10,305 matches
-
privesc/ ca pe un pericol/ și mă jefuiesc - obscen/ ca pe un lucru”. Cam în acest mod contrapunctic ar trebui citit întregul volum. O primă parte, mai agitată, mai zgomotoasă, mai sarcastică, cu intervenții dialogate, cu personaje, cu vervă și umor, și o a doua parte, cu poeme mai scurte, mai concise, scrise în tonalitatea bluesurilor, având în centru un subiect liric care își exprimă, emoționant și cu mare finețe, stările de derivă și de impas, înstrăinările și aprehensiunile. Culegerea lui
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
spuneam eu, ai putea s-o lași mai moale măcar cu băutura!». Nu mai pot, Ago, am încercat și e ca și cum cineva miar apăsa o pernă pe față și m-ar invita după aia să respir»”. Cu același amestec de umor și tristețe afectuoasă, Ștefan Agopian se gândește, spre finalul evocării, că „n-ar fi rău” să facă o listă cu defectele poetului, conform principiului că „defectele oamenilor, fie ei chiar poeți de geniu, sunt mult mai interesante decât calitățile lor
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
pilit nu-și dorește decât să se îmbete ca lumea. Și ca să aibă bani s-o facă temeinic, nu trebuie să-l supere pe tătucul Partid. Așa încât concluzia evocărilor memorialistice pe tema devenirii sale ca scriitor e surprinzătoare, de un umor mai mult negru - grație amânării publicării cărților lui și intrării în USR, scriitorul a ocolit destinul de scriitor „împlinit” în comunism, alcoolic și mort prematur: „Aveam 36 de ani când m-au primit în Uniunea Scriitorilor, doi copii și un
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
Adam și Eva ac și ață de-a cusut frunzele de măslin, în vreme ce atunci nu era încă o fabrică?” Lui Călinescu întrebarea asta pusă de Negruzzi unui dascăl îi „răsună” ca un hohot de râs. Nu am aceeași idee despre umor. Văzând cât citează din Anton Pann, ca și din alții, îmi vine în minte o vorbă (a mea): ce-i prea mult e cam mult. Trecerea vremii se simte în prea marele spațiu oferit unor autori deveniți inexistenți. Două pagini
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2436_a_3761]
-
e chiar Führerul în persoană, totuși, despre el e vorba și despre discursurile lui din Mein Kampf. Doar că ele sunt difuzate pe internet, moderna rampă de lansare pentru dictatorul reînviat. În Germania, romanul a cunoscut un succes extraordinar. La umorul nemților, era oarecum de așteptat ca micul caporal cu mustăcioară să fie luat, încă o dată, în serios. Fie și sub înfățișarea parodică din filmul lui Charlie Chaplin. Nu vă spunem urmarea aventurilor internautului cu un nume atât de (trist!) celebru
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2444_a_3769]
-
netransfigurată, aici fiind nedrept și cu Mona Lisa. Față de Shelley are o repulsie irepresibilă: „în mintea lui domnea confuzia”, „îi găsesc ideile respingătoare”, „Walter Scott a coborât rareori atât de jos, Byron mai des”, „omul era un pedant fără simțul umorului, egoist, aproape un nemernic” (Shelley și Keats); lui Milton (Milton I, 1936) îi reproșează generalitatea termenilor și caracterul formal, pur auditiv, al versurilor”; Milton a adus, de-a dreptul, „prejudicii literaturii engleze”. În ceea ce spune Baudelaire „există mult grohotiș romantic
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
nimeni nu-njură pe nimeni, ba dimpotrivă! Însă cel mai tare m-a bucurat faptul că finală a fost comentată de Cristian Țopescu. Mi-era atât de dor de vocea lui inconfundabila, de comentariul său documentat, manierat, plin de pasiune, umor și profesionalism. Da, orice ar spune cârcotașii, domnul Cristian Țopescu a fost, este și va rămâne cel mai mare comentator sportiv pe care-l avem și pe care trebuie să-l păstrăm că pe un mare bun național. Pentru toate
REACȚIA unui mare artist după ce l-a văzut pe Țopescu la Antena 3 by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/24663_a_25988]
-
bastonul (sau cu umbrela?) pe atunci tânărul Gheorghe Tohăneanu, îi spunea: „Se pregătește ceva!”. Ceea ce, fiindcă era vorba de venirea iminentă a americanilor, nu s-a confirmat. Au venit ei, într-un fel, dar după patruzeci de ani. Nu fără umor involuntar, Hasdeu i-a atribuit lui Ștefan cel Mare versurile care încep cu „Hai frați, hai frați, la năvală dați!”. Iar românii, după cum se știe, l-au luat în serios. Ei dau năvală nu ca să lupte, că vremurile s-au
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2464_a_3789]
-
Velea, mai târziu cu Virgil Mazilescu. Nu ocolea, împreună cu aceștia, instituții culturale de anvergură precum barurile „Turist“, „Trocadero“, „Caviar“, spre a nu mai vorbi de Casa Scriitorilor (la Doamna Candrea), popasul ultim al nopților de devergordaj. Privește mai târziu cu umor, dar și cu un sentiment amar aceste alunecări pe toboganul petrecerilor fără margini, conștient de ceea ce le adusese rău în viața multora dintre prietenii săi, confiscați de ele. Nu ezită să califice drept sinucigașe aceste porniri, cu atât mai grave
Primele afirmări by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2465_a_3790]
-
putea permite un al doilea front, mult mai aspru. Odată dispărută cenzura, însă, confesivitatea și spiritul dialogal al lui Emil Brumaru și-au găsit matca, într-o publicistică literară pe care pana sa a onorat-o și o onorează cu umor, inteligență și cu o fărâmă de umanitate care, câteodată, salvează numere întregi ale publicațiilor care îl găzduiesc. Volumul al IV-lea al seriei de autor Brumaru este alcătuit din trei cicluri, dintre care unul, Jurnalul de la Dolhasca, însumând 61 de
Publicistica lui Emil Brumaru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2389_a_3714]
-
care o deține protagonistul irumpe în luciditate, într-un spirit critic mîhnit. Neatins de vreo dificultate a propriei materii, se orientează asupra ambientului social pentru a se putea confirma suplimentar. Ia naștere astfel un album de figuri pitorești, șarjate cu umor sau cu sarcasm: „Domnului profesor de limba franceză îi e cald/ stă dezbrăcat/ doar în chiloții săi francofoni/ roșii cu dungi albe și albastre/ pe balconul plin cu ziare cu sticle goale de votcă/ cu mauale de liceu expirate” (O
O emanație a vitalității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2393_a_3718]
-
pe care le-am șters și înlocuit discret și iscusit cu dialoguri subtile și comentarii hazlii. Dar ca să fie clar pentru toată lumea: nu am absolut nimic cu autorul, însă adevărul este că omul nu prea le are cu dialogurile, iar umorul desigur nu este punctul său forte. Trăgând linie, sunt foarte mulțumit de ceea ce am realizat. Fără doar și poate, pot să afirm că mia reușit o traducere cu totul excepț ională. Păcat că originalul se abate atât de mult de la
Arta traducerii by Jan Cornelius () [Corola-journal/Journalistic/2399_a_3724]
-
și TVR HD transmit sâmbătă seară, de la ora 21.00, marea finală a celui de-al treilea sezon al emisiunii ÎnTrecerea anilor. Duminică, TVR 1 prezintă 55 de ani de folclor la TVR. Iuliana Marciuc face o incursiune în istoria umorului la TVR în emisiunea Înainte și după Toma, o producție despre vedetele care au realizat de-a lungul timpului scheciuri celebre la TVR. Trupa Distractis are duminică, de la 21.00 un program special dedicat lui Moș Crăciun. TVR 2, în
Ce putem vedea la TV de Crăciun. Mihaela Rădulescu vs Serviciul Român de Comedie () [Corola-journal/Journalistic/24126_a_25451]
-
neobișnuite. În timpul filmărilor regizorul se ghida după anumite etichete: „Charlie intră la saună” sau „Charlie lucrează la un magazin de amanet” sau ”Charlie mănâncă un șiret.” Apoi, Chaplin și echipa sa dezvoltau ideea și ajustau detaliile, adăugând sarea și piperul umorului voluntar și al celui dedus. În poeziile din Falsul Dimitrie ale lui Crudu se folosesc tehnici de prestidigitație ce au tangență cu arta marilor maeștri ai filmului mut. Falsul Dimitrie e singur ca un cuțit înfipt în pâine, ca un
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
un eveniment, Caramitru a recitat poezii... Ați cunoscut, deci, destul de bine lumea noastră literară. Ce figuri ați evoca în mod deosebit? Marin Sorescu a fost un mare scriitor, pe care l-am întâlnit de câteva ori. Cel mai plin de umor om pe care l-am cunoscut aici a fost Andrei Bantaș. Am crezut întotdeauna că autorii de dicționare trebuie să aibă umor. Îmi amintesc că ne-am dus, prin 1996, să vedem o mică trupă englezească jucând într-o piesă
Interviu cu Alan Brownjohn - Nu sunt un desperado... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2416_a_3741]
-
Sorescu a fost un mare scriitor, pe care l-am întâlnit de câteva ori. Cel mai plin de umor om pe care l-am cunoscut aici a fost Andrei Bantaș. Am crezut întotdeauna că autorii de dicționare trebuie să aibă umor. Îmi amintesc că ne-am dus, prin 1996, să vedem o mică trupă englezească jucând într-o piesă cu multe cuvinte argotice. Andrei Bantaș, ținând o mică lanternă, își nota cuvinte și mă întreba de cât timp se folosesc în
Interviu cu Alan Brownjohn - Nu sunt un desperado... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2416_a_3741]
-
America. Însă ne-am văzut de câte ori a venit în Londra. Era o personalitate deosebită. Am fost la un moment dat în România cu o scriitoare scoțiană. Ea voia să-l monteze pe Caragiale într-o versiune scoțiană, eventual adaptând puțin umorul lui, să pară mai scoțian. Nu cred c-ar merge... Eu aș vrea să văd o versiune englezească mot-à-mot la O scrisoare pierdută sau O noapte furtunoasă, ca să văd ce fel de umor are, să văd dacă merge transpus. Dar
Interviu cu Alan Brownjohn - Nu sunt un desperado... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2416_a_3741]
-
într-o versiune scoțiană, eventual adaptând puțin umorul lui, să pară mai scoțian. Nu cred c-ar merge... Eu aș vrea să văd o versiune englezească mot-à-mot la O scrisoare pierdută sau O noapte furtunoasă, ca să văd ce fel de umor are, să văd dacă merge transpus. Dar toți prietenii mei români insistă că nu se poate traduce Caragiale. Mă gândesc că ar merge în rusă, poate în germană... Când era ministru de Externe, l-am întâlnit la Londra pe Andrei
Interviu cu Alan Brownjohn - Nu sunt un desperado... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2416_a_3741]
-
pe Andrei Pleșu. Avea o engleză perfectă, și am vorbit puțin despre specificul național. Am încercat să formulez o mică teorie, despre salvarea lumii prin caracteristicile paradoxale ale națiunilor. De pildă, eficiența irlandeză (englezii cred că irlandezii sunt foarte ineficienți), umorul german... Și Andrei Pleșu a adăugat: generozitatea elvețiană... Deci, este posibil ca umorul german să nu-l poată cuprinde pe Caragiale. Deși Ibsen a scris și el despre chestiuni locale. Totuși, când am fost două zile în spital, în Anglia
Interviu cu Alan Brownjohn - Nu sunt un desperado... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2416_a_3741]
-
național. Am încercat să formulez o mică teorie, despre salvarea lumii prin caracteristicile paradoxale ale națiunilor. De pildă, eficiența irlandeză (englezii cred că irlandezii sunt foarte ineficienți), umorul german... Și Andrei Pleșu a adăugat: generozitatea elvețiană... Deci, este posibil ca umorul german să nu-l poată cuprinde pe Caragiale. Deși Ibsen a scris și el despre chestiuni locale. Totuși, când am fost două zile în spital, în Anglia, anul trecut, m-am gândit ce să-mi iau de citit, și l-
Interviu cu Alan Brownjohn - Nu sunt un desperado... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2416_a_3741]
-
subțire. Drama, câtă e, se consumă în expresie, nu în act, iar personajele par un „punct de vedere” al autorului, chiar dacă sentimentele și gîndurile abundă în cercuri concentrice. Replicile sale consumă un dozaj apreciabil de dramatic distilat, ironie subtilă și umor de cea mai bună calitate („se duce dracu’ rapița” e o replică peste timp la faimoasa „rapița, moft!” caragialiană), într-o alchimie care ține de precizia cu care autorul migălește la caracterul personajelor sale. Mă bucur că am putut contribui
Un ceasornicar: Cornel Mihai Ungureanu by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2423_a_3748]
-
pentru devierile sintactice. Ultimul volum, recent apărut, al lui Caius Dobrescu - Deadevă, Pitești, Editura Paralelă 45, 1998 - e din categoria celor care oferă multe subiecte curiozității lingviștilor; cu riscul, aproape inevitabil, ca analizele acestora să nu mai păstreze nimic din umorul textului. În cartea această, în care aproape totul se petrece la nivelul codurilor ortografice, efectul estetic al experimentelor formale mi se pare indubitabil: prin artificiul inteligent, bazat pe surpriză, inventivitate, tensiune a raportului dintre formă și sens, se obțin reliefarea
Scriere experimentală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18180_a_19505]
-
reproducerea unor citate mai lungi, în care ar deveni și mai evidentă varietatea combinațiilor de procedee; închei deci cu cîteva exemple destul de scurte - "a dadde 2 baxulante", "se miscăn C D tot", "Așa cam plecassam fosfericit". Prin fanteziile transcrierilor grafice, umorul lingvistic se realizează că libertate, ca joc, ca îngăduința pentru formele limbii și ale existenței în genere.
Scriere experimentală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18180_a_19505]
-
dar în care greu izbutese să trăiască, întrucît nostalgii greu domolite îl subminează din interior. Firește, la Nabokov fermecător este stilul, acea unică pecete a universului lui românesc. Povestirea e simplă și totodată solemnă, mini-tragediile vieții protagoniștilor au totodată un umor isteric, de care ei înșiși sînt conștienți. Prefață semnată de Dan Grigorescu e un comentariu succint dar subtil și perfect adecvat, după părerea mea, al întregului român. Criticul vede în Masenka un fel de suma a tuturor romanelor de mai
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
Așa se explică deșele mele apariții în Caietul albastru, de curînd publicat, îmbogățind literatura română de azi. În notele amintite, cel mai des apare Ion Negoitescu, a cărui existența savuroasa umple paginile cărții. El, care cel dintîi vorbea cu atît umor despre condiția să libertina, cu atîtea consecințe pentru el și ceilalți și în general pentru lumea estetică a Bucureștiului. Cel mai bine ne simțeam în prezența lui, - Balotă și cu subsemnatul. Din perioada aceea mi se și trage numele de
Scoala ardeleană rediviva! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18187_a_19512]