1,212 matches
-
fiind un prim pas spre o viitoare recunoaștere oficială a creștinismului ca religio licita. Succesiv, Aurelian (270-275), numit dominus și deus, a revigorat sincretismul religios propagând oficial cultul lui Sol Invictus, de tendință monoteistă, cu intenția vădită de a vedea unificați creștinii și mithraici, sirieni și isisani sub o aceiași concepție religioasă, neținând cont de faptul că, toate tentativele imperiale vorbeau lămurit despre o manevră disperată de a păstra controlul unității Imperiului. În anul 285, Dioclețian (284-305) și-a inaugurat politica
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lui Kenneth Burke se referă la aptitudinile hilar? critice ale lui Adolf Hitler. Conform așteptărilor de care, deja, dispunem, o dată ajunși în acest punct, iată că, pentru conducătorul fascist, criticismul însuși deține un sens personal, aparte: este vorba despre "tipul "unificat" de criticism care, pur și simplu, caută modalități conștiente de a face poziția cuiva mai "eficientă", mai complet ea însăși"459. Acest tip de criticism, atestă Burke, îi permite lui Hitler "să se întoarcă spontan înspre un mecanism al țapului
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
nou program de formare, este învinsă rezistența la schimbare, la revalorizarea practicilor existente, ca în cazul curriculumului bazat pe formarea competențelor, pe constructivism, pe noile roluri ale educatorului. Conform tezei kuhniene, paradigma nu este o teorie precisă, nici un model conceptual unificat, ci o viziune largă, construită interdisciplinar, care influențează maniera pedagogică, metodologică de a pune problemele specifice curriculumului, a le analiza și a propune căile de soluționare. Atunci (macro)paradigma curriculumului este din nou în atenția cercetării pedagogice (Short, 1991, pp.
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
în teoretizarea relațiilor internaționale. Când comparăm teorii, comparăm fenomene diferite și practic imposibil de comparat. Nu există un acord cu privire la cea mai bună linie de argumentare în oricare teorie, și nici în ceea ce privește posibilitatea combinării principalelor lor realizări într-o teorie unificată. Teoria sau teoriile postmoderniste, din moment ce susținătorii lor ar nega că există o singură abodare la care aderă (a se vedea Capitolul 7 în volum), resping posibilitatea existenței unei teorii atotcuprinzătoare a relațiilor internaționale. Mai simplu, și după cum a fost deja
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de unitate reproduc dihotomia tradițională între internațional și intern, constructiviștii holiști caută să unească cele două domenii. Pentru a împăca întreaga paletă de factori ce condiționează identitățile și interesele statelor, ei aduc socialul și corporativul împreună, într-o perspectivă analitică unificată care tratează internul și internaționalul ca pe două fețe ale aceleiași ordini sociale și politice. Preocupați în primul rând de dinamica schimbării globale mai ales afirmarea și posibilul deces al statului suveran constructiviștii holiști se concentrează asupra relației constitutive reciproce
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
domeniu se învârte în jurul naturii acțiunii sociale, importanței relative a forțelor normative versus materiale, echilibrului dintre continuitate și transformare în politica mondială și unei palete de alte întrebări teoretic-empirice. Aceasta nu înseamnă, totuși, că raționalismul și constructivismul constituie poziții teoretice unificate, neproblematice sau că aceste poziții sunt pe deplin coerente și stau în opoziție una față de cealaltă. Deja am văzut diferențele esențiale din cadrul raționalismului, astfel că următoarea parte a acestui capitol va trece în revistă nemulțumirile ce caracterizează constructivismul contemporan. Patru
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
te informezi, ci și - și poate mai ales - să uiți, așadar să te confrunți cu ceea ce În noi e uitare de sine. Subiectul lecturii a cărui imagine se desprinde din aceste pagini ale lui Montaigne nu e așadar un subiect unificat și sigur de el, ci o ființă incertă, pierdută Între fragmente de texte pe care se străduiește să le identifice, și pe care viața nu Încetează să o confrunte cu situații terifiante În care, devenită incapabilă să separe ceea ce e
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
sita analizei structurale. Decizia nu mai există, absorbită de complexitatea structurilor. Cetățeanul devine "îndoctrinat"8, și omul politic este victima iluziilor de libertate. Sistemul tehnic nu antrenează nici un conținut, nu suscită nici un sens: el este totuși determinant, căci dă forma unificată a comportamentelor și a structurilor. Este puterea însăși. Există tehnicizarea dragostei, a religiei și a artei: arta împrumută trăsături de la tehnică 9. Eroarea lui Malraux a fost considerabilă: el a înscris arta contemporană în continuitatea clasică, în vreme ce aici apare adevărata
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
evenimente hotărîtoare, celebrate ca acte întemeietoare, care sînt tratatul și bătălia, asupra celor două personaje, desemnate în mod explicit ca eroi-cheie ai trecutului național neguțătorul și soldatul. Spațiu închis, puternic strîns în sine, care mai întîi a trebuit să fie unificat și căruia acum trebuie să i se asigure paza, noțiunea de patrie franceză tinde astfel să se confunde cu figura arhetipală a domeniului patrimonial. Moștenită de la primul război mondial și impusă de acesta, imaginea tranșeei merită o deosebită atenție. E
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
filosofia lui Lupasco este de o mare noutate, deschizînd un drum a cărui importanță nu poate fi încă evaluată. Această filosofie pleacă de la știință și apoi revine spre știință, pentru a o fertiliza, pen-tru a o înnobila printr-o viziune unificată a lu-mii, care nu poate decît accelera marile descoperiri științifice. Dar ar putea fi imediat formulată o obiec-ție majoră: cum poate filosofia, în dorința sa de stabilitate și de permanență, să accepte ca fundament știința, care se află într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
a teoriei și experienței, la descoperirea unor noi cupluri de contra-dictorii, situate la un nou nivel de realitate. Această teorie va fi deci, la rîndul ei, înlocuită pe măsură ce noi niveluri de realitate vor fi descoperite, prin teorii încă și mai unificate. Acest proces va continua la nesfîrșit, fără a se putea ajunge vreodată la o teorie complet unificată. Axioma non-contradicției iese tot mai întărită din acest proces. În acest sens, putem vorbi de o evoluție a cunoașterii, fără a putea ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
realitate. Această teorie va fi deci, la rîndul ei, înlocuită pe măsură ce noi niveluri de realitate vor fi descoperite, prin teorii încă și mai unificate. Acest proces va continua la nesfîrșit, fără a se putea ajunge vreodată la o teorie complet unificată. Axioma non-contradicției iese tot mai întărită din acest proces. În acest sens, putem vorbi de o evoluție a cunoașterii, fără a putea ajunge vreodată la o non-contradicție absolută, implicînd toate nivelurile de realitate: cunoașterea este mereu deschisă. Considerațiile precedente permit
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
care leagă toate nivelurile de realitate, dacă există, trebuie neapărat să fie o unitate deschisă. În Noi, particula și lumea, a cărei primă ediție a apărut în 1985, am ajuns la concluzia, fondată pe teorema lui Gödel, că, în măsura în care teoria unificată a interacțiunilor fizice va fi axiomatică și în întregime formalizată, ea va fi necesarmente incompletă. Prin urmare, ambițiosul proiect al unei Teorii totale (Theory of Everything), vis de unificare împărtășit de marea majoritate a comunității fizicienilor teoreticieni, nu ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
rezultă că persoanele mai jos notate, propuse a se deplasa în SUA în perioada 22.04-10.05 a.c. cu formația corală a Federației Comunităților Evreiești, nu prezintă garanții că se vor mai înapoia în țară. Astfel: R.I., medic la Spitalul unificat din Dorohoi, deși are actele depuse pentru emigrare, a fost inclus în formație la insistențele sale de a călători în acest mod în SUA. S.O., elev în clasa a XI-a la Liceul „Dimitrie Cantemir” din București, aceeași motivație
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
cu ajutorul modelului lingvistic (infra structuralismul și semiotica). Limbajul ca fundament al cunoașterii (Anfangsgrund în filosofia kantiană) a însoțit dintotdeauna creșterea cunoașterii, marile schimbări de paradigmă în istoria științei fiind dublate și de mutații de limbaj: programul leibnizian al unei științe unificate și al unei limbi universale logico-semiotice, limbajul semiotico-filosofic peircian, revoluția metodologică și lingvistică reprezentată de Cursul de lingvistică generală al lui Ferdinand de Saussure etc.). Într-o epocă de pluralizare, de relativizare și deconstrucție, limbajul natural trebuie menținut ca sistem
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
cerință a concordanței cu diversitatea specifică contextelor sociale nerecursive, nerepetabile. O altă cale economică înseamnă nu doar o altă ipoteză fondatoare, ci și șansa deschiderii unui alt orizont pentru contexte și un alt nivel pentru înțelegere, nu în sensul teoriei unificate din fizică, ce explică mai bine același conținut invariabil, ci în sens specific de adecvare a așteptărilor complexității naturii umane în contexte tot mai permisive idealului bunului-simț care este lucrul bine făcut. Revenirea la lucrul bine făcut Pretenția fizicienilor ca
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ființelor vii cu conștiință substanțializabilă în naturi artificiale. Propensiunea constructivă, arhitecturală a cunoașterii, a sprijinirii ei pe rețele de stare solidă (situate între gazeitatea propensională a ideii și lichiditatea incității primordiale, medii în care și materia și spiritul se simt unificate), denotă implacabilitatea mișcării din aproape în aproape, de tipul văzând și făcând, ca lege a marii lucrări a naturii. Într-adevăr, natura nu are cum să facă salturi și nici nu le face pentru că interioritatea ei se întemeiază pe construcție
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
contondentă și accidentată a realității. Înapoi la uneltele specifice și la proba faptelor! Obsesia Economiei de a conceptualiza până la regularitatea legilor naturale - a entropiei, între altele - este fascinantă din punctul de vedere al entuziasmului participării la elaborarea teoriei generale (sau unificată) a universului, dar ar trebui să-și aducă propria contribuție la decelarea universului, cu uneltele și ritualurile specifice. Blestemul primar al furtului ideii de reglator (de la reglatorul divin la reglatorul invizibil) a lustruit un comportament al împrumutului cu orice preț
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
o depășire a înțelesului acțiunii de a cunoaște. Cu cât se îndrăznește să se ridice perspectiva sau să se lărgească orizontul, cu atât se simplifică sarcina sintezei, ceea ce se observă din înălțimile și cuprinderile amețitoare fiind tot mai omogen, indistinct, unificat, complet. Detaliile dispărând ca nesemnificative, nu rămâne de operat decât cu concepte mari, abstracte, care codifică fluxurile de coerență și consistență ale lumii ca întreg, structură și funcțiuni globale, principii ordonatoare. Într-un fel ce revelează ontologic se reintră în
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
etice reprezintă armoniile gîndirii, ale sentimentelor, ale actelor de voință și deci armonia acțiunilor individuale și a interacțiunilor sociale. Culme a sănătății psihice, sfințenia este ideal-călăuză deoarece în ea și prin ea toate armoniile sînt la rîndul armonios legate și unificate. SFINȚENIA ESTE REALIZAREA SUPRACONȘTIINȚEI SPECIEI. Legătura dintre sănătatea psihică și sfințenie rezidă în faptul că aceasta din urmă este gradul cel mai înalt de intensitate a autosatisfacției sănătoase și autentice. Este unicul motiv care face din starea de sfințenie valoarea-călăuză
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în valoare virtuțile...." ; ; U.E. împreună cu Alianța Nord-Atlantică au asigurat un cadru de securitate în Europa Centrală și de Est. „Dacă N.A.T.O. se confrunta cu nevoia de adaptare la prăbușirea puterii sovietice, Uniunea Europeană face față noii realități a unei Germanii unificate care amenința târgul tacit ce a stat la baza integrării europene...." N.A.T.O. și Uniunea Europenă au pornit aproape simultan o etapă nouă în viața internațională, prin procesele de aderare și lărgirea orizonturilor s-a stabilit un nou echilibru. „Mai
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moșnianu () [Corola-publishinghouse/Science/844_a_1868]
-
ștearsă, fără riscul de a ne condamna la uitare și neființă. Așa se face că primul așezământ spitalicesc, care avea să poarte numele ctitorului său timp de aproape o sută de ani, să fie redenumit în perioada dictaturii comuniste: spital unificat raional și apoi spital județean, aruncându-i-se astfel identitatea în derizoriu. Este cu atât mai important astăzi, când fiecare zonă geografică, fiecare ctitorie patrimonială sau culturală, fiecare colectivitate, fiecare domeniu de activitate este în căutarea identității sale, ca și
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
și apoi de general la Serviciul sanitar al Corpului IV Armată Iași, șef de serviciu, medic general de corp de armată. A pășit în cariera medicală la Spitalul Rural Fălciu, în anul 1949, transferându-se după scurt timp la Spitalul Unificat Raional Huși, unde a funcționat ca medic pediatru și director de spital o perioadă de peste 20 de ani (1950-1971). A susținut, cu rezultate foarte bune, examenele de medic specialist pediatru, medic primar, medic primar gradul II (prin concurs organizat la
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
II (prin concurs organizat la București). S-a dovedit a fi un foarte bun profesionist și un bun organizator al vieții medicale din zona Hușilor, caracterizâdu-se prin seriozitate, conștiinciozitate și perseverență. De numele doctorului Constantin Voinescu se leagă reabilitarea Spitalului Unificat Raional Huși, care cuprindea spitalul de adulți, spitalul de copii, spitalul TBC și policlinica. Un rol deosebit l-a avut în formarea și perfecționarea unor medici pediatri, care se vor afirma mai târziu în viața universitară la clinicile de Pediatrie
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
a încheiat stagiul de intern, la Spitalul Filantropia, clinica ORL. Că așa au stat lucrurile, o dovedește faptul că, reflectând la stabilitatea sa profesională, a optat pentru chirurgia pediatrică. La 1 februarie 1949 a fost încadrat medic secundar la Spitalul unificat de Copii „Grigore Alexandrescu” și va promova tot aici ca medic primar. În învățământ, începe ca preparator și asistent (cu un stagiu de 3 ani - 1953-1956 - ca asistent la catedra de anatomie), apoi șef de lucrări și conferențiar până în anul
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]