10,155 matches
-
în amănunt planurile privitoare la America și la șederea în diverse metropole americane, pe care ar vrea să și‑o finanțeze singură, muncind. Și‑a alcătuit deja un plan exact de călătorie și așteaptă doar ca acest plan să primească undă verde. Rainer simte astăzi un fel de afecțiune fraternă văzându‑și sora cum etalează un zel rar întâlnit în fața figurii luminoase a Sophiei, ca un animal care‑și etalează prada. Pentru o fracțiune de secundă simte că el și Anna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pe care să ți-o aplici singur. Doar ai și tu un pic de imaginație, nu? Poți și tu măcar atâta lucru.“ Nu aveam halucinații, auzeam clar vocea ei. Însă nu erau cuvintele pe care le rostea ea, purtate de undele aerului până la urechile mele, ci erau cuvintele pe care-mi doream atât de mult să le aud, de aceea le auzeam. Am impresia că am citit despre asta undeva Într-o carte de cibernetică. Poți și tu atâta lucru, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Da’ dumneata, de unde ești? îl întrebă Felix S 23. — Din Jimbolia, dacă știți cumva... — Cum să nu știu! exclamă Felix S 23. Acolo mi-am făcut armata! Ia te uită, dom’le! Hai noroc! — Să trăiți, răspunse chelnerul, cu o undă de tristețe în glas. Domnișoarele nu servesc nimic? Uitaseră de femeiuștile verzi! Acestea stăteau picior peste picioruș și se uitau cu reproș la Felix. — Dumneavoastră ce-ați servi? întrebă acesta stânjenit. — Bitter, spuse cu glas gros una din ele. Niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și eu cinstit o pâine. Treaba dumitale. Fiecare cu pâinea lui. Dar despre „Veac Nou” ce știi? Dar dumneavoastră ce dați? surâse marțianul. — Bei ceva? întrebă Felix S 23. Nu, nu beau. Dacă beau, mă bruiez, îmi stric lungimea de undă. — Păi, ce să-ți dăm? Ce știi despre „Veac Nou”? — Știu direcția în care a luat-o, răspunse marțianul. — Și cât ceri pentru direcție? — Să știți că vând cam scump. Am aparatură ultrafină, trebuie s-o întrețin cu ceva, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
război, dar, după o primă experiență, procedeul nefiind încă bine pus la punct, au renunțat. Noi am reluat experimentul, l-am îmbogățit în formă și-n conținut și-aș putea zice, într-o primă fază, am reușit, spuse cu o undă de mândrie în glas vocea. — Și la ce-l aplicăm? întrebă comandantul Felix S 23. — La agricultură, răspunse vocea. S-a constatat că, deși Teleormanul obținea producții record, la vremea culesului mari cantități de porumb dispăreau din lan. Oricât am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
zbor invers le pierzi Și cântec istovește: ascuns, cum numai marea Meduzele când plimbă sub clopotele verzi. TIMBRU Cimpoiul veșted luncii, sau fluierul în drum Durerea divizată o sună-ncet, mai tare... Dar piatra-n rugăciune, a humei despuiare Și unda logodită sub cer, vor spune - cum? ... n-ar fi decât pentru a vă da ideea (fr.). Ar trebui un cântec încăpător, precum Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare; Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare Din coasta bărbătească al Evei
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
trezite și ce brâncă Lăsară fierul rânced și lemnul buretos? În loc de aur, pieptul acelui trist Argos Ducea o lână verde, de alge năclăite, Pe când la pupă, trase - edec ca niște vite Cu țeastă nămoloasă și cornulețe mii, Treceau în brazda undei șirag de răgălii. Sub vântul drept, caicul juca tot mai aproape. Atunci, cu ochi de seară și-abia deschise pleoape (Căci, grei de-ngîndurare, nămeți mă năpădeau), Cu ochi ce cheamă somnul din goluri și îl beau, Îmi deslușii deasupra, înghemuit
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Cu pașale, Pași bătuți Cu arnăuți. Sprinteni, spornici, Cu polcovnici De tot sprinteni, De tot sus, De strigau, pierduți, ibovnici: - Ișalà, domniță Hus! c) S-a-mbuibat Și s-a dus Ceasul rău, Ceasul tău, Domnița Hus! Svelt acum, Taie-ți drum... Undă, undelemn călâi Vântul lunecă, înmoaie. - Haide, saltă-ți din călcâi Pintenii, toți câinii droaie, Și la drum, pe uliți mici, Lângă gropi, printre căsoaie, Când prin ghimpi, când prin urzici, Iederă de zdrențe, soaie, Mână tot către Apus! El te
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mea răsar, Și-adevăratul nume ce port: e unduire. Deci, arcuit sub timpuri, desfășur lung țesut De la plăpânda iarbă la fruntea gânditoare, Și blondul șir de forme, urcând din soare-n soare, În largurile vieții revarsă un trecut. Din călătoarea undă, din apele eterne, Îmi însușesc veșmântul acelor care mor, Și înnoit și ager alerg - subtil fior - Prin săli orgolioase ori umede caverne... Și astfel, în Pământuri croindu-mi vaste porți Spre ritmuri necuprinse de minte vreodată, Aduc Înaltei Cumpeni povara
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
De stropi rigizi întinde zăbrele de oțel. Corabia aleargă... în negura greoaie, Corabia se-nclină și-aleargă fără țel... Și cel din urmă creștet de munte se scufundă... - Spre care țărm, Stăpâne, spre care Ararat Din bruma depărtării, mă poartă-adînca undă?- S-a coborât pe ape lințoliu-ntunecat. Aud cum se destramă un suflet undeva, Departe, în a ploii acidă melopee... E noapte-n larg... iar Arca te-așteaptă, Jehova, Pe mările din suflet să fereci curcubee. ȚI-AM ÎMPLETIT ... Ți-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dispărut aproape. Oglindă călătoare, cer mobil, Te-ai încadrat într-o ușoară spumă Și-ți porți acum cristalul tău steril Spre-a mărilor îndepărtată brumă. Dar murmurul, acord eternizat, Neîncetat mărirea ta o plânge; Și-ntregul tău trecut, pietrificat, În unda potolită se răsfrânge. UMANIZARE Castelul tău de gheață l-am cunoscut, Gîndire: Sub tristele-i arcade mult timp am rătăcit, De noi răsfrângeri dornic, dar nici o oglindire În stinsele cristale ce-ascunzi, nu mi-a vorbit; Am părăsit în urmă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
înfloriții arbori, sub ochiul meu uimit, Te-ai resorbit în sunet, în linie, culoare, Te-ai revărsat în lucruri, cum în eternul mit Se revărsa divinul în luturi pieritoare. O, cum întregul suflet al meu ar fi voit Cu cercul undei tale prelungi să se dilate, Să spintece văzduhul și - larg și înmiit - Să simtă că vibrează în lumi nenumărate... Și-n acest fapt de seară, uitîndu-mă spre Nord, În ceasul când penumbra la orizont descrește, Iar seara întîrzie un somnolent
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
În gândul meu și-n Tine Biruitor pustiul scurma... Și ne-am oprit Să cercetăm o clipă răspântia și bruma Și-am stat, și-am stat sub neguri, de asprul țărm legați: Doi arbori singuratici și desfrunziți de-acuma, Pe unda nenturnată a orei înclinați. Ne prăbușeam ... Când iată că, înclinînd privirea Acolo, jos, pe crusta de caldarâm și lut, Zărirăm două umbre unite: contopirea Sălbatecă, informă, a marelui Sărut. Păreau a nu cunoaște nici piedici nici osândă. Zăgazuri pământene n-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
tivite ori zdrențuite-n spume, Din rodul în dospire se desfăcea trândav, Un vis de desfătare, un vis sătul și grav De lucruri presimțite abia, dar fără nume. Încât, cu pași nesiguri, cu trupul dus agale Și mintea stătătoare ca undele în iaz, Într-un târziu, când ziua trecuse de amiaz Împovărat de simțuri, mult istovit de cale, Mă pomenii în fața stingherului din luncă, Sălbatecului arbor întrezărit prin geam. Părea trudit și vârstnic... Un noduros mărgean Încununat cu alge, un trup
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Ațipit-a ziua-n ramuri. Porumbeii albi, la rând, Pe pridvoare și sub geamuri Se trezesc din somn visînd." (Mînăstirea) amintește începutul San Marinei, dar și procedeele lui Alecsandri din Pasteluri. Iată acum materialul și armonia Somnoroaselor pă-sărele: " Dorm în undă legănate Lebezile-n puf de undă. Cuiburi albe, perini albe." (Caligula) Variațiuni pe aria De-acum, eu nu te-oi mai vedea: " Mai mult tu nu vei mai vedea(!) Nimic, nici cer, nici flori, S-au prăfuit în zarea ta Ca
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Porumbeii albi, la rând, Pe pridvoare și sub geamuri Se trezesc din somn visînd." (Mînăstirea) amintește începutul San Marinei, dar și procedeele lui Alecsandri din Pasteluri. Iată acum materialul și armonia Somnoroaselor pă-sărele: " Dorm în undă legănate Lebezile-n puf de undă. Cuiburi albe, perini albe." (Caligula) Variațiuni pe aria De-acum, eu nu te-oi mai vedea: " Mai mult tu nu vei mai vedea(!) Nimic, nici cer, nici flori, S-au prăfuit în zarea ta Ca niște nori." Dar printre mari
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de păcat! N-am fost vrednic să păzesc grădina ... Cine-a putut să citească lumina?! În mâna Ta sunt toate veacurile, În mila Ta sunt toate leacurile! Mă uit cu-ngrijorare la ușă și la clanță: Și-ntârzierea e-o undă de speranță ... Acasă de atâta privit claude monet a orbit beethoven a surzit de-atât auzit de-atâta dor pot să-mi iau zbor spre altundeva unde-i casa mea cu silabe de miere mă cheamă-n tăcere un loc
POEZII DE ION GEORGESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364284_a_365613]
-
este să scrii poeme haiku: te așezi într-un fotoliu și lași lucrurile din preajma ta să vorbească singure. Ce vreți mai simplu decât atât?!” Deschideam cartea la întâmplare și îmi plăcea să cred că mă aflu pe aceeași lungime de undă cu autorul: Bătrână la fereastră - urmărind în stradă luminile de Înviere * Gata să apună, soarele printre sălcii a aprins balta * Odihnă în parc - pe foaia cu haiku-uri cade o frunză Închideam ochii reprimându-mi o maliție ușor i-reverențioasă
UMBRA UNEI FRUNZE de ION UNTARU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364459_a_365788]
-
degajata și asimilată. Ochii lor nu mai sunt simpli ochi ci se transformă în emițători ,conducători și asimilatori de pură emoție și dorința. Sunt ochi în care privești și nu vezi nimic...nu simți nimic.Nu deslușești nici o emoție...nici o undă de regret,nici o fărâma de bucurie sau durere. Nici măcar ură și dezamagire.Ochi fără culoare...fără sentiment... "Aș vrea să știu că gândești,încerc să te ghicesc dar nu te pot patrunde" Și sunt ochi care spun tot.Durere,bucurie
UN ALTFEL DE INTIMITATE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364455_a_365784]
-
în aceiași zi la ceasurile patru după-amiezi. Nu face nimica! Mărirea și importanța statelor nu se judecă după extensiunea și durata lor, ci după rolul mai mare sau mai mic pe care l-a jucat în complexul universal.” Racordați la undele hertziene ale evenimentelor internaționale (la data despre care facem vorbire funcționează doar telegraful prin care Farfuridi se temea să nu i se recunoască slova), ploieștenii vor ca musai orașul lor să fie condus de o Republică, monarhia nemaifiind viabilă. Ca
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
fost proiectată cu intenția de a avea în interiorul lui numai eforturi de compresiune. În timpul cutremurului din 1977, barajul a fost supus unor forțe seismice cu accelerații maximale, fără ca structurii să-i pese. Așa că stați liniștiți, argeșenilor, că nu vă ia unda!” Inginerul Mălai a fost unul dintre cei care au condus un sector cheie al Hidrocentralei de pe Argeș și se mândrește cu acest fapt. I se umple inima povestind despre eroismul minerilor, al celor peste 10.000 de muncitori, veniți mai
GREAUA MOŞTENIRE , HIDROCENTRALA DE PE ARGEŞ DE ION C.HIRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361306_a_362635]
-
Eminescu a iubit România și, ca orice romantic, totdeauna trecutul i-a părut mai frumos, mai plin de oameni mari, de figuri aureolate de vitejie și eroism. De aceea, vorbind despre poporul român se vede în textele lui totdeauna o undă de durere când se raportează la prezent și o înflăcărare când își amintește de marii bărbați ai istoriei noastre: Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul. Uimit de vastitatea unei minți atât de sclipitoare, Nicolae Iorga scria în anul
DESPRE MIHAI EMINESCU, CREDINŢA CREŞTINĂ ŞI BISERICA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361274_a_362603]
-
te ascunzi în spatele citatelor scrise de altcineva,sau în spatele unei poze de profil care ,deși nu este un portret ,totuși spune parcă ceva. Nimic din ceea ce postezi nu este chiar întâmplător,nu-i așa? Am zâmbit și apoi parcă o undă de tristețe mi-a tulburat zâmbetul. Am întâlnit și reîntâlnit oameni fantastici pe FB. Mi-am regăsit tinerețea,pofta de poezie și de scris,...m-am regăsit pe mine însămi și prin ochii și cuvintele altora. Scriam undeva că FB
) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361502_a_362831]
-
nu prea erau interesați pe la vârsta lor ce ascund fetițele sub chiloți și maieuri. La scăldat nu se prea foloseau costume de baie de către săteni. Doar pe la turiști mai vedeai câte unul - două, când se aventurau să se răcorească în undele Florei sau în lacul Paltinu, sosiți la vreun grătar pe malul apei. Anul 1984 a fost marcat de mai multe evenimente: - Deschiderea Jocurile Olimpice de iarnă de la Sarajevo, pe 8 februarie. - Pe 6 mai, la Palatul Sporturilor din București, gala de
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
pare de necrezut, se pare că moartea de fapt nici măcar nu există! Că e doar o trecere. Adesea, în confruntările mele cu saducheii, despre înviere, deși am susținut cu tărie această teză în fața lor, în sufletul meu era mereu o undă de îndoială. Deși spuneam ,,da” cu cea mai mare convingere, îndoiala mă cuprindea chiar în timp ce prezentam dovezile scripturistice. -Îndoiala este în firea noastră luminate învățător, ați spus-o chiar luminăția voastră la cursuri. Iar credința și îndoiala sunt uneori două
ANCHETA( FRAGMENT DIN ROMAN) FEMEIA PĂCĂTOASĂ de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363883_a_365212]