii... Ceilalți au pierdut deja controlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o alternativă. Negativă, e foarte adevărat, privită din perspectiva calității vieții rezervate nenorociților ălora, dar o alternativă a vieții, nu a morții, Înțelegi? - Tot ce Înțeleg este că niște oameni, și nu puțini, au fost obligați la chinuri, privațiuni și umilințe insuportabile, după cum ați recunoscut și dumneavoastră, pentru a se edifica societatea unui bine general utopic, În care acei oameni nu doreau să trăiască... - Ești convins că În democrație doresc? Istoria dovedește că puțini sunt cei care, dacă ar avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Barzovie - și oricare din slujitorii de-aici cu mare drag și-ar vârî sabia în trupurile voastre, zburătăcindu-vă sufletele și trimițându-le să vâslească spre ceruri. — Deși poate că nu-i clipa cea mai potrivită pentru aceasta - spuse cu umilință mitropolitul Nazazarie - nu mă pot opri, Măria-Ta, să nu fiu adânc mișcat de vedenia sufletelor noastre vâslind ca un șir de netrebnici cocori spre ceruri. Și cred - întoarse capul mitropolitul - că, zicând acestea, sunt în asentimentul tuturor. — Așa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spun, nu-ți stau împotrivă, căci pierd timpul. S-ar putea întâmpla și să nu greșești deloc și-atunci acordul meu e la fel de înțelept. Dar a nu greși e, omenește, ceva foarte rar. Acordul meu greșeala dumitale așteaptă. Iată voluptatea umilinței. Episodul 210 DESPRE RETORICĂ — Dar cred c-am vorbit prea mult, frați dragi - zise papa plecând sfielnic ochii - răpindu-vă din timpul ce vi se cuvenea pentru odihnă, căci bănuiesc că nu v-a fost lesne să treceți, până s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un oraș străin unde nu învățase încă să se descurce. Dictatura cea mai coruptă și tiranică, împotriva căreia Gacel Sayah luptase cu atâta energie, s-a reinstalat aproape imediat în palatul prezidențial, iar generalii ofensați, care suferiseră atâtea și atâtea umilințe din partea „acelui sălbatic murdar și greu de prins“, au ordonat ca tot ce era legat de numele și persoana lui să fie șters de pe fața pământului. În consecință, soția, fiii și servitorii lui s-au văzut obligați să pornească într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
zări pe Gacel Sayah așezat sub palmierul cel mare. Ateriză foarte aproape de cele trei mașini care aruncau scânteieri metalice sub soarele după-amiezii și se apropie de beduin, ducând în mână două cutii de răcoritoare foarte reci: — Aselam aleikum! - salută. Cu umilință îți cer ospitalitate. — Metulem metulem! - veni răspunsul cunoscut. Prietenii întotdeauna sunt bine primiți. Ce noutăți îmi aduci? — Puține și proaste. Se așeză alături de el, băură în tăcere și, când terminară, îl puse la curent cu ultimele întâmplări și conchise: — „În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ar goli de conținutul lor misterios. Dar În același timp te terorizează gîndul că refuzînd să povestești, existența ți se retrage mereu la marginea textului și cei ce te vor citi nu vor afla decît concluziile tale - frenezia, revolta, disperarea, umilința și fericirea vieții trăite rămînÎndu-le interzise. Am iubit o fată cu care discutam ore În șir cînd aveam de colaționat textele bătrînului Vianu și manuscrisul Întîrzia să plece În tipografie; am iubit-o cu iritare și invidie pentru că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aș lua-o la fugă mai bine mă prefac destins absent merg relansez plus plus plus pînă cînd se retrage pokerul lor dacă m-ar vedea ei acum ea În special transpirat tot și vorbind de unul singur batjocura și umilința rîsul amfiteatrului cînd am intrat În pufoaică și cu cizmele de cauciuc murdare de var nopțile mele În blocul Încă nerecepționat de la Liric cineva trebuia să păzească arzătoarele imperiul meu tăcut nelocuit un tron din saci de ciment cald cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
copilul a Început să vorbească. „Eu știu tot, aici În cap sînt toate Întregi, dar Îmi lipsește limbajul“, Îmi spune deodată. Această frază lungă mi se pare de-a dreptul genială. Încep să mă bucur de toate firimiturile de viață, umilința Îmi umple țesuturile, cum altădată foliculina. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate relele pe care le abate asupra mea, numai pentru că deocamdată Îmi ține moartea departe de casă. Calc În băltoace de praf. Piciorul mi se afundă pînă la gleznă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
letargic al lunii de la fereastră, așteaptă ziua Înaltă, cadența ei imperială. Maximilian se naște azi, În venele lui subțiri se pregătește Într-o sacră alchimie sîngele nostru viitor. E un ceas de rugăciune acesta, un ceas suprem de orgoliu și umilință În care Eu devine El, arcul unei secrete solidarități Între malul inimii și malul mării. Partea a doua O FARSĂ A HAZARDULUI, UN EVENIMENT CU totul neprevăzut, foarte important și deosebit de atractiv pentru narator, a făcut ca acesta să devină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
caracter ar fi devenit agresiv, violent. S-ar fi luptat ca să obțină ce voia, dar el, s-a purtat ca un cățel fricos care crede că va primi bucățica de zahăr gudurîndu-se și făcînd sluj. Se pare că la el umilința este ceva obișnuit. Probabil că și la servici e un slugarnic și un lingușitor iar acasă n-ar fi exclus să facă pe stăpînul, am mai văzut cazuri dintr-astea. Așa sînt bărbații timizi, cînd scapă o dată hățurile o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se schimbă nimic. Doar Începutul acela platonic și posesia unică, exclusiv a ta, nu mai e cea care a fost. Oare de ce ni se dau nouă În ultima vreme obiecte folosite? Nu cumva lăsăm impresia că sîntem săraci și că umilința ne-a anihilat Într-atît demnitatea Încît nu mai există riscul refuzului? Mă gîndesc că aici, pe la noi, și cîinilor li se dă ceea ce rămîne În farfurii, bucăți de carne atinse de dinții și de limba noastră, resturi care oricum erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a alpinistului care a pus primul piciorul pe Everest - simțind că Dumnezeu a creat pentru el anume acel munte - de satisfacția consolată a celor care l-au atins după el? Nu cumva separația dintre dreptul la demnitate și condamnarea la umilință Începe de la acest prag? Un gînditor german a dat cîndva o ciudată definiție a omului. „Der Mensch ist, was er ißt“ - Omul este ceea ce mănîncă! Nu cred să o cunoască și cîinii și mă Îndoiesc că se vor gîndi vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cum moartea e Împlîntată cît mai afund În adîncuri și Întuneric. Oamenii călătoresc cu ochii Închiși pentru că ochii trădează viața, se ascund asemenea condamnatului neatins de glonte după ce plutonul de execuție se Îndepărtează. Măști de ceară inerte pe toate viciile, umilințele, lașitățile, compromisurile lumii. Uite-l pe cel care a semnat acum o oră desfacerea unui contract de muncă sau acolo, În dreapta, fata care și-a lepădat azi noapte pruncul Într-un părculeț printre șobolani sau bătrîna aceea nemaiștiind la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
zgomotos. Mi-a trebuit ceva până să-mi dau seama că de fapt râde. — Doamna Frank i-a spus până la urmă. Aproape că o luase razna. Știa că se întâmplă ceva cu Catherine, dar nu știa ce. Era foarte îngrijorat. Umilința lui Clifford Hammond părea să-l bucure pe Walter. —Domnul Hammond tot venea și pleca de la galerie, având de-a face cu femeia aceea, Jackson, de aproape o lună, înainte să-și fi dat seama cine este ea cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
simt plăcere prin corpul meu fără să plătesc cu durere. Mirosul de sânge devenise și mai puternic, mirosul vieții. Până la urmă profesorul Amorel a smuls acel punct pulsând de viață nouă din mine. Operația era terminată. Un moment de groază, umilință și durere. Auzeam voci amenințătoare, clinchete de metale și vuietul mării. Ca și cum forțe iraționale strigau după recunoștință, arătându-și prezența prin sunet. Doream să mă așez imediat în pat, m-am ridicat, dar am leșinat. Profesorul nu mă putea ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
începuse să i se facă frică și un om care tremură nu mai poate să-și facă exercițiile de caligrafie. În loc să scrie, acum începuse să-l spioneze pe domnul Takakua toată ziua. Era o lovitură grea, un fel plin de umilință la bătrânețe, să-l urmărească pe japonez cât era ziua de lungă. Ca să nu mai amintim de nopți, care i se păreau lui Noah cele mai necruțătoare. Uneori furia lui răbufnea la masa de scris și scria câte un bilet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ține pe picioare. Auzea voce lui Judit povestind japonezului: - A făcut parf și pulbere toate economiile noastre! Șobolanii au mâncat pergamentul și și-au înfipt dinții în sticlele cu cerneală! Noah nu putea să răspundă. Trebuia să suporte totul cu umilință și curaj. Tot ce se întâmplase îl ajuta să-și înțeleagă mai bine insuccesele. Își amintise deodată cum, pe vremea Vechiului Testament, cei care atingeau sau vedeau Sfântul Chivot, prin care se denumea Emanuel, toți mureau de moarte năpraznică. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
să-i întâlnească pe evreii din toate țările din est - acolo toți știau că micul lui anticariat dăduse faliment și că el, Rudi, fusese obligat să vândă cărți vechi și diverse obiecte duminica în piața improvizată din Hötorget. Cu toată umilința resimțită când citea pe fețele cunoscuților un fel de compătimire jignitoare la adresa lui, se încăpățânase mereu să fie vesel și să profite de ocazie, plasând mereu câte o glumă pentru a se face simpatic oamenilor. În buzunarul caftanului de duminică avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
gură. - Iartă-mă, puștiule, te rog. Dacă mai poți. Ești mai bun, ai câștigat. Recunosc. - Dar eu nici nu voiam să câștig... Scriitorul înlemni. Durerea pricinuită de ultimele cuvinte ale puștiului era totală pentru el, imposibil de suportat. Înfrângerea și umilința erau cu mult prea mari, dar în aceste clipe un lucru îi apăru ca sigur: nu putea muri tocmai acum. Nu-i venea și nici nu se putea sinucide în văzul lor. Deși ar fi făcut-o fericit dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mă prezenta părinților săi pentru că îi era jenă cu mine, pe când eu nu l-aș fi prezentat mamei mele pentru că îmi era jenă cu mama în fața lui Stein. Și de fiecare dată când mă întorceam acasă de la Stein, mă chinuia umilința amară a săracului a cărui superioritate spirituală e prea mare pentru a admite că e invidios și prea slabă pentru a rămâne indiferent. E straniu că lucrurile cele mai detestabile au o anume forță de atracție. Un om ia masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cititorii). Aprins de gînduri necurate și Încins probabil de votcă, Ben Haas hotărî ca dintr-un ins total neinteresant - ucenicul nefiind În stare să răspundă la nici o Întrebare disimulată a Maestrului - să facă un hasidic (cuvînt ce semnifică instruire, inițiere, umilință) dacă nu cumva putea fi vorba de o pornire inconștientă de parodiere a lui Pigmalion, după cum crede Franckel. TÎnărul va admite că Vară și pustie i-ar fi dat forța morală de a frecventa casele de toleranță, socotind că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]